Cum a trecut un an de zile …
Pai anul a trecut repede, dar pot spune ca am avut multe realizari. Printre ele cea mai importanta realizare este, bineinteles Julia. Acum un an si o luna aflam ca o sa fim parinti, am fost speriata pentru ca ne facusem planuri sa venim aici si sa tragem tare sa realizam ceva si apoi sa facem si copii. Copilul insa a avut ultimul cuvant si a trebuit sa ne revizuim planul. Nici o secunda nu regret nimic. Totul s-a derulat foarte rapid, in momentul in care am aflat de Julia. Daca totul parea ca o aventura, venirea aici, dintr-o data era o raspundere foarte mare. Trebuia sa reusim pentru copilul nostru. Initial am crezut ca toata lumea o sa ne zica ca suntem nebuni ca plecam in conditiile astea, dar faptul ca familia ne-a sustinut pana la capat, si pentru asta va multumim, a fost foarte important pentru psihicul nostru, si am mers pana la capat. Am avut curaj sa vin pana aici pentru ca am alaturi un sot minunat in care am o mare incredere si pe care l-as urma pana la capatul lumii, fara sa-mi fie frica de nimic. Ambitia lui si dragostea pentru noi, a facut ca acest prim an, care este de obicei cel mai greu, sa treaca repede si sa realizam multe. Ma ajutat foarte mult prezenta lui la spital si desi a fost greu si a durat mult nasterea, nu mi-a fost nici o clipa frica pentru ca era acolo cu noi trup si suflet. Pentru toate astea iti multumesc si te iubesc. Suntem fericiti si asta se vede, nu avem multe lucruri in casa sau bani sau alte valori materiale, dar avem multa dragoste si intelegere si asta conteaza foarte mult. Cand o vad pe Julia ca zambeste cand vine taticu de la serviciu, si vad sclipirea in ochii lui Danutz cand vine acasa si o vede pe Julia, este un moment magic, pentru mine asta este fericirea si o simt si o traiesc. Si oriunde este Julia si Danutz acolo este ACASA. La cat mai multi ani plini de fericire aici in Canada. Danutza
Vreme nasoala
Din pacate vremea nasoala cu ploi zilnice ne-a cam tinut in casa in ultimele doua saptamani.
Acum doua saptamani dupa Mont St. Bruno, am mers sa dam piept cu Mont St. Hilaire, unul dintre parcurile naturale care face parte din patrimoniul UNESCO, si care se lauda cu unul dintre cele mai inalte varfuri din zona Montrealului. Munltele atinge o altitudine impresionanta de 1358… de picioare… adica in jur de 414 metri…
Din pacate, cum am ajuns in parcare a inceput sa ploua. Am ramas in parcare vreo jumatate de ora timp in care Julia a papat, sperand ca poate trece ploaia… insa nu a trecut… am incercat sa imi recuperez taxa de intrare in parc (10$), pentru care am stat in parcare jumatate de ora, insa mi-au zis ca ploaia nu este un motiv pentru ramburs…
Asta este. O sa cucerim acest varf intr-un alt weekend…
In rest ne-am ocupat cu de-ale casei si cu Julia.
Julia la 4 luni - pentru mai multe poze, click pe imagine
Pitica noastra a crescut mare… deja este nerabdatoare sa mearga in picioare, desi nu e inca in stare sa prinda cu mana obiectele din jurul ei… Acum 3 zile a invatat sa se rostogoleasca de pe spate pe burta. Ii place manevra si o face acum pe ambele parti in doar cateva secunde. Problema este ca odata ajunsa pe burtica, nu prea ii place si incepe sa planga. A inceput sa se chinuie sa se tarasca… dar inca nu s-a prins ca daca sta cu nasul in pamant, degeaba ridica funduletzul si invers… Dar usor, usor o sa se prinda ea cum sta treaba… Nu ne grabim…
Ieri a fost cu mamica si a facut al doilea set de vaccinuri si ne-am cantarit. Am ajuns deja la 6 kg. De vreo 2 saptamani nu mai incape in caditza, asa ca ii facem baitza in cada mare. A inceput sa ii placa sa suga degetelele… cateodata baga cate 4 degete odata, de cateva ori le-a bagat asa tare ca s-a inecat cu ele… Am incercat sa ii dam sa roada diverse jucarii de cauciuc, insa nu are dexteritatea sa le tina in manutza, iar eu refuz cu incapatanare sa ii dau suzeta…
Motivatia
Inainte sa parasim scumpa noastra Romanie, ne-am gandit ca ar fi frumos sa facem un blog… Ca un fel de jurnal personal al familiei Preda-Pavel.
Ne-am gandit ca ar fi frumos sa scriem impresiile la cald, primele impacturi cu lumea noua care ne asteapta in Canada. Sunt convins ca peste mult timp vom citi si ne vom amuza de ce am scris.
Acest blog este in primul rand creat pentru noi, familie si prietenii care vor sa afle ce ni se intapla prin Canada. Nu este un ghid sau un exemplu pentru viitorii imigranti. Este doar povestea noastra, si punctul nostru de vedere.
Comentarii Recente
Cauti Justin Capra S… la Justin Capra Iulian Stanciu la Find The Key Apollo la Trecut-au anii… Casa de piatra | Urs… la Casa de piatra Vladimir si… Vulpita la PACE – PEACE –… Corina Sirbu la Blog super-personal Bob la PACE – PEACE –… Bogdan la Blog super-personal Lungu Corina la Blog super-personal Andy la Blog super-personal petrea la Justin Capra corina74 la Vise… zincabeiu la Karina, bine ai venit! zincabeiu la Karina, bine ai venit! danutzii la Karina, bine ai venit!
Locatii ale Vizitatorilor
Vizitatori
Danutzii de peste ocean 