Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Protejat: Prima zi de munca…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Reclame

21-iunie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Munca | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Love is in the air… it really stinks…


De aproape o luna, a inceput si s-a si terminat sezonul primavaratec. De acum au inceput caldurile verii.

Va vine sau nu sa credeti, si aici este vara, si nu orice vara, calduri de 30-35 de grade amplificate de umiditatea specifica unei insule cum este Montrealul…

Dar sa revenim la primavara, un anotimp foarte scurt. Atat de scurt pentru regnul animal, ca daca nu te misti repede si eficient, s-ar putea sa ramai burlac. Asadar, dragostea animalica este pusa un pic pe fuga, probabil renuntandu-se la obisnuitele preludii, si trecandu-se direct la treaba.

Unele animale chiar isi pierd capul in fuga lor spre cuceriri… isi pierd capul la propriu, confundand strada cu o scurtatura… probabil ca au auzit si ele de bancul ala in care sa zice ca masina calca mai ceva ca un cocos in calduri. Cele mai napastuite victime rutiere ale dragostei sunt veveritele… pe locul doi sunt insa sconcsii.

Sconcsii sunt animale destul de discrete. Rar se lasa surprinse de ochiul omului, in general nocturne. De doi ani nu am vazut decat accidental un singur sconcs, pe care l-am deranjat de la cina nocturna de la gunoaie. Cum m-a vazut, s-a facut nevazut in cateva secunde. Am inteles ca isi fac culcusuri sub case sau sub magazii de scule de prin curtile oamenilor.

Prezenta lor insa este foarte pregnanta, daca acestia au ghinionul sa sfarseasca tragic sub rotile vreunei masini. Mirosul proverbial care ramane in urma este cu adevarat izbitor. Nu este ceva cu care sa pot sa il compar. Este un miros specific, pe care cu siguranta nu il vei putea uita odata ce l-ai incercat. Este atat de puternic incat daca esti foarte aproape de locul tragediei, iti dau lacrimile, si simti ca nu poti respira. Municipalitatea este destul de prompta. Vin repede si curata locul accidentului cu substante speciale care ar trebui sa neutralizeze mirosul, insa chiar cu aceste eforturi, mirosul poate persista si o saptamana, la aceeasi intensitate.

Dimineata o duc cu masina la gradinita pe Julia. Traseul nu are mai mult de 2 km, insa sunt deja 2 zone in care trebuie sa inchid aerul exterior al masinii, ca sa nu ma apuce plansul la volan.

18-iunie-2011 Posted by | Despre viata noastra | | 7 comentarii

Au trecut 2 ani de cand…


Si iata ca am facut si noi doi ani de Canada. Nici nu ne-am dat seama cand au trecut. Parca ieri aterizam pe aeroportul din Montreal. Autostrada suspendata care strabate orasul de la aeroport pana acasa, a fost unul din primele lucruri la care am ramas cu gura cascata… au urmat si altele… acum, ne par lucruri normale, cotidiene. Am inceput sa traim in acest mediu, sa ne obisnuim cu el si cu modul de viata. Am inceput sa uitam cate un pic din ce era acasa… lucuri marunte… de exemplu vorbeam zilele trecute cu Danutza si nu ne mai aduceam aminte cat cheltuiam in medie la iesirea saptamanala in Carrefour… Am pus insa pe o lista ceea ce inca imi mai aduc aminte, si ce simt ca s-a schimbat in doi ani de Canada…

Si ca sa fiu absolut precis am sa incep asa:

„Sunt cel putin doi ani de cand…”

  • nu am mai vazut caini comunitari.
  • nu am mai apasat pe vreo clantza (aici sunt bile pe care le rasucesti)
  • nu am mai gatit cu gaze
  • nu am mai vazut radiator cu elementzi
  • nu am mai circulat cu trenul, tramvaiul sau avionul
  • nu am mai facut nici o depasire pe contrasens (nu a fost nevoie)
  • nu am mai vazut carutze pe strada
  • nu am mai intrat intr-o biserica crestin-ortodoxa.
  • nu am mai auzit manele
  • nu am mai vazut Logan-uri
  • nu am mai vizitat obiective turistice mai vechi de 400 de ani
  • nu am vazut munte, mare sau ocean
  • nu am mancat Poiana sau RomTricolor
  • si in sfarsit, poate cel mai mare dor ne e de cei dragi din Romania pe care nu i-am mai vazut in carne si oase…

Si ca articolul sa nu para prea negativist cu atatea „nu”-uri insirate, iata si cateva exemple cu „da”-uri

  • da, o ducem mult mai bine financiar (avem cont de economii / da, avem planuri ca in maxim 2 ani sa ne luam casa – lucruri care ne lipseau in Romania, nici nu indrazneam sa ne gandim la ele)
  • da, am incercat si am reusit sa vedem locuri unice si impresionante.
  • da, suntem o familie frumoasa, fericita si implinita.
  • da, avem tot ce ne trebuie in casa.
  • da, avem niste joburi bune, si perspective de si mai bune in viitor.

16-iunie-2011 Posted by | Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | 10 comentarii

Parc Safari


Saptamana trecuta am profitat de vremea frumoasa si am iesit sa vizitam „PARC SAFARI„.

Parc Safari

Parc Safari - pentru mai multe poze, click pe poza...

Acest parc este situat la vreo 70 de km de Montreal, insa se ajunge foarte repede pe autostrada… in principiu in jur de o ora, in functie de cat de repede iesi din Montreal.

Intrarea este destul de piperata, in sezon ajungand aproape de 40$ (cu taxe) / persoana. Insa dupa ce apuci sa vizitezi un pic incepi sa intelegi de ce este atat de scump. Are mai multe zone de agrement.

Cea mai importanta si vasta este cea de „safari”. Practic, un traseu de vreo 7-8 km, care strabate practic „custile” mai multor ierbivore africane si nu numai (elefant, rinocer, zebre, cai, camile, girafe, cerbi, elani, diverse specii de bovine si caprine, etc). Drumul este din nisip, destul de bine tasat, astfel incat sa poata fi strabatut de orice masina de familie fara nici un fel de dificultate. Are un singur sens de circulatie fiind gandit ca un traseu circular, si doua benzi. Una pentru mers lent, de pe care poti admira, face poze si hrani animalele… cealalta banda este pentru depasire, insa sunt foarte multi care nu respecta aceasta regula, si folosesc ambele benzi pentru mers foarte incet… Ierbivorele nu sunt deloc sfioase, obisnuite cu oamenii, unele sunt chiar atat de prietenoase, incat intra in masina cu capul dupa mancare, fara nici o jena. La intrarea in parc, ti se ofera posibilitatea sa cumperi mancare pentru animale, insa nu este favorita lor. Ce le place cel mai mult sunt morcovii… nu stiu exact de unde avea lumea morcovi, pentru ca nu am vazut pe nimeni vanzand morcovi in parc… probabil ca au venit cu ei de acasa…

La iesirea din traseul pentru masini, asteapta o parcare enorma, presarata cu cateva spatii verzi cu banci si mese, unde oricine poate lua un picnic familial. De aici poti abandona masina, pentru ca restul atractiilor sunt accesibile pedestru. Mai au o zona de shopping, care este realizata sa para un mic orasel african. Aici poti gasi de la suveniruri pana la restaurante, haine, etc.

Aproape de acest „centru comercial” se afla un mic parc de distractii, foarte asemanator cu balciurile romanesti, si vreo 3-4 piscine cu jocuri de apa, cascade, topogane, valuri, etc. Tot in zona aceasta destul de zgomotoasa, sunt amenajate vreo doua scene, care prezinta diverse programe de muzica, marionete, in general pentru copii.

Tot de aici poti incepe un traseu suspendat pietonal (un pod de lemn daca vreti) deasupra custilor diverselor animale… maimutze, cimpanzei, ursi, lupi, hiene, lei, lei albi, tigri, jaguari, etc. Din cand in cand, la anumite ore, se desfasoara „hranirea” diverselor specii. Hranirea este precedata de un mic discurs, astfel ca vizitatorul poate afla lucruri interesante referitoare la acel animal. Tot in aceasta portiune, poti vizita custile leilor si tigrilor printr-un tunel de sticla… un lucru pe care pana acum nu il mai incercasem. Te poti apropia astfel foarte mult de aceste animale feroce. Traseul suspendat se sfarseste cu un mic parculetz plin de reprezentari statuare metalice ale animalelor din parc. Aici se bat toti parintii sa cocoatze copii pe statui si sa ii traga in poze… nu am facut binenteles nici noi exceptie.

O alta zona impresionanta este zona animelelor „domestice”… aici copii pot vedea cum arata porcul, iepurii, gainile, etc.

In continuarea acestei zone domesticite, se afla o bucata maricica de padure ingradita, strabatuta de o poteca pietruita, unde vizitatorii pot admira zecile de caprioare care o domiciliza.

Dupa ce am vizitat gradini zoologice de-a dreptul impresionante in europa, cum ar fi cel de langa Praga, sau cel de la Schonbrunn-Viena, am crezut ca nu o sa mai putem fi vreodata impresionati de vreun loc… Am avut in mare parte dreptate… nu se compara, insa am bifat cateva senzatii pe care nu le mai traisem pana atunci.

In primul rand am apreciat efortul pe care se vede ca l-au depus pentru a aduce si mentine intr-un habitat artificial, niste animale impresionante pentru aceasta zona climatica, si efortul pe care l-au depus de a crea un parc modern si cat se poate de natural si placut.

A fost pentru prima data cand am vazut atatea animale in libertate, si am putut face slalom cu masina printre ele. Nu am facut niciodata safari (ala original in Africa), insa pot sa imi inchipui ca se apropie destul de mult ca sentiment si experienta.

A fost pentru prima data cand am vazut lei si tigri atat de aproape, despartiti practic de un geam de sticla. Tot prima data am simtit cu adevarat fiorul care te incremeneste in momentul cand privesti direct in ochi un leu care vine alergand spre tine…

Julia nu a apucat sa vada prea multe din masina, pentru ca i s-a facut somn, si a dormit pe tot parcursul vizitei motorizate, insa a fost foarte incantata sa vada maimutzele si ursii. A fost terifiata de lei si tigri… se pare ca este ceva inascut, cand privesti in ochi o fiara salbatica, sa iti dai seama ca esti in pericol.

A fost o zi frumoasa, desi Danutzei i-a cam fost rau (o gastro-enterita cred) cam toata ziua, si nu a apucat sa savureze pe de-a-ntregul intreaga experienta.

12-iunie-2011 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | 2 comentarii

Protejat: Ultima zi de munca…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

6-iunie-2011 Posted by | Munca | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Casa de piatra Vladimir si Acutza…


Astazi a fost un eveniment pe care ne-ar fi placut sa nu il ratam.

Vladimir si Ancutza, primiti din partea noastra cele mai sincere ganduri de departe. Suntem cu sufletul aproape de voi.

4-iunie-2011 Posted by | despre prieteni si familie..., Iata ce pot face doua maini dibace, Ne gandim la voi... | 7 comentarii