Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Iepurasul nostru…


Se apropie Pastele… Iepurasul se pregateste si el intensiv pentru eveniment…

Reclame

31-martie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Ne gandim la voi... | Un comentariu

Parada St. Patrick in imagini


Vizionare placuta

22-martie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , | 2 comentarii

Jardin Botanique – Papillons en liberté


Una dintre cele mai populare atractii ale Montrealului este Gradina Botanica. Despre aceasta am mai vorbit pe blog de cel putin 3 ori… unu + doi + trei.

Este un loc pe care l-am indragit foarte tare inca de prima data de cand l-am vizitat. Facand bilantul, numai anul trecut am reusit sa mergem de 3 ori, si asta doar in zilele in care erau „oferte” cu intrare redusa sau gratuita. Anul asta, am hotarat sa ne luam abonamente. Pentru toata familia (2 adulti + copii), platesti in jur de doua intrari si un pic pentru fiecare, deci in principiu daca te duci de 3 ori intr-un an, ti-ai scos banii. La noi a costat 60$.

Evenimentul „Papillons en liberté” (adica fluturi in libertate), este unul din multele evenimente care se petrec in gradina botanica. Ca si Magia felinarelor despre care am mai scris, este un eveniment menit sa atraga vizitatorii in extra-sezon, atunci cand nu ai ce vedea in mod special in gradina botanica, din cauza ca inca nu a mijit nimic de sub zapada inca. Evenimentul se petrece in sera… o sala mare plina de plante, strabatuta de o alee care incepe cumva de la o zona superioara – un gen de terasa, si coboara in centrul salii. Traseul este bine gandit, astfel ca nu se poate circula decat intr-o singura directie, pastrandu-se astfel fluxul de vizitatori.

Nu era pentru noi o noutate absoluta. La Viena mai exista un astfel de concept – Schmetterlinghaus (au si un tur 3d pe site) – loc pe care l-am vizitat acum aproape 4 ani, si de care am fost cam dezamagiti, pentru ca ne asteptam sa fie mai multi fluturi, care sa zboare in jurul nostru…

Daca ar fi sa compar, exista si plusuri si minusuri

Viena – expozitie permanenta, mult mai putini oameni, dar si mai putini fluturi, informatii mai tehnice, dar oferite pe panouri si desene…

Montreal – mediu natural creat pare putin mai artificial, mai multi fluturi si mai variati, inghesuiala mai mare (am asteptat la coada o ora ca sa putem intra in sala), informatii oferite la fata locului de oameni prin viu grai…

Julia a fost foarte impresionata de intreaga zi… s-a bucurat ca a mers pe jos, i-au placut fluturii, s-a speriat de leul sculptat specific chinezec… este prima data cand se sperie de un lucru…

Pentru mai multe poze, click pe poza...

 

Si niste filmuletze…

 

 

 

20-martie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , | Lasă un comentariu

Inventii „Danutzesti”…


Iata ce ne-a mai trecut prin cap, pe principiu deja cunoscut „De ce sa dai bani cand poti sa nu dai!”.

1. Gargarita-Balansoar-Saniutza-Masinutza(proiect).

De cand am vazut jucaria, ne-am indragostit de ea. Danutza vroia neaparat sa o cumpere pentru Julia. Pe mine m-a incantat structura robusta din lemn, solida, si chiar inainte sa o cumpar, ma gandeam deja la posibilitatile de „adaptare”.

Rock My Baby - Ladybug (Gargaritza)

Rock My Baby - Ladybug (Gargaritza)

Deja inchipuiam modificari la talpice, astfel incat sa o pot plimba pe Julia si pe afara, prin zapada… Initial m-am gandit ca niste schiuri de copii s-ar potrivi perfect ca talpice pentru zapada. Binenteles, pentru asta speram sa gasesc niste schiuri aruncate pe undeva de vreun canadian caruia ii prisosesc banii… nu s-a intamplat… am incercat si la o fundatie care se ocupa cu „repunerea in circulatie” a obiectelor folosite, dar inca functionale… fundatia disparuse… asadar, m-am hotarat sa le fac chiar eu…

Ideea mi-a venit dupa ce mi-am strofocat un pic mintea, si am gasit prin debara niste „resturi” de la o lucrare mai veche (de cand am instalat masina de spalat)… adica o teava de plastic de scurgere. Pentru a face „botul” talpicilor, am incalzit teava usurel, cu atentie doar pe jumatate din circumferinta tevii (unde se face pliul de indoire), si indoind tot cu atentie teava… prima incercare a esuat… pana te prinzi de miscare… Pentru incalzire am folosit faclia pe care am folosit-o la instalarea masinii de spalat… Prin urmare, costuri de modificare – zero.

Iata rezultatul, functional binenteles… testat… teava aluneca foarte usor pe zapada, si chiar pe asfalt unde era dezapezit, fara sa se strice prea tare.

Inventia mea a intors cateva capete uimite, si priviri admirative prin parc pe unde ne-am plimbat. M-au impresionat placut, mai ales pentru ca nu ma asteptam ca „improvizatiile”, fie ele si ingenioase, sa fie privite atat de admirativ, tinand cont de imbuibarea societatii cu idei de „siguranta copilului”, „inventii testate”, „politicaly correct” si alte idei „revolutionare”…

2. Tunelul scutecelor.

Initiativa a fost a Danutzei. De acum vreo 2 luni incoace, de cand Julia a inceput sa exerseze mersul in doua picoare, am observat ca ii place sa se plimbe cu cutia de scutece. Practic, folosea cutia ca pe premergator (este motivul pentru care nici nu i-am mai cumparat premergator). A luat-o prima data de langa usa, unde era pusa sa  fie dusa la gunoi. Asa tare i-a placut timp de vreo luna-doua sa plimbe cutia, ca nu ne-am mai indurat sa aruncam nici o cutie… De vreo saptamana insa, nu s-a mai atins de cutii. A inceput sa mearga destul de bine, si probabil ca nu mai sunt asa interesante…

Asa se face ca ne-am trezit cu o droaie de cutii inutile in casa. Danutza a venit cu ideea, ca poate facem ceva haios pentru Julia din cutiile alea…

Asadar, cu doar un cutter si niste scotch, am facut un tunel din doua cutii de scutece. Ideea nu e noua, doar conceptia. Jucarii in forma de tunele se gasesc pe piata la pretzuri frumusele, facute in general din material textil, intarit cu arcuri metalice. Are cateva si la gradinita, cu care se joaca…

Noua noastra inventie a fost se pare o reusita nu numai pentru Julia, dar si pentru noi…

Un pic mai sfioasa si circumspecta la inceput, Julia a avut nevie de exemplul personal al Danutzei, care s-a strecurat supla ca un sarpe prin tunel…

Intrigata, si curioasa, si mai ales cu exemplul personal al mamicii care a dat pentru cateva momente in mintea copiilor, Julia incearca si ea…

Nici Tati nu se lasa mai prejos… Trebuie sa incerce si el noua jucarie… insa tati are oarece dificultati…

Pentru cei carora le-a placut ideea, este cred eu foarte important sa taiati cu cutterul din loc in loc mici deschizaturi prin care sa intre lumina in „tunel” si prin care copilul sa tina mereu contactul vizual cu parintii… Ne-am distrat de minune aseara toti trei… ne-am bucurat de bucuria Juliei…

15-martie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Iata ce pot face doua maini dibace | , , , , , | 7 comentarii

Si printzesele fac k-k-…


Mi-a trecut asemenea gand prin minte chiar astazi… Nu sunt un filozof… cel putin nu unul atat de mare incat sa contemplez la obisnuintele intime ale celor cu sange albastru… dar…

Astazi am fost sa caut olitza pentru Julia. Ne gandeam deja de vreo luna ca ar fi bine macar sa incercam sa o punem pe olita. Problema principala pe care o avem, si pe care suntem convinsi ca o au toti parintii este cum faci sa obisnuiesti copilul sa faca la olitza… dar pana una alta sa facem primul pas.

Sa cumparam olitza.

Ajuns in magazinul specializat de articole pentru copii, am fost pus in fata unei game destul de variate de modele.

M-am bucurat vazand atata varietate, culori, design-uri… si mi-am amintit instant ca suntem intr-un secol al vitezei, al luminii, al inventiilor, al tehnologiei… nu se poate sa nu se fi invientat si in acest domeniu ceva care sa ne ajute cu problema principala de care ne este teama: cea de „cum inveti copilul”.

Dezamagirea a urmat sa ma loveasca in nici 30 de secunde de investigatii, cand mi-am dat seama ca de fapt nu sunt decat doua modele: un colacel care se fixeaza pe colacul mare al wc-ului si alt model cu colac si rezervor integrat. Singurul lucru „ingenios” era faptul ca cel cu rezervor se putea folosi si ca „treapta inaltatoare pentru chiuveta”, adica ii pui capacul si se suie copilul pe ea ca sa ajunga singur la chiuveta… Restul „modelelor”  nu se diferentiau cu nimic decat prin design si culori.

Am inceput sa iau fiecare model in parte si sa imi imaginez cum i-ar sta Juliei pe „tron”, si mai ales cum as putea sa o conving sa se aseze si sa faca ce trebuie…

Asa am ajuns in fata urmatorului model:

E… acum mi-a venit gandul cu care am inceput…

De ce ar pune cineva pe olitza niste poze cu „Printzesele Disney”?… cine ar vrea sa faca aceasta legatura?… Eu inteleg ca imaginea printzeselor este una care in general vinde, unul dintre cele mai de succes imprimeuri de cateva decenii incoace… dar chiar pe WC???

Lasand laoparte faptul ca este pe capac, in principiu in spatele copilului, intr-un loc nu prea accesibil vederii…

Deja imi imginam cum i-as fi explicat Juliei… „Uite Tati, printzesele… da, si ele fac KK…”… dupaia m-a lovit urmatoarea imagine de dupa, cand la picioarele printeselor, se iveste, prin pajistea de floricele, un nou personaj maro si incolacit pe care Disney nu l-a inchipuit niciodata in benzile lui desenate…

Binenteles ca am luat un model mai simplu…

14-martie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , , , | 2 comentarii

Despre sistemul medical in Canada


Recent am dat peste un mic clipulet care critica sistemul medical Canadian.
Am ales sa il postez pe blog, pentru ca in cea mai mare masura este adevarat… faza cu copilul si gastro de exemplu am patit-o chiar noi cu Julia… este adavarat ca stai si astepti o gramada ca sa nu ii prescrie nimic, ca zic ca nu prea au voie sa prescrie la copii asa mici medicamente… ca le-ar face mai mult rau decat bine… merg pe principiu sa lase corpul sa se lupte cu boala in mod natural… medicamentele sunt doar simpotomatice… adica niste siropuri care sa tina sub control temperatura de exemplu…

Tin insa sa fac mici adaugari:

  1. Nu pot sa ma pronunt pentru intreaga Canada, desi clipuletul o face. Situatia sta asa in mod sigur in Quebec, caz particular pe care il testeaza si ei… nu stiu insa cum este in alte provincii.
  2. Lasand laoparte micile rautati tipic americane la adresa canadienilor… in esenta este un reportaj bun. de exemplu cum „fortzau” medicii sa vorbeasca engleza, desi el stia destul de bine si franceza… Medicii oricum sunt bilingvi majoritatea… ce a filmat el erau doar asistente…

10-martie-2011 Posted by | Diverse... | Lasă un comentariu

De ziua ta, mamico…


Iata o scurta compilatie de poze cu Julia si Mamica… cate una pentru fiecare luna a Juliei…

Această prezentare necesită JavaScript.

9-martie-2011 Posted by | Ne gandim la voi... | Un comentariu

Internationalizare…


Astazi a fost ziua internationala a femeii.

In primul rand, o primavara cat se poate de frumoasa tuturor femeilor, si toate gandurile calde din partea noastra.

Profit cu ocazia asta de ocazie, si o sa imi exprim nelamurirea si intr-un fel indignarea referitoare la termenul „international”.

Ar trebui toata lumea sa stie ca „International” nu inseamna tot globul pamantesc, ci este un termen interpretabil. Daca cautati pe wikipedia despre ziua internationala a femeii, veti avea probabil ca si mine cateva surprize. Pe de-o parte veti intelege ca „international” nu se refera decat la o mana de tari, iar pe de alta parte veti afla ca aceasta zi are radacini comunist-socialist-politice. Ideea a pornit din fostul bloc comunist sovietic, si era o sarbatoare a „realizarilor femeii pe plan politic, social si economic”.

Treaba cu „internationala” nu se rezuma doar la ziua asta.

La fizica mi-am tocit creierii sa invat care erau unitatile de masura „SI”, adica in Sistem International. Ni se explica foarte clar la vremea aceea ca exista niste conventii internationale care sunt unice pe tot globul… Explica-i asta americanului sau canadianului (in afara de Quebec)… care nici nu vrea sa auda de metru, litru sau gram… totul se discuta in mile, yarzi, feet, inch, galoane, uncii, tee-spoon, etc…

Tin minte ca am intrebat la un magazin un vanzator cat costa metru patrat de mocheta… avea pretul in Yarzi patrati… nici google converter nu l-a ajutat (ca nu stia ce sa ii ceara binenteles).

8-martie-2011 Posted by | Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | Un comentariu

Azi-dimineata, furtuna de zapada…


De fapt, inainte sa vin in Canada, imi inchipuiam ca „furtuna de zapada”, este o chestie extrema, o grozavenie, ceva de speriat.

In fapt, asa-numitele „Snow storm” sau „Tempête de neige”, nu sunt altceva decat „caderi de zapada”, adica, cand ninge in principiu cateva ore in sir, brusc si cu debit (mare sau mic)… asadar, acest fenomen nu este neaparat extrem, ci mai degraba surprinzator, ca vine din senin, si depune zapada (nu neaparat foarte multa) intr-o perioada relativ scurta te timp. Au fost de-a lungul acestei ierni cateva „furtuni de zapada” pe care le-am categorisit ignorant… „ninge afara”… dar despre care aflam cateva momente mai tarziu de la radio ca se cheama furtuni…

Ieri insa a fost o furtuna serioasa (cred ca cea mai serioasa din aceasta iarna). Desi nu era foarte frig, zapada a inceput sa cada dintr-o data cu fulgi mari si desi… pe strazi zapada se asezase deja in straturi de 2-5 cm de zapada batatorita, sub care pandea linistita gheata formata de ploaia de dinaintea ninsorii… Era cam criminal… la cea mai mica ciupitura a franei, masina incepea deja sa „danseze”. Desi era un vals generalizat de masini pe strada, totusi nu se intampla nimic grav, parea un vals controlat… binenteles ca la radio anuntau accidente… sunt inevitabile pe o vreme ca asta… si soferi prosti care sa favorizeze mici ciocniri sunt slava domnului… Cu viteza insa nu indraznea nimeni sa circule… nici chiar cei „dotati” cu barci 4×4…

Am profitat de patinoarul extins in parcarea goala a gradinitei Juliei, ca sa fac niste viraje cu frana de mana… m-am distrat un pic… Masinile de dezapezit cu lama faceau o treaba buna ca luau zapada de pe strada, insa in acelasi timp lasau in urma luciul ghetii de sub zapada… cam infiorator…

La viteza aproape de relanti, cel mai frumos lucru este sa admiri peisajul lasat de furtuna… masini patinande, unii soferi (mai ales soferite) stangace, care nu reusesc sa porneasca de pe loc de la stop, oamenii inarmati cu lopeti si maturi care incearca sa isi scoata masinile din locul de parcare… e un spectacol care trebuie sa recunosc are farmecul lui…

La serviciu, am reusit sa infig masina intr-un maldar de zapada de pe marginea strazii… parcare permisa binenteles… tot cu stilul fortzat am si scos-o din maldar cand am plecat acasa.

 

7-martie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , | Lasă un comentariu

Te simti extrem… ia asta…


Am fost si sunt muntzoman. Mi-a placut intotdeauna mersul la munte, sentimentul pe care il ai dupa o lupta cu propriile tale limite, cand ajungi sa tronezi deasupra sublimului, cand soarele cade rosu la apus ca si cand s-ar inclina in fata invingatorului din tine…

Cunosc sentimentul, este atat de frumos ca devii dependent.

Daca in plus ai „norocul” sa treci pe langa o situatie limita, o situatie in care reusesti sa razi in fata doamnei cu coasa, nevoia de adrenalina devine si mai mare. Eu am fost intotdeauna un muntzoman moderat… singura experienta pe care am avut-o in care era sa pic in gol vreo cateva zeci de metri (pe bune, nu cum auzi la stiri) si alte cateva situatii in care imaginatia intrevedea un scenariu mai putin fericit… m-au facut sa fiu un pic mai prevazator, sa imi dau seama de gravitatea situatiilor.

Pentru altii, aceste situatii sunt, dinpotriva, stimulatoare… de parca nu sunt in stare sa constientizeze riscul la acre se supun. Cand natura se dezlantuie, nu exista nici echipament, nici experienta, nici putere, nici divinitate care sa te fereasca de dezastru… esti la voia sansei, iar sansele de obicei nu sunt statistic de partea ta.

Mateo, un prieten, a postat zilele trecute un filmuletz foarte tulburator… daca stati prost cu inima, nu va uitati… este vorba despre un schior foarte experimentat, care a fost surprins de o avalansa. Casca pe care o purta era dotata cu camera video. Practic puteti vedea cum moare un om ingropat in zapada… inca o data, imagini foarte socante…

4-martie-2011 Posted by | Diverse... | Un comentariu

MOS EXPERT – Excel


Astazi am reusit sa imi iau certificarea MOS (Microsoft Office Specialist) – Excel Expert.

 

MOS - expert

MOS (Microsoft Office Specialist) - Excel 2003 Expert

Acum vreo doua saptamani m-am programat la un examen pentru certificare MOS, mai exact Excel 2003 Expert. Exista in Montreal o singura firma acreditata de Microsoft, unde poti da un astfel de examen. Asadar aveam mai putin cu 150$ in banca (taxa de examen) si mai putin de doua saptamani sa mai citesc despre Excel… chestii pe care nu le folosesti prea des…

Pana am inceput sa citesc manuale de Excel, ma consideram deja un expert, si credeam ca examenul este doar o formalitate… insa… ce sa vezi… pe masura ce citeam imi dadeam seama cate lucruri nu stiam despre acest program, si cat de putine totusi din toate optiunile programului folosesti in realitate. Excelul este plin de mici unelte care pot tine de natura diferitelor joburi la care folosesti programul. Daca lucrezi la help-desk, trebuie sa cunosti foarte bine meniurile si optiunile si sa le configurezi, daca lucrezi ca analist, trebuie sa stii foarte bine management-ul datelor si formulele, daca lucrezi in domeniul financiar poti avea nevoie de diferite Add-on-uri de analiza standard, daca lucrezi ca secretara, poti cunoaste mai bine partea de grafice, diagrame si prezentari…

Ca EXPERT EXCEL trebuie sa le stii pe toate.

De multe dintre ele doar auzisem, insa nu le folosisem niciodata.

Examenul a fost destul de greu. Timpul de examinare era doar de 50 de minute, in care a trebuit sa rezolv 18 probleme cu cate 2 subpuncte. Din 18 nu am reusit decat sa trec prin 17 dintre ele. Sectiunile pe care le viza examenul erau: Customizing Excel / Managing Data and Worbooks / Colaborating / Formating Data and Content / Organizing and Analyzing Data.

Punctele mele forte – formulele, lookup, pivoti, macro-uri sau VBA nu au fost atinse deloc in examen, in schimb au fost atinse multe alte lucruri destul de subtile… daca nu stiai exact pe unde sa le gasesti sau cum se folosesc, nu aveai nici o sansa sa termini in timp… binenteles ca modulul de help nu era disponibil.

Pentru cunoscatori doar cateva exemple:

1. Use Regression Tool for analysing the data in column B and C.

2. Insert a button between Print and Print Preview in a new group in Standard Toolbar. This button has to run a macro already recorded.

3. Create a file property named „xxxx”. This property has to be a Yes/No type and the default value has to be „No”

2-martie-2011 Posted by | Munca | 6 comentarii