Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Mai multe poze de la Craciun!!!


Am reusit in sfarsit sa fac o scurta selectie de poze de la Craciun

Poze de la Craciun

Pentru mai multe poze - Click pe poza...

Reclame

1-ianuarie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra, Ne gandim la voi... | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Primul Craciun al Juliei si al lui Sebastian


Anul acesta am incercat sa egalam macar performantele culinare de anul trecut, avand in vedere faptul ca Danutza a muncit pana de curand si am facut lucrurile pe apucate.

„Spiritul Craciunului” ne-a curpins cu vreo doua-trei saptamani inainte, cand am aflat cu mare bucurie, ca Costi, Rodica si micutlul lor Sebastian de numai doua luni au reusit sa isi ia viza de America si cea de Canada, si vor ateriza exact pe 23 pe aeroportul din Montreal… prin urmare vom petrece acest Craciun impreuna.

Desi proaspata familie Costi-Rodica-Sebi nu se inrudeste in nici un fel cu a noastra prin sange, faptul ca ne sunt prieteni vechi foarte buni, sunt romani, si impart cam acelasi statut cu al nostru pe taramuri indepartate, ne-a facut sa ne simtim ca si cand am primi vizita cuiva din familie… Asadar am luat sentimentul ca atare, si am inceput sa ne pregatim sa fim niste gazde traditional-romanesti perfecte pentru o seara de Craciun de neuitat in Familie.

Am inceput sa ne facem planuri. N-am amintit de un craciun petrecut tot in familie la Brasov care ne-a ramas si ne va ramane in inima totdeauna. Toti invitatii adunati in jurul bradului, desfacand fiecare cadoul de la Moshu’… poate parea un cliseu, insa pana atunci uitasem cum este sa desfaci cadouri sub brad cu familia… este ceva special pe care multi l-am uitat, fiind inlocuit de mult cu „atentiile” inmanate la usa in timp ce te descalti sa intri in casa gazdelor… Am hotarat sa facem si noi acelasi tip de obicei (si promitem ca o sa il pastram cum putem mai bine si in viitor)… mai mult… tot la Brasov ne-am dat seama ca este mult mai mult „fun” sa faci cadouri haioase decat fitzoase si un factor foarte important sa ambalezi fiecare mic cadou intr-o „cutie de cadou” separata, astfel ai bucuria de a desface mai multe cadouri… decat o singura „punga de cadou” plina cu mai multe…

Mancarea ca de obicei cea traditionala romaneasca de Craciun… adica porcarii (a se citi „produse din carne de porc”)… toba, piftie, caltabos… dar si mai putin traditionala insa omniprezenta salata de beuf fara beuf, si tot felul de alte salate cu maioneze… La toba binenteles am pastrat reteta de anul trecut: „Toba la cutie de suc” care s-a dovedit pentru a doua oara un real succes.

 

Toba la cutie

Toba la cutie

Asadar… dupa ce am hotarat cum si in ce fel, in mare,… ne-am apucat sa punem si in aplicare.

Am cumparat decoratiuni de Craciun cu care am decorat intreaga casa… nimic foarte scump… chestii ieftine dar combinate cu gust, de mare efect… niste panglica, niste globuletze, niste servetele imprimate cu tema de craciun, etc…

Intr-unul din periplurile noastre prin magazine am dat si peste casutza lui Mos Craciun. L-am gasit acasa, asa ca l-am rugat sa ii aduca ceva frumos Juliei, ca a fost cuminte. Mosul a fost foarte amabil… a facut chiar si niste poze cu noi…

 

Acasa la Mos Craciun

Acasa la Mos Craciun

Pentru brad, in Romania aveam unul artificial care parea mult mai bogat decat cei din piata, si in plus venea sa intareasca convingerile noastre ecologice… reutilizabil… aici am optat pentru alta varianta: bradutzul in ghiveci. Nu foarte inalt ca sa putem sa il punem pe birou (ca nu cumva sa riscam vreo problema cu Julia care ar fi putut sa faca din gresala vreo manevra si sa traga bradul peste ea), natural, foarte bogat, si in plus ecologic… ne gandim la primavara sa-l replantam pe undeva… asta daca nu o sa il ucida lipsa umiditatii si caldura uneori excesiva din casa.

 

O, brad frumos!

O, brad frumos!

O insalatie de beculete cea mai ieftina si cu cele mai putine beculetze (chinezeasca binenteles) si fara joc de lumini, a fost de ajuns.

Cel mai greu a fost cu cadourile… haine… nu mai stii marimile… aia e prea scumpa, aia e prea mare, prea mica… si tot asa… nu reuseam sa ne hotaram la ceva… Pana la urma m-am enervat si am luat la gramada, fara sa ma gandesc prea mult ce si cui sa dau… pur si simplu niste cadouri comune… niste brelocuri… mici gadgeturi… chestii funny dar si utile… niste carti, niste dulcuri… si binenteles asa zisele „cadouri surpriza”: sosete cu tema de craciun, becuri economice, banda izoliera… Mi-a luat cateva ore sa le impachetez in hartie imprimata de sezon… noroc ca unele le-am luat deja ambalate…

Mancarea a fost ultima pe care am cumparat-o… ca avem un congelator nu foarte mare… si sa nu se strice. Ca si anul trecut, magazinul chinezesc are cele mai bune oferte pentru organele de porc, dealtfel unul dintre singurele magazine la care poti gasi matze, urechi, organe, copite, cap de porc, etc…

Pe 23 decembrie asteptam cu nerabdare pe prietenii nostri sa soseasca. Dupa un drum extrem de obositor, mai ales si pentru faptul ca calatoreau cu copil mic… vreo patru ore de asteptat in Paris la escala datorita zapezilor care au blocat circulatia aeriana… iata ca in sfarsit au sosit…

I-am adus acasa, i-am instalat in dormitor. Pareau foarte obositi toti trei. Drumul si diferenta de fus orar se pare ca incepeau sa isi puna amprenta.

Pe 24 am mers la cumparaturi si am facut ultimele „ajustari” la cadouri decoratiuni si mancare. Dupaia ne-am intors acasa sa terminam pregatirile. Rodica a ajutat-o pe Danutza in bucatarie… Salata de beuf-fara beuf, salata de piept de pui, caltabosul, maioneza…

 

Fetele harnice

Fetele harnice

Starea Juliei a inceput sa ne ingrijoreze cu o temperatura mare persistenta, lipsa de pofta de mancare si proasta dispozitie… banuim ca este o raceala… daca nu trece pana maine, probabil ca o sa trebuiasca sa mergem la spital… si in perioada asta… sper sa nu fie nevoie…

Am hotarat sa nu desfacem cadourile in seara de Ajun, ci sa asteptam pana pe 25 cand vor veni si ceilalti prieteni pe care ii invitaseram: Andrei si nasii Juliei (Ovidiu, Mariana si Andreea).

Pe 25 a inceput petrecerea… dupa ce am mai pus la punct cateva detalii: Salata de vinete si fritura, seara pe la ora 7 am inceput petrecerea… Deliciul serii, dupa cum si banuiam a fost desfacerea cadourilor… Sper ca si invitatii nostri au apreciat… Julia si Sebica au fost binenteles cei mai rasfatati… desi Sebica de obosit ce era a dormit iar Julia era cam lesinata de temperatura…

 

Fetele cu cadouri...

Fetele cu cadouri...

Sebi a primit un balansoar si un costum de elf, iar Julia a primit o pereche de cercei si o masa de joaca cu butoane… pe langa alte mici atentii…

 

Sebi, leganat de Julia

Sebi, leganat de Julia

Catre sfarsitul petrecerii pe Costi l-au apucat frisoane… cred ca e racit… s-a dus sa se culce… Rodica dupa el cu un spirt de masaj… doar-doar i-ar fi mai bine…

Ovidiu si Andrei au stat pana mai tarziu cu mine si cu Danutza ca sa incerce un lichior adus de Andrei. Mariana a plecat un pic cam devreme intr-o stare cam de zombi… a muncit toate aceste zile, si s-a ambitionat sa faca peste noapte si niste sarmale care i-au iesit foarte bine si din care am gustat toti… era cam obosita…

Pana la capat, bilantul a fost bun… in ciuda micilor neplaceri de stare de sanatate/oboseala… toata lumea s-a distrat, a mancat o macare excelenta pentru care Danutza a primit si merita toate complimentele… a fost o seara reusita…

26-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Jocuri pe blog…


Va propun pentru prima data pe blog 2 jocuri: In cele patru imagini de jos:

1. GASITI 10 DIFERENTE IN IMAGINILE URMATOARE

2. GHICITI PERSONAJELE DIN IMAGINE

Imaginea 1:

Click pe poza pentru a mari imaginea

Imaginea 2:

Click pe poza pentru a mari imaginea

Imaginea 3:

Click pe poza pentru a mari imaginea

Imaginea4:

Click pe poza pentru a mari imaginea

 

8-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , , | 3 comentarii

Cascade din zona Montrealului


Luna trecuta am am reusit sa facem un tur de forta prin zona Montrealului, in cautarea celor mai spectaculoase cascade.

Dupa ce am bifat cateva dintre cele mai spectaculoase cascade din zona, incepand cu mama cascadelor Cascada Niagara, continuand cu Cascada Montmorency de langa orasul Quebec, si cascada Dorwin de langa Montreal, am hotarat sa plecam la vanatoare sa vedem daca mai exista vreo cascada din zona Montrealeza care sa ne mai impresioneze.

Chute Sainte Ursule

Aceasta cascada se afla la cca 120 km de Montreal.

Drumul pana acolo a fost placut. In maxim o ora jumatate ar fi trebuit sa fim acolo. Pe la ora 3.30 am iesit de pe autostrada si ne-am indreptat spre cascada. Drumul trece printr-un mic orasel pe nume Louiseville. Cum am intrat in oras am inceput sa vedem dintr-o data multe masini parcate, multe motociclete Harley Davidson… se pare ca era o sarbatoare in oras. In intersectia din centrul orasului trebuia sa o luam la stanga peste calea ferata… insa… intersectia blocata de masini de politie. Politistul amabil care dirija circulatia inapoi ne-a explicat ca este cel mai mare eveniment al orasului: Festivalul Galettei de Sarasain de Louisville. Prin intersectia respectiva tocmai trecea parada care strabatea intreg orasul. Tot politzistul amabil ne-a explicat ca parada va dura inca cel putin o ora, iar alt traseu spre cascada ar fi ocolit tot orasul… asa ca am hotarat sa parcam masina si sa asistam si noi la frumoasa parada.

Masini de epoca, care cu muzica, cai din cei mai frumosi de la cei mai mari cu copita cat capul unui om pana la poneii de marimea unui caine de talie mare faceau deliciul localnicilor si a vizitatorilor veniti pentru a petrece o zi de sarbatoare.

Dupa ce s-a terminat parada, intersectia s-a deblocat, si calea spre Saint Ursule era libera. Am ajuns la intrarea in Parc cu doar 15 minute inainte de ora 17:00, ora inchiderii. Intrarea era 5$/persoana. Dupa ora 5 puteai intra liber, insa nu beneficiai de serviciile centrului de informatii sau de toaletele publice din parc. Doamna de la intrare a fost dragutza si a zis ca se face ca nu ne-a vazut, si nu am mai platit intrare (oricum eram dispusi sa asteptam 15 minute pana pleca ea… n-avea rost sa platim intrarea pentru doar 15 minute).

De la parcare pana la podul de deasupra cascadei nu sunt mai mult de 200 de metri. Poteca te duce printr-o padure amenajata cu masutze si bancutze pentru picnic.

Exact de pe pod poti vedea sub tine cum incepe marea cadere de apa, dar deasemenea poti vedea si o zona oarecum perpendiculara pe cursul actual al apei, o limba de piatra slefuita, fara nici un fel de vegetatie.

O placa informativa iti supune imaginatia la un exercitiu temporal: limba de piatra slefuita este de fapt vechiul curs al raului, pe care se afla acum cateva sute de ani si o veche moare din care nu a mai ramas nimic.

Pe malul drept al raului, imediat dupa podul de deasupra cascadei, incepe „o poteca din lemn amenajata cu balustrada si covor antiderapant amenajat pentru accesul in timpul iernii. Acea zona este permanent udata de stropii cascadei, si probabil iarna se face gheata si devine periculos.

Poteca se bifurca chiar la capatul podului. Una din poteci urmareste vechiul curs al raului, iar cealalta poteca coboara prin dreapta raului pe langa cascada, traverseaza raul la partea inferioara a cascadei dupa care urca inapoi pe malul stang al raului, oferindu-ti practic o priveliste completa a cascadei  din toate unghiurile posibile.

Am apucat-o vreo 300 de metri pe „cararea” ce cobora pe cursul vechi, doar ca sa ne facem o idee… era deja tarziu, si vroiam neaparat sa vedem cascada… O mica belvedere amenajata cu un pod de lemn iti arata o mare parte din vechiul curs al raului. De-o parte si de alta padure multicolora, iar in lumina soarelui se putea vedea un pod de fier ce purta o cale ferata. O alta pancarda informativa dezvaluia ca acel pod a detinut la vremea lui, in urma cu multe zeci de ani, recordul mondial a celui mai lung pod feroviar cu structura metalica. Si iata cum ceva ce parea ca strica peisajul natural, a devenit printr-o simpla pancarda un monument de admirat.

Ne-am intors la pod si am apucat-o in josul cascadei. Din loc in loc erau amenajate mici poduri de lemn, locuri de unde puteai admira cascada in toata splendoarea ei.

Fiecare punct de pe traseu era aproape unic, pentru ca relieful pe care l-a sapat cascada este cam neregulat, si greu ai fi putut sa gasesti un loc de unde sa o vezi in intregime. In plus era destul de lunga (peste 30 de metri diferenta de nivel), si sapase un gen de canion, care in prima faza sherpuia printre stanci, si curgea in trepte. Astfel de pe podul de jos nu puteai vedea podul de deasupra cascadei sau invers.

Pe la jumatatea cascadei „poteca de lemn” se termina, si incepe poteca prin padure pana la podul de sub cascada. Podul de sub cascada mi-a amintit de podul suspendat pe cabluri de la Moreni de pe Cricovul Dulce, orasul in care am copilarit…

De aici am inceput sa urcam pe malul stang al raului. Aici este o belvedere care iti infatiseaza cascada aproape in intregime… o splendoare… Julia era fascinata… atat de fascinata incat a trebuit sa o schimbam chiar acolo…

Pentru mai multe poze de la Chutes Saint Ursule, click aici.

Chutes Croches et Chute du Diable

Sunt doua cascade pe care le-am pus impreuna din doua motive. In primul rand ca sunt foarte apropiate una de cealalta (vreo 5 km), si in al doilea rand Prima dintre ele este atat de putin spectaculoasa ca aproape ne-a parut rau ca am pierdut timpul sa o vedem…

Click aici pentru locatia exacta: Chutes Croches
Click aici pentru locatia exacta: Chute du Diable

Ambele cascade se afla in susul raului care formeaza lacul Monroe in cadrul Parcului National Mont Tremblant. Este acelasi lac pe care in urma cu ceva vreme ne-am plimbat cu barca atat cu prietenii nostri din SUA – Costi si Rodica (vezi aici) cat si cu prietenii nostri din Romania – Popica si Cristina (vezi aici). Cu ocazia asta ne cerem scuze ca am ratat asa o minunatie de cascada la doar 7-8 km distanta… sorry… poate data viitoare, acum stim…

Prima cascada (Chutes Croches) se afla la doar 200 de metri de strada. Acolo gasesti podul de deasupra cascadei, dupa care mai mergi alti 200 de metri pana la o belvedere de sub cascada. Peisajul este frumos, insa cascada nu este altceva decat ocurgere mai rapida de apa, ideala probabil pentru rafting cum bine zicea un prieten.

A doua cascada se afla un pic mai in susul raului, si din sosea trebuie sa mergi pe jos prin padure 785 de metri… adica vreo 10 minute

Chute du Diable (Cascada Diavolului) este intr-adevar mai spectaculoasa. Destul de inalta, cu cadere libera si debit foarte puternic, iti ofera un peisaj destul de infricosator. Forta pe care o expune aceasta cascada este dublata si de un zgomot foarte puternic si de norul de stropi pe care il arunca in aer… este intradevar una din cascadele care mi-a dat un pic fiori pe sira spinarii.

Merita vazuta…

Pentru mai multe poze… click aici

2-noiembrie-2010 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Costume Halloween 2010


Anul acesta de Halloween am avut ocazia sa revedem niste oameni pe care ii mai vazusem la Halloween-ul de anul trecut (prieteni ai Crisei), sa cunoastem altii noi si sa petrecem intr-un cadru restrans alaturi de vechi amici montrealezi. A fost o seara frumoasa, scurtata din pacate de problemele Juliei (temperatura mare cel mai probabil din cauza ca ii ies dintzisorii… dar nu este sigur)

 

Halloween 2010

Pentru mai multe poze, Click pe Poza

Succesul pe care l-am avut la petrecere cu costumele noastre, atat si locul 2 pe care l-am luat la concursul de costume de halloween de la serviciu, m-a indemnat sa vi le prezint, mai ales pentru faptul ca aceste costume sunt conceptii originale si create de noi pe principiul „costuri minime si creativitate cat incape”.

DANUTZA-PISICUTZA

Sa incepem cu costumul „Danutzei-Pisicutzei” care este cel mai simplu dar cu un efect foarte bun. A fost si pentru prima (si probabil ultima) ocazie cand am putut sa ii spun Danutzei… „Pisi, hai acasa!” – la sfarsitul petrecerii…

 

Danutza-Pisicutza

Danutza-Pisicutza

Materiale necesare:

  • o bucata de carton dintr-o cutie ordinara
  • 2 carioci permanente (rosu si negru)
  • creion dermatograf negru
  • agrafe de par (daca nu va descurcati direct cu parul)

Urechile in afara de forma pe care o vedeti, mai au si cate 3 piciorushe care ajuta la fixarea lor pe cap direct in par sau cu ajutorul unor agrafe.

 

urechi de pisi

Urechi de "Pisi"

Tot cele trei piciorushe ajuta la pozitia verticala a urechilor si la fixarea intr-o pozitie putin incovoiata a lor.

Pe langa urechi, am desenat „fatza de pisica” cu creionul dermatograf, si tzinuta neagra, sau de ce nu una provocatoare… si atunci va iese un gen de sexy Cat-Woman foarte reusit.

DANUTZ-VAMPIRUTZ

Costumul meu este unul mai complex din punct de vedere al fabricatiei. Mi-a luat vreo 2-3 ore numai ideea, conceptia si executia. Rezultatul a avut un efect maxim, foarte real. In consecinta, a fost premiat la serviciu, la concursul de costume de halloween, si a fost si foarte popular la petrecere.

Danutz-Vampirutz

Danutz-Vampirutz

Materiale necesare:

  • camasa de unica folosinta chinezeasca (de care sa nu iti pese cand bagi foarfeca)
  • o bucata de lemn de maxim 10 cm
  • o bucata de sarma solida de maxim 50 cm (eu am folosit un umeras de sarma)
  • vreun metru de banda elastica
  • 2 culori de machiaj (rosu si negru)
  • fond de ten alb (cred ca iese si cu pudra de talc/faina/zahar farin)
  • fake blood (cred ca merge si cu dulceata de visine/cirese) – ketchup am incercat anul trecut, dar nu da efectul dorit… se deschide mult la culoare cand se usuca
  • binenteles dinti de vampir – accesoriu care poate lipsi mai ales ca te incurca teribil la vorbit…

Peste partea de machiaj o sa trec, pentru ca sunt convins ca altii ar putea face mai bine ca mine, si o sa trec direct la piesa de rezistenta: tzarusul infipt in piept.

In mare tzarusul respectiv se „imbraca” cu ajutorul unui gen de ham (cum poarta pistolul, politzistii americani in filme). Tarusul este atasat de ham cu ajutorul a trei intarituri de sarma care iau forma corpului si sunt bine ancorate in tzarus.

Strap-on

Primul pas pe care trebuie sa il faceti este hamul din banda elastica. Eu am reusit sa mi-l fac singur fara ajutor. Prima bucata este circulara in jurul pieptului. A doua bucata trebuie foarte bine dimensionata in functie de inaltimea la care trebuie sa stea tzarusul. Fiind vorba de banda elastica, va va permite oricum sa mutati tzarusul in orice pozitie doriti pe o suprafata destul de mare astfel incat sa nu va puna prea mari probleme de sincronizare cu gaura din camasa.

Al doilea pas este pregatirea tzarusului. Orice bucata de lemn ar putea servi ca tzarus. Eu am folosit un capat de lemn de constrctii de vreo 8 cm. Asigurati-va ca partea care se lipeste de corp este perfect dreapta (taiata). Capatul celalalt pentru un efect mai bun il puteti „inflori” cu un baros sau un ciocan mai mare daca incercati sa „bateti tzarusul” intr-o piatra. Ascutiti capatul care se „infige” cu un cutzit, astfel incat sa ii dati forma de „jumatate de tzarus”.

tzarus 1

Acum vine partea cea mai dificila: Intariturile de sarma. Am folosit o bormasina sa dau 3 gauri in lungimea tzarusului (dinspre capatul care se lipeste de corp) de grosimea sarmei. Cu un ciocan am batut in gauri trei bucati de sarma de cca 15 cm fiecare (sarma ar trebui sa intre un pic fortzata ca sa stea bine). Dup’aia am indoit cele trei capete de sarma sa se muleze pe corp si pe directiile hamului.

tzarus 2

Prinderea hamului de tzarus am reaizat-o „impuscand” niste cleme care au dublu rol: unaul sa fixeze tzarusul de ham si al doilea sa nu lase sarmele sa se roteasca in jurul gaurii… la asta pot ajuta si niste mici canale in tzarus in care sarma sa se fixeze dupa indoire.

tzarus 3

Fixarea capetelor sarmelor de ham am facut-o prin niste simple gauri prin ham. Hamul fiind din banda elastica sunt foarte usor de atasat.

tzarus 4

Faptul ca sarma pe care am folosit-o a fost invelita intr-un strat protector de plastic conteaza pentru a nu iti face iritatii pe piele.

Pasul final este „forfecarea” camasii. Cel mai indicat este ca aceasta operatie sa o faci ultima deoarece stii deja unde o sa stea tzarusul pe piept, astfel elimini problemele de pozitionare atunci cand creezi hamul.

Cam asta este tot… restul tine de arta plastica… pictura… imaginatie…

JULYCUTZA-ALBINUTZA

Din cauza regulii dictatoriale ale lui taticu: „NO MAKEUP UNTIL 18”, optiunile de deghizare ale Juliei s-au limitat doar la costum… iar faptul ca ea este prea frumoasa ca sa poti face ceva infricosator din ea… Am facut-o albinutza…

Ziceti voi ca nu e cea mai frumoasa albinutza…

 

Julycutza-Albinutza

Julycutza-Albinutza

31-octombrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Iata ce pot face doua maini dibace | , , , , , , | 4 comentarii

Micile placeri ale vietii


Am sa incep cu o mica povestioara care mi-a ramas in minte de mai bine de 2 ani si care cred ca este oarecum relevanta pentru ceea ce vreau sa spun.

Am un unchi care este plecat in SUA de ceva anishori buni. Cand s-a intors in tara cineva l-a intrebat: „Care este cea mai mare realizare pentru tine de cand ai plecat in SUA?”. El a zis: „Cea mai mare realizare este ceea ce simt cand ma duc acasa dupa serviciu, ies pe terasa si admir apusul de soare”. Persoana care i-a pus acea intrebare nu a inteles nimic din ceea ce a vrut sa spuna, nu a inteles de ce a trebuit sa emigreze atat de departe ca sa poata sa sa se bucure de o banalitate pe care ar fi putut foarte usor sa o faca si in Romania.

De cand m-am angajat, sefa mea, quebecoasa veritabila, mi-a spus de nenumarate ori ca una din perioadele cele mai frunoase ale anului aici in Canada este luna octombrie. Motivul pentru care este atat de mult apreciat acest sezon este faptul ca poti admira „cum cad frunzele”. Este luna in care padurile prind culori multicolore si anunta sfarsitul verii si inceputul iernii.

Trebuie sa recunosc ca prima reactie pe care am avut-o a fost: „Bai ce incuiati sunt Canadienii astia… ar trebui sa mai iasa si ei din casa…”. Ma simteam superior pentru ca credeam ca un muntzoman ca mine, care a fost foarte bine conectat cu natura in Romania, este destul de obisnuit cu efectele tomnatice ca sa nu fie atat de extaziat de acest fenomen.

Adevarul este ca in Canada (ca si in SUA cred), oamenii sunt mult mai aproape de natura decat vor fi romanii vreodata. Weekendurile majoritatii canadienilor se petrece in natura. Fie ca sunt drumetii, fie ca viziteaza o padure, un parc, fie ca fac un barbaque, fie sa se plimbe cu bicicletele sau sa calareasca, fie se plimba pe lacuri cu barci/caiace/canoe… toata lumea incearca sa iasa din oras si sa isi petreaca timpul in natura si mai mult decat atat, in familie. Pe unde am fost, se pare ca oamenii sunt in stare sa se bucure de micile placeri ale vietii… un lac linistit cu nuferi, un apus de soare, un peisaj multicolor al unei paduri care isi pierde frunzisul… si mai mult decat atat, pastreaza curatenia naturii lor.

Parc des Chutes Dorwin

Pentru mai multe poze - Click pe Poza

Weekendul acesta am fost intr-unul din zecile de parcuri amenajate din jurul Montrealului. Parc des Chutes-Dorwin se afla intr-un mic orasel la vreo 70km de Montreal. Drumul pana acolo a fost foarte bun si mai ales relaxant. O buna parte de drum este pe autostrada (care acopera partea de distanta) a traseului, iar alta parte a drumului este pe drumuri nationale (care acopera partea de diversitate si anti-stres a drumului). Drumul national strabate mai multe localitati mici care iti dezvaluie un mod de viata aparent relaxant. Case frumoase, gospodarii ingrijite, oameni ne-agitati, tablouri foarte aerisite. Faptul ca nu exista garduri, sau daca sunt sunt foarte mici si mascate de gard viu, aduce peisajului un plus de naturalete.

GPS-ul ne-a dus la fix, dar chiar daca nu aveam GPS, parcurile si zonele cu importanta turistica sunt destul de bine marcate cat sa nu te ratacesti.

Parcul cascadei Dorwin nu era foarte mare. Fara sa exagerez, nu avea mai mult de 5 poteci intercalate, care puse cap la cap nu depasau mai mult de 2 km toate.  Asadar niste vitezomani ca noi, a trebuit sa ne chinuim sa mergem fooooaaaaarrttteeee incet, sa ne oprim la fiecare 200 de metri, sa ne asezam, sa facem poze, sa ne jucam cu Julia sau sa ii dea mamica de mancare… am reusit sa tragem de timp sa vedem tot parcul in mai putin de 2 ore. Principala atractie a parcului era o cascada destul de voluminoasa, nu foarte inalta insa foarte involburata si rapida. Desi foarte mic, parcul reusea sa prezinte cascada din vreo 5-6 puncte de belvedere bine amenajate, cu mici pontoane suspendate sau poduri de lemn. La fiecare 100-200 de metri se aflau panouri informative cu diverse chestii incepand de la specii de plante, flori, pana la geneza peisajului sau legende legate de locul pe care il vizitezi. Micile poteci pun in valoare atat raul de deasupra cascadei cat si de sub cascada, dar si padurea de langa rau. Prin padure, probabil din cauza variatiilor nivelului apei a fost nevoie sa faca poteca suspendata din lemn, astfel poti admira padurea chiar si atunci cand locul este mlastinos.

Pauline (sefa mea) avea dreptate. Culorile padurii in octombrie sunt extraordinare. Clima favorizeaza padurile intercalate foioase/conifere. Astfel toamna, peisajul este intradevar mirific. Verdele brazilor intercalat cu galben-ruginiul frunzelor care se pregatesc sa cada, si mai ales intercalat cu rosul foarte aprins (pe care nu l-am vazut in Romania prea des) al frunzelor unei anumite specii de artar (pentru ca am vazut ca nu toti artarii inrosesc)… o minunatie…

Am reusit sa numar in tot parcul (chiar am fost atent). O singura punga de plastic in apa, si exact 3 cani de carton de cafea aruncate la intamplare. Am vazut si „paisani” care arunca gunoiul la intamplare ca manelistii din Romania, dar am o vaga banuiala ca respectivii sunt imigranti iar obiceiurile sunt din tara lor… stiti voi… padure fara uscaturi…

4-octombrie-2010 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , , , , , | 5 comentarii

Gradina Botanica – Montreal


Weekendul acesta a fost „Sarbatoarea Copiilor la Montreal”

Este unul dintre zecile de evenimente pe care municipalitatea le organizeaza pentru cetatenii Montrealului si nu numai. Cu aceasta ocazie, copiii pot sa isi plimbe gratuit parintii pe la diverse muzee,  concerte sau locuri special amenajate in parcuri… un gen de balciuri micutze, unde copii pot sa se joace, sa manance dulcuri, iar parintii sa se bucure de bucuria lor.

In aceste doua zile (sambata si duminica) doua din gratuitatile de care am profitat toti trei au fost transportul in comun (autobuz, metrou) si intrarea gratuita la Gradina Botanica.

Pentru mai multe poze, click pe poza.

Gradina Botanica din Montreal este una dintre cele mai mari si mai vestite din lume, a participat si a castigat diverse competitii si titluri mondiale „botanice”. Este unul dintre punctele de interes turistic ale Montrealului. Asa ca… hop si noi ca la pomul laudat…

Surpriza a fost una placuta. Asteptarile noastre au fost atinse si pe alocuri depasite.

Aflata chiar in inima orasului, vis-a-vis de Stadionul Olimpic, se intinde pe o suprafata surprinzator de mare avand in vedere locatia centrala urbana. Se poate vedea de la o posta ca se investesc muuuuulti bani si eforturi pentru intretinerea unei minunatii de gradini. Deschisa din Mai pana in Octombrie, ea ofera vizitatorilor ei o gama foarte larga de plante si flori in functie de sezon. Este impartita pe diverse zone delimitate de aria culturala de unde provin plantele (Gradina Japoneza, Gradina Chinezeasca, Gradina Primelor Natiuni – Amerindienii, Gradina Quebecoasa), dar si plante specifice anumitor climate (Gradina Alpina, Gradinile „de sub copaci”, zona serelor si pavilioanelor), sau delimitate de familiile plantelor (Gardina de plante parazite (orhidee), Gradina de Liliac, Gradini de Trandafiri, Gradina plantelor Insectivore, plante veninoase, Gradina de Legume, Livezi de pomi fructiferi).

Este un obiectiv turistic care iti ia cam o zi intreaga sa il vizitezi in intregime, dar care iti ramane in minte si de-abia astepti sa il revezi. Cea mai impresionanta dintre toate ni s-a parut Gradina Chinezeasca iar dupaia cea mai impresionanta prin diversitate Gradina Alpina unde aveau pe langa zeci de specii de conifere, zeci de specii de iarba specifica pasunilor alpine, chiar si flori de campanula sau flori de coltz.

O zona interesanta este si gradina de zarzavaturi din care nu m-am abtinut sa nu mananc niste mure. Era plina de tot ce are romanul in gradina… rosii, cartofi, vinente, castraveti, ceapa, morcovi, vita de vie, porumb… este super.

O alta zona interesanta este zona „Tinerelor gradini” sau „Gradinile pentru Tineri”, unde se tin tot felul de ateliere pentru copii, unde copilul poate participa activ la gradinarit.

Inca un lucru de retinut, faptul ca pentru familii exista posibilitatea de a-ti face abonament anual care costa 60$ (echivalentul a 4 intrari – 15$/persoana), abonament care pe langa intrarea gratuita la Gradina Botanica tot timpul anului iti da acces si la tot felul de activitati, chiar si la alte doua obiective turistice din Montreal (Planetarium si Biodom), si binenteles doua numere din revista publicata de Gradina Botanica.

16-august-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , , | 9 comentarii

Amintirile…


Cu ocazia implinirii a 10 ani de cand am terminat liceul, cum este si normal, se face faimoasa „Intalnire de 10 ani”. Anuntata cu surle si trambite pe unde s-a putut incepand de la Yahoo!Groups si Facebook si terminand prin clasicele invitatii printate si viu grai, evenimentul cu pricina va avea loc astazi.

Din motive lesne de inteles eu nu voi putea participa la acest eveniment, insa nu am putut sta prea departe. Ca si in vremurile bune cand eram licean, mi-a placut intotdeauna sa ma implic in astfel de evenimente, asa ca am hotarat si de data asta sa fac tot posibilul sa imi aduc contributia.

Am hotarat ca lipsa mea poate fi suplinita intr-o mica masura de un scurt filmulet, in care sa povestesc care au fost realizarile mele din ultimii 10 ani.

Procesul creatiei m-a umplut de nostalgii, m-a transpus in timp si a trezit in mine sentimentele traite in trecut… oameni, prieteni, intamplari…

M-am gandit sa pun acest filmulet pe blog ca si un gand bun trimis tuturor in Romania. Ne gandim la voi si ne e dor…

Vizionare placuta… si nu fiti prea critici… stiu ca nu se ridica la adevarata mea valoare de creatie, insa am fost presat de timp…

7-august-2010 Posted by | Despre viata noastra, Ne gandim la voi... | , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Protejat: 24 iunie, ziua Quebecului


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

26-iunie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: Niagara


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

24-iunie-2010 Posted by | Calatorii, de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra, Filme | , , , , , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Cum a trecut un an de zile …


Pai anul a trecut repede, dar pot spune ca am avut multe realizari. Printre ele cea mai importanta realizare este, bineinteles Julia. Acum un an si o luna aflam ca o sa fim parinti, am fost speriata pentru ca ne facusem planuri sa venim aici si sa tragem tare sa realizam ceva si apoi sa facem si copii. Copilul insa a avut ultimul cuvant si a trebuit sa ne revizuim planul. Nici o secunda nu regret nimic. Totul s-a derulat foarte rapid, in momentul in care am aflat de Julia. Daca totul parea ca o aventura, venirea aici, dintr-o data era o raspundere foarte mare. Trebuia sa reusim pentru copilul nostru. Initial am crezut ca toata lumea o sa ne zica ca suntem nebuni ca plecam in conditiile astea, dar faptul ca familia ne-a sustinut pana la capat, si pentru asta va multumim, a fost foarte important pentru psihicul nostru, si am mers pana la capat. Am avut curaj sa vin pana aici pentru ca am alaturi un sot minunat in care am o mare incredere si pe care l-as urma pana la capatul lumii, fara sa-mi fie frica de nimic. Ambitia lui si dragostea pentru noi, a facut ca acest prim an, care este de obicei cel mai greu, sa treaca repede si sa realizam multe. Ma ajutat foarte mult prezenta lui la spital si desi a fost greu si a durat mult nasterea, nu mi-a fost nici o clipa frica pentru ca era acolo cu noi trup si suflet. Pentru toate astea iti multumesc si te iubesc. Suntem fericiti si asta se vede, nu avem multe lucruri in casa sau bani sau alte valori materiale, dar avem multa dragoste si intelegere si asta conteaza foarte mult. Cand o vad pe Julia ca zambeste cand vine taticu de la serviciu, si vad sclipirea in ochii lui Danutz cand vine acasa si o vede pe Julia, este un moment magic, pentru mine asta este fericirea si o simt si o traiesc. Si oriunde este Julia si Danutz acolo este ACASA. La cat mai multi ani plini de fericire aici in Canada.  Danutza

17-iunie-2010 Posted by | despre prieteni si familie..., Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | , , , , , | 7 comentarii

Protejat: UN AN DE CANADA!


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

17-iunie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

“Montagne” hike


Dupa ce sambata am facut un mic test ca sa vedem cum se descurca pitica si ce probleme ne-ar putea pune un traseu, lunea asta am hotarat sa facem un traseu intreg.

Ursi transalpini in devenire

Pentru mai multe poze dati click pe poza

Am reusit sa corupem inca 4 oameni: Nasii Juliei (Ovidiu, Mary si Andreea) si pe prietenul nostru moldovean Andrei.

Am profitat de lunea libera („Victoria Day”), si am facut planul. Acelasi „munte” – Mont Saint-Bruno, insa un traseu mai lung.

Ne-am facut bagajele de dimineata. La ora 11.00 era intalnirea in sptatele blocului. Andrei urma sa ii ia pe nasii nostri cu noua lui masina din dotare… Citește în continuare

25-mai-2010 Posted by | Calatorii, de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , , , , | 6 comentarii

Protejat: Botezul Juliei


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

20-aprilie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , , , , , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Un pic de sport… inot la liber


In sfarsit am inceput sa imi gasesc un pic echilibrul si sa pot face sport o ora-doua pe zi.

Inot la Montreal

Canadienii sunt in general niste oameni foarte activi. Nu exista zi din an in care sa nu vezi oameni facand sport. Chiar in apropiere de blocul unde locuim exista o pista speciala pentru sport, separata de trotuar si de carosabil prin stalpi metalici. Aceasta pista, care practic dubleaza trotuarul face parte dintr-un sistem enorm de piste rezervate sportivilor care brazdeaza intreg Montrealul, facand de obicei legatura intre parcuri…

Citește în continuare

9-aprilie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada, Sport | , , , , , , , , | 4 comentarii