Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Noi obiective ciclistice


Am vazut recent un filmuletz pe net, si mi-a placut atat de tare, incat i-am trasat Danutzei noile obiective in materie de ciclism.

Reclame

28-aprilie-2011 Posted by | Diverse..., Sport | | Lasă un comentariu

Protejat: Cursuri de franceza


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

28-aprilie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Diverse..., Munca | , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Ne biciclim… sau cel putin incercam (reloaded)


Astazi am avut o zi superba.

Prima zi, dupa o iarna care parea ca nu se mai termina, in care am profitat de soare. Dupa ce miercuri si joi ne-am plimbat din doctor in doctor, spital, clinica, etc, ca sa aflam ce are Julia (de vreo saptamana are niste simptome ciudate, lipsa de pofta de mancare, temperatura) – si am aflat ca are un virus, insa nimeni nu a stiut sa ne spuna ce fel de virus, doar ca este contagios, si ca o sa treaca de la sine in cateva zile – am hotarat sa profitam de acest weekend prelungit (doar vineri avem liber), doar noi trei, in familie, absolvind astfel pe oricine ar putea sa intre in contact cu Julia si virusul ei misterios.

Asadar, de sfintele sarbatori, nu o sa mergem la biserica, nici in vizite, ci o sa ne relaxam cum putem mai bine in trei.

Astazi a fost o vreme superba. Desi nu a fost extraordinar de cald, soarele era puternic, si te mangaia pe fata, vestindu-ti duios ca se apropie primavara. A fost o zi in care as fi putut sa adorm pe iarba sub razele soarelui. Danutza, si-a luat bicicleta si a inceput sa exerseze. Se pare ca este adevarat ce se spune… odata ce inveti sa stai pe bicicleta, nu uiti. Ma asteptam sa fi uitat un pic din ce exersase data trecuta. Spre surprinderea mea, insa, nu numai ca nu uitase nimic de prima data cand a incercat si a progresat binishor, insa la fiecare „tura” pe care o facea, devenea din ce in ce mai sigura pe ea, mai stabila. In maxim doua ore cat a exersat astazi, a ajuns sa ghidoneze cat de cat controlat, chiar sa si pedaleze. Un progres la care sincer nu ma asteptam.

Imi aduceam aminte cat de mult ne chinuiam cand eram copii sa invatam sa mergem pe bicicleta. Eram la tzara, la bunici, unde imi petreceam aproape intreaga vacanta de vara. Bunicu’ avea o bicicleta cu cadru inalt. Noi eram atat de mici ca nici nu se punea problema sa ajungem la pedale peste cadru, ce sa mai discutam de sha… Si uite asa, cu un picior pe sub cadru, cu o mana agatata de gard, incercam eu cu vara-miu pe rand sa invatam sa mergem pe bicicleta lui bunicu… Parca paralel imi amintesc deasemenea ca la Moreni (acasa la parinti) aveam o bicicleta pe masura mea care desi dadea in gol din cand in cand, era echipata cu rotzi laterale… deasemenea imi amintesc cum taica-miu ma tinea de sa si imi dadea drumul fara sa stiu, si eu mergeam cativa metri, pana imi dadeam seama ca nu ma mai tine de sa, si atunci cadeam…

Nu imi mai amintesc exact cand si cum am invatat sa merg intr-un final pe bicicleta, insa gandindu-ma la trecut, pare si acum un proces luuuung si dureros…

De-aia cand ma uit acum la Danutza cat de repede invata, sunt complet fascinat… sa mai zica careva ca, „copiii prind mai repede decat adultii”… la chestia cu bicicleta cel putin, deja am indoieli…

Nici cazaturile nu au lipsit, stati linistiti, fara ele nu se poate. Deocamdata, pe ziua de azi am bifat doar doua cazaturi cu doua mici julituri… nimic grav… maine mergem sa cumpararm genunchiere si cotiere… „Antrenamentul” il facem in parcarea unei biserici din apropiere. Este o parcare a carei configuratie este perfecta pentru invatarea mersului pe bicicleta… are pante de diferite dimensiuni si inclinatii, chiar si iarba verde pentru fani si cameraman. De obicei parcarea este goala, astazi insa, veneau masini si oameni in continu, care se duceau sa participe la cutumele bisericesti din vinerea mare… insa nu a fost prea mare problema… mai printre masini, mai printre oameni, Danutza s-a descurcat remarcabil, testandu-si astfel simturile de echilibru/viraje/frane/autoconservare/control, in situatii concrete…

In timp ce Danutza exersa de zor, eu si Julia ne distram copios in iarba… si ne bucuram de portia sanatoasa de vitamina D.

Această prezentare necesită JavaScript.

Iata si filmultez-ul cu „Lectia 2” cum am promis ultima data.

23-aprilie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri, Sport | | 2 comentarii

Ne biciclim… sau cel putin incercam


Saptamana asta si cealata din urma ne-am dat cu capul de toate ofertele, toate variantele, ca sa vedem cum putem sa profitam si noi in sfarsit de pistele de biciclisti care impanzesc Montrealul.
Primavara a inceput sa isi intre in drepturi, si biciclistii deja se arata din ce in ce mai des. Foarte multi folosesc acest mijloc de transport pentru a ajunge la serviciu. Pentru familiile cu copii prea mici ca sa poata merge ei insisi pe biciclete, exista trei alternative: un scaun care se monteaza direct pe bicicleta in spate sau in fata, un gen de RICȘĂ joasa, care pe langa transport, le ofera copiilor si un confort sporit, ferindu-i de vant, ploaie, praf, etc. Pentru cei care au copii mai mari si nu vor sa leneveasca intr-un scaun, dar nu vor nici sa stea dupa ei, exista o a treia alternativa… un fel de bicicleta fara roata din fata.

.

Noi am ales pe cea mai convenabila dintre acestea – prima, care este si cea mai ieftina.

Problema acum este cu Danutza, care nu a pus in viata ei piciorul pe o bicicleta. Asadar trebuia sa invete.

Dupa vreo 2-3 filmulete instructive de pe youtube… (aici)… nu parea mare lucru. Potrivit filmuletelor in maxim 2-3 ore esti expert. Eu eram un pic circumsperct, insa nu vroiam sa ii tai avantul Danutzei care avea un entuziasm foarte motivant.

Dupa ce am gasit o bicicleta pe masura ei (una care sa ii permita sa atinga solul, calare pe sa), ne-am pus pe invatat…

Iata ce a iesit… la drept vorbind, dupa doar o ora de exersat, a facut progrese mari. Reuseste sa isi dea drumul la vale fara sa puna picioarele jos… urmatoarea lectie… cum sa vireze…

Ieri am facut si botezul ciclistic si al Juliei… nu prea ne-a lasat frigul si vantul sa profitam prea mult, insa destul cat sa ne dam seama ca piticei ii place…

Casca, si cu fesul pe dedesupt, tot larga este…

17-aprilie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Sport | | 2 comentarii

Protejat: Campanii anti-Canadiene


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

5-aprilie-2011 Posted by | Romania VS Canada | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Jardin Botanique – reloaded


Saptamana trecuta am fost din nou la gradina Botanica. Este un eveniment care o sa se tot repete de-a lungul acestui an, deoarece vrem sa profitam cat mai mult de abonamentul pe care ni l-am facut si despre care v-am povestit in ultima iesire in gradina botanica, cand am vizitat expozitia temporara de fluturi in libertate (vezi aici daca nu ai citit…).

Stati linistiti, nu o sa va plictisesc de fiecare data cand o sa mergem la gradina botanica. Am ales sa scriu acest articol pentru ca am descoperit, cu ocazia acestei vizite, niste elemente noi si interesante, despre care nu stiam.

Vizitasem deja de-a lungul anului trecut cam jumatate din gradina… jumatatea cea mai spectaculoasa, cea mai amenajata, cu flori, si teme specifice. Ce mai ramasese de vizitat era a doua jumatate, care se intinde pe o suprafata egala cu cea amenajata, in care insa nu sunt pusi in valoare decat arbori si arbusti… este in esenta o mica padurice, strabatuta de alei mai mici sau mai mari, unde te poti bucura de diversitatea arboricola, dar si de mici animale si pasari care populeaza (controlat) aceasta mica padure.

Vremea era bunicica, un soare puternic, nu prea frig, in schimb un vant rece care pur si simplu te taia pe fata. A trebuit sa o camuflam bine pe Julia in spatele hainelor groase… si asa am ajuns sa aplic vechiul proverb „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”… Cred ca prima mea amintire de cand eram copil este o senzatie de incapabilitate de miscare din cauza tonelor de haine cu care parintii mei ma imbrobodeau… Iata ca istoria se repeta si pentru Julia… parca ma vad pe mine in una din pozele mele timpurii…

Julia inhaimurata

Mama cu Julia

Mama cu Julia

Tata cu Julia

Tata cu Julia

Dupa vreo 10-15 minute de mers, exact in extremitatea cea mai indepartata de intrare, ne astepta un mic chiosc unde puteai gusta pentru 2$ sirop de artar pe zapada. Este un obicei specific lunilor ianuarie-februarie-martie, pe care il poti intalni la sucrerie-ile din zona. Este sirop gros din artar, incalzit bine pana devine lichid. Siropul fierbinte se toarna pe zapada rece in filoane de 10-15 cm. Incepe sa se raceasca si incepe sa aiba consistenta unui ciubuc. Inainte sa se intareasca de tot insa trebuie sa il infasori pe un bat de lemn… si gata desertul… Ca sa intelegeti si mai bine, l-as compara atat la gust cat si consistenta si culoare cu ceva intre miere si ciubuc din zahar ars.

Pentru cei care nu au chef sa mearga cativa zeci de km la o sucrerie adevarata, si nu vor neaparat sa guste admosfera de sarbatoare specifica in jurul unei mese cu produse specifice (cum am facut si noi anul trecut pentru prima data), gradina botanica a creat o alternativa rezonabila…

Langa micul chiosc de ciubuc, se inalta asa numita „La Maison de l’Arbre”, adica „casa copacului”. Este o cladire care  aduce din exterior cu o cabana, dar din interior cu o hala. Un interior foarte larg si inalt care gazduieste diverse expozitii. Cand ne-am nimerit noi nu era vreo expozitie speciala, ci doar expozitia permanenta cu multe planse informative si desene specifice, cateva exemplare in spatele unor geamuri… o expozitie un pic cam banala care nu iti lua mai mult de 15 minute, si de unde puteai afla daca erai intradevar interesat despre diverse tipuri de arbori, unde cresc, cum se inmultesc, proprietati specifice lemnului, produse derivate din lemn, etc… Un pic de dinamism aduceau studentii/liceenii care erau acolo pentru a indruma si explica vizitatorilor cum si ce e de vazut…

Maison de l'arbre

Maison de l'arbre

Doua chestii m-au impresionat cat de cat aici…

1. faptul ca era prevazut cu loc ateliere de joaca pentru copii, si mai mult le punea la dispozitie carti despre natura, fauna si flora.

2. cateva exponate ingenioase din sectiunea artistica „hartia reciclata”.

Hartie Reciclata

Pentru toate pozele, click aici...

3-aprilie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , | 5 comentarii