Justin Capra

Putini dintre voi probabil ca stiti cine este Justin Capra.
Imi aduc aminte imediat dupa revolutie, cand incepuse sa se ruleze la TVR filmul Star Trek… Era punctul culminant al unei emisiuni foarte gustata de mine atunci: Stiinta si Tehnica, prezentata de Mironov. Acolo am auzit prima data de Justin Capra. Mironov l-a prezentat pe acesta ca fiind inventatorul roman care a descoperit motorul cu apa. Binenteles ca acest titlu tine de excesul de zel ziaristic. Justin Capra nu a afirmat niciodata asta, in schimb ce este cert este faptul ca a inventat sisteme locomotorii cu consumuri extrem de mici folosind diversi combustibili (benzina, emulsii speciale pe baza de apa, azot, efectul Coanda, etc…).

Justin Capra - inventator

 Tot acesta este omul care a inventat primul „rucsac zburator”, inventie furata si brevetata de americani (jet pack). Este omul care i-a trezit interesul lui Henri Coanda prin inventiile sale. Multe dintre ele aflate inca invaluite in misterul secretelor de stat.

Acest om despre care ar trebui sa stie orice roman, este o emblema inca vie a inventivitatii romanesti, o bucata de istorie care se va descoperi, ca in cazul altor multor genii, dupa moartea acestuia.

Vezi filmuletzul

Cunoscut mai mult in strainatate si mai putin in Romania, Justin Capra la cei 77 ani de viata pe care i-a implinit in anul 2010 este autorul a 77 de inventii inregistrate, printre care mai multe aparate individuale de zbor. Poate cea mai stranie realizare este „rucsacul zburator” (al carui prototip a fost o perioada de timp expus la Muzeul Tehnic din Bucuresti) si un „dispozitiv antigravitational”.

Despre primele „nascociri” isi aminteste cu multa placere:

„Aveam vreo cinci ani si eram copil retras, mai degraba singuratic. Cu un cutit ciomp, am mesterit un grup de papusi. Le facusem din lemn. Taiasem crengile ceva mai groase dintr-un prun uscat, ce fusese rupt de furtuna, apoi cioplisem in ele chipuri de barbati si femei. Le-am facut ochi si gura, am lasat picioarele si mainile mobile, sa le pot misca. Nu aveam jucarii, asa ca mi le mesteream singur. Si pentru ca nu mi-a placut sa le vad tepene, le-am prins pe un suport, in cerc, si le-am facut sa se invarta in hora cu ajutorul unei manivele. Tot din lemn. Pe urma, am mesterit un dispozitiv dintr-un mecanism de ceasornic. Il intorceam si papusile mele se invarteau in hora, ore de-a randul. Era o bucurie sa le vezi. Dar, pentru mine, dupa ce terminam ceva, nu mai ma interesa acea lucrare. Bucuria era sa mesteresc altceva, sa fac ceva ce nu se mai facuse. Am construit un bob, o vioara… Au fost multe, nu le mai stiu pe toate. Am avut o copilarie frumoasa”.

In timpul liceului, construieste un motor care pornea la o simpla comanda verbala. „Ajungea sa-i spun «Porneste!» si motorul, huruind, se punea in miscare. Ii spuneam «Opreste!» si motorul se oprea”. Premiul, pentru aceasta nazdravanie, a fost pe masura: toti profesorii din liceu au ramas cu gurile cascate! Si-apoi, ca toti bunii romani, au uitat. Lectia, amplificata in timp, s-a repetat pe tot parcursul vietii inventatorului. Intai stupoare, apoi laude de circumstanta si la scurt timp, lovituri pe la spate. Justin Capra nu se plange; nu s-a plans niciodata.

Pasiunea pentru descoperiri nu l-a parasit de-a lungul vietii. Astfel, in anul 1950, la doar 17 ani, realizeaza un bob, cu noutati in ce priveste suspensia si directia, in 1955, construieste automobilul VIRGILIUS cu doua roti, prima inventie omologata ca atare; echipat cu un motor de avion, de 105 CP, vehiculul atingea 300 km/ora si cantarea 250 kg. In 1956, realizeaza prima versiune a „rucsacului zburator”, inventie care a fost furata si brevetata, sapte ani mai tarziu, de americani; dupa ce parasutistul Vasile Sebe s-a prabusit cu primul „rucsac”, savantul Henri Coanda i-a sugerat sa schimbe combustibilul la cea de-a doua varianta a „rucsacului zburator”, realizat si incercat cu succes, de catre acelasi parasutist, in 1958. Aparatul – expus o vreme la Muzeul Tehnic din Bucuresti, nu a intrat niciodata in productia de serie. In SUA, in schimb, dupa obtinerea brevetului de inventie, in 1962, pentru un aparat identic cu cel gandit si realizat de Justin Capra, acestea au intrat in productia de serie, fiind folosit curent in operatiuni dificile de catre politisti, militari si pompieri.

In  1968, realizeaza o aerodina cu decolare si aterizare verticala, aparat de zbor performant. In aceeasi perioada, 1966-1968, construieste un aparat de zbor individual, cu azot lichid. Testat cu succes, pare sa treaca aproape neobservat, in timp ce un automobil ce avea caroseria fluida (si invizibila!) va trezi entuziasmul celor aflati din intamplare in parcul Libertatii (actualmente, parcul Carol); au urmat „elicopter” fara elice, fara aripi si fara jet, un „elicopter portativ pentru juniori” (cu o unda de umor, creatorul spune despre acest aparat ca „are doar 35 de kg, cu tot cu combustibil! greutatea proprie fiind de 30 kg, forta portanta de 125 kg si puterea 15 CP”), cutia neagra – este un dispozitiv ce poate sa reduca partial gravitatia corpurilor; cand a auzit despre asta, Coanda a venit val-vartej de la Paris si a tinut neaparat sa-l cunoasca pe romanul ce infaptuise ce-a de-a noua minune a lumii. Fara a cunoaste amanunte tehnice, aceasta descoperire, urmare a unor experimente, in parte secrete, este cea mai spectaculoasa si, in timp, va face ca autorul ei sa intre in elita marilor inventatori ai lumii.

Intre automobilele create de el se afla si „Soleta F” – cea mai mica masina din lume, cu un consum redus de benzina, in care de altfel a fost adesea vazut pe drumurile tarii; din seria Soleta a creat mai multe prototipuri, diferite intre ele prin greutate, viteza maxima si consumul de benzina la suta de kilometri; prin anii ’70, a imaginat si o masina nepoluanta, fara volan si fara pedalier, comenzile facandu-se de la un buton asezat pe carcasa fotoliului. Din aceasta serie, modelul SARMIS EM 4K, cu o greutate proprie de 140 kg si greutatea acumulatorilor de 180 kg, atingea pe drum drept o viteza de 60 km/h.

Dupa aceasta incercare, a construit mai multe prototipuri de masini si motorete, alimentate de acumulatori, preocupandu-se in special de cresterea randamentului si scaderea greutatii; la Muzeul tehnic din Bucuresti, vizitatorii puteau admira, pana prin anii ’90, un electroscuter – motoreta electrica OROLES ES 5, dupa numele unui rege dac! cu o greutate de 65 kg, greutatea sursei 70 kg, viteza medie 27 km/h si o autonomie (pana la reincarcarea bateriei) de 90 de kilometri; in Bucurestiul supraaglomerat si poluat ar fi fost o adevarata binefacere, dar nimeni nu este interesat sa o introduca in productia de serie.

Cele mai recente inventii realizate in perioada 2007-2008 impreuna cu un grup de prieteni, Marian Velcea si Alex Munteanu, sunt Oblio 3C TROTY, primul „vehicul la purtator”, un triciclu pliabil echipat cu motor electric integrat in butucul rotii de directie (motor-roata), care constituie raspunsul imaginat de autori la problemele traficului urban. care a fost lansat la a XI-a editie a Targului Inventika si

Tot in anul 2008 Maestrului Justin Capra i-a fost decernat premiul Fundatiei Dan Voiculescu pentru contributia pe care a avut-o la schimbarea in bine a  Imaginii Romaniei in lume.

Nu a avut niciodata la dispozitie suficienti bani si nici infrastructura tehnologica a unei uzine mecanice. A lucrat toata viata intr-un atelier de nici cinci metri patrati, cu uneltele simple ale unui muncitor din secolul XIX, s-a folosit de materiale aruncate de altii si, din te miri ce, a facut masini. Bijuterii, nu masini! Cantaresc de zece, cincisprezece ori mai putin decat cele obisnuite si consuma, de la Bucuresti pana la Iasi, abia cativa litri de benzina. Justin Capra le-a facut, le-a inscris in circulatie, a strabatut cu ele drumurile cu gropi ale tarii.
In atelierul de la Filipesti, ii poti admira pe un panou imens aproape toate realizarile si momentele importante din viata sa. Fiecare imagine inseamna ISTORIE, istoria unei VIETI.

Sursa: www.pancuantic.ro