Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

S-a gasit masina…


Vineri am primit un telefon de la politie sa ma anunte ca masina a fost gasita (vezi aici masina furata…).

Mi-au dat adresa de unde pot sa o iau…

M-am invoit de la serviciu sa ma duc sa o vad cat mai repede. Din cate detalii imi spusese la telefon (foarte putine), am inteles ca masina era intr-o stare bunicica…

Asadar… Am luat un prieten cu mine (Costi, prietenul nostru din America, care intamplator se afla in Montreal… dar e alta poveste), ca sa aiba cine conduce masina inapoi… adica e nevoie de doi oameni sa conduca doua masini… nu puteam sa plec singur cu masina mea, ca nu aveam cum sa ma intorc cu amandoua… transportul in comun iesea din discutie pentru ca as fi ajuns acolo in vreo 2 ore.

Depozitul de masini (afiliat banuiesc politiei) se afla undeva in estul insulei Montreal, destul de greu accesibil cu transportul public.

Am ajuns impreuna la locul cu pricina. Costi avea ceva experienta Americana… si lor li s-a furat masina in SUA si au avut cam aceeasi experienta… mi-a trasat cateva indicatii pretioase… „Vezi ca astia de la depozite sunt cam nesimtiti… cam nasol daca cazi pe mana lor”.

Firma de remorcare si depozitare se numeste Groupe Direct, si avea un sediu frumusel… o doamna amabila s-a apropiat de geamul ghiseului si mi-a cerut un act de identificare… s-a intors cu vreo 2 foi… una era raportul politiei pe care trebuia sa il semnez, iar a doua era o factura detaliata pe care trebuia sa o platesc. Aici au inceput discutiile… Costi a inceput instant sa o ia la intrebari… dar de ce trebuie sa plateasca… dar cand a ajuns masina… dar de ce nu ne-a contactat nimeni pana acum… deja baba incepuse sa isi piarda rabdarea cu Costi si i-a retezat-o scurt… „Da’ dumneata cine esti sa ma interoghezi pe mine… eu nu trebuie sa raspund decat proprietarului masinii”.

Care era treaba. Mi-a cerut 200$, din care 100 erau taxele de remorcare, si alta suta erau taxe de depozitare timp de 4 zile. Acestea trebuia sa le platesc pe loc „Ca asa este pentru toata lumea…”. Acum, taxa de remorcare as putea sa o inghit ca doar nu lasa masina in drum dupa ce a gasit-o, insa de ce trebuie sa platesc 4 zile de depozitare in conditiile in care nimeni nu m-a anuntat la timp… Nici cu taxa de remorcare nu prea eram de acord, pentru ca, din ce mi-a povestit, „cineva” a fost oprit pe strada de politie pentru ca „numarul masinii nu coincidea cu persoana care ar fi trebuit sa o conduca, dupa care au verificat numarul sasiului, si si-au dat seama ca numarul masinii este fals, si masina era furata… l-au arestat pe loc pe individul respectiv.” Acum venea intrebarea… masina era perfect functionala din moment ce a oprit-o pe strada… de ce a trebuit sa fie „remorcata”, cand putea mai usor sa o conduca cineva… ma rog…

Nu m-am lamurit bine daca persoana arestata care conducea masina era chiar hotul masinii… putea fi cineva care a cumparat-o de la hot sau ceva… oricum ceea ce mi-am dat seama era ca nici acela nu era ok din moment ce a fost arestat pe loc, iar posesiile private ale acestuia care erau in masina, au ramas inca in masina… m-am ales astfel pe langa masina in starea identica in care o lasasem in parcare, cu o pereche de patine, niste haine, niste manusi, sepci, niste scule, un mobil codat pe Telus… niste alte zeci de nimicuri, care dau de inteles ca personajul cu pricina se instalase bine in masina… si avea curaj sa mearga cu numere false fara nici o treaba prin Montreal…

Revenind la momentul cu preluarea masinii de la depozit…

Dupa ce ne-am mai parlamentat un pic cu femeia de la ghiseu, intr-un final a scos de sub tejghea o foaie de reclamatie… „Daca nu va convine, puteti face reclamatie sa va primiti banii inapoi”… ceea ce o sa si fac… A trebuit sa platesc cei 200$, pentru ca orice zi in plus costa 20$ depozitare. Alta chestie care ne-a sarit in ochi a fost un anunt pe geam care zicea ca proprietarul masinii are dreptul sa vada masina o singura data inainte sa se hotarasca sa o „rascumpere” (pentru ca poate fi distrusa, si atunci nu mai merita), insa il costa 10$.

Am intrat in curtea imensa plina de masini. Un nene m-a luat cu masina interioara sa ma duca la a mea… mi-au dat si cheile pe care le-au gasit la hotz… erau noi-noutze…

La prima vedere masina arata bine. M-am suit in ea… era destul de murdara in interior, cu chestiile personale ale hotului imprastiate peste tot… cu emotii am bagat cheia in contact… si vroooooom… din prima… mi s-a luat o piatra de pe inima… in drum spre poarta de iesire se auzea un zgomot ciudat la roata din fata dreapta… Dupa ce am iesit, am parcat-o langa Mazda. Am inceput sa cercetam impreuna cu Costi masina… Avea pana la fata-drepata… Am pierdut vreo jumatate de ora sa schimbam rezerva… bine ca era rezerva si buna… Restul parea in ordine…

Costi isi aminteste: „Bai, dar stii ca poate nu ai voie sa circuli fara numar…”… Ne-am intors inapoi la tanti de la ghiseu sa o intrebam cum sta treaba… Cica treaba sta in felul urmator… nu ai voie sa circuli fara numar in nici o imprejurare, si mai mult nici macar sa stationezi fara numar nu ai voie… deci aveam o dilema… acum ca am scos-o, ce facem cu ea? ca de luat acasa nu puteam, de lasat in parcare nu puteam… numere era deja prea tarziu sa mai luam de undeva…

Dupa ce ii facusem capul calendar cu „interogatoriul” totusi femeia de la ghiseu s-a milostivit si ne-a dat o solutie… sa parcam masina in parcarea exterioara a centrului de remorcaj, dar cu fundul infipt in boscheti… ca sa nu se vada ca nu are numar. (In Quebec nu se poarta numere si in fata masinii, doar in spate).

Zis si facut… am lasat masina acolo peste noapte.

Sambata am fost si mi-am luat alte numere… aici alta dilema… daca vrei sa circuli cu masina… trebuie sa platesti certificatul de inmatriculare pana la anul viitor… adica alti vreo 250$… am parlamentat si cu ghisheista aia un pic si pana la urma mi-a dat un certificat de inmatriculare temporar (adica excat in scopul de a aduce masina de la A pana la B si nimic mai mult). L-am luat pe ala… si gata… Am mers cu masina pana acasa cu inima un pic stransa… mi-a fost teama sa ies pe autostrada, pentru ca mergeam cu rezerva (rezerva este mult mai subtire decat roata normala, si nici macar nu era de iarna)… si in plus nu stiam in ce stare tehnica se afla… daca ramaneam cu ea pe autostrada… alti bani la remorcare…

S-a comportat foarte bine… nici nu am sesizat vreo diferenta… merge exact cum mergea si inainte sa o fure…

PS. Caruciorul Juliei si scaunul de masina nu le-am mai gasit…

PS2. Acum, ca avem doua masini, poate se hotaraste Danutza sa isi ia si ea permisul… daca nu, trebuie sa ne hotaram pe care dintre cele doua sa o vindem… amandoua sunt bune…

Reclame

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , , , , , | 4 comentarii

Ultimul concurs pe care l-am castigat.


Iata imagini de la ultima cupa pe care am castigat-o intr-un turneu de amatori organizat in Gradina Botanica din Montreal.
Concurenta parea acerba datorita diferentei de categorie atat pe verticala cat si pe circumferinta…

Romania-Moldova … 1-0

5-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , | 2 comentarii

Costume Halloween 2010


Anul acesta de Halloween am avut ocazia sa revedem niste oameni pe care ii mai vazusem la Halloween-ul de anul trecut (prieteni ai Crisei), sa cunoastem altii noi si sa petrecem intr-un cadru restrans alaturi de vechi amici montrealezi. A fost o seara frumoasa, scurtata din pacate de problemele Juliei (temperatura mare cel mai probabil din cauza ca ii ies dintzisorii… dar nu este sigur)

 

Halloween 2010

Pentru mai multe poze, Click pe Poza

Succesul pe care l-am avut la petrecere cu costumele noastre, atat si locul 2 pe care l-am luat la concursul de costume de halloween de la serviciu, m-a indemnat sa vi le prezint, mai ales pentru faptul ca aceste costume sunt conceptii originale si create de noi pe principiul „costuri minime si creativitate cat incape”.

DANUTZA-PISICUTZA

Sa incepem cu costumul „Danutzei-Pisicutzei” care este cel mai simplu dar cu un efect foarte bun. A fost si pentru prima (si probabil ultima) ocazie cand am putut sa ii spun Danutzei… „Pisi, hai acasa!” – la sfarsitul petrecerii…

 

Danutza-Pisicutza

Danutza-Pisicutza

Materiale necesare:

  • o bucata de carton dintr-o cutie ordinara
  • 2 carioci permanente (rosu si negru)
  • creion dermatograf negru
  • agrafe de par (daca nu va descurcati direct cu parul)

Urechile in afara de forma pe care o vedeti, mai au si cate 3 piciorushe care ajuta la fixarea lor pe cap direct in par sau cu ajutorul unor agrafe.

 

urechi de pisi

Urechi de "Pisi"

Tot cele trei piciorushe ajuta la pozitia verticala a urechilor si la fixarea intr-o pozitie putin incovoiata a lor.

Pe langa urechi, am desenat „fatza de pisica” cu creionul dermatograf, si tzinuta neagra, sau de ce nu una provocatoare… si atunci va iese un gen de sexy Cat-Woman foarte reusit.

DANUTZ-VAMPIRUTZ

Costumul meu este unul mai complex din punct de vedere al fabricatiei. Mi-a luat vreo 2-3 ore numai ideea, conceptia si executia. Rezultatul a avut un efect maxim, foarte real. In consecinta, a fost premiat la serviciu, la concursul de costume de halloween, si a fost si foarte popular la petrecere.

Danutz-Vampirutz

Danutz-Vampirutz

Materiale necesare:

  • camasa de unica folosinta chinezeasca (de care sa nu iti pese cand bagi foarfeca)
  • o bucata de lemn de maxim 10 cm
  • o bucata de sarma solida de maxim 50 cm (eu am folosit un umeras de sarma)
  • vreun metru de banda elastica
  • 2 culori de machiaj (rosu si negru)
  • fond de ten alb (cred ca iese si cu pudra de talc/faina/zahar farin)
  • fake blood (cred ca merge si cu dulceata de visine/cirese) – ketchup am incercat anul trecut, dar nu da efectul dorit… se deschide mult la culoare cand se usuca
  • binenteles dinti de vampir – accesoriu care poate lipsi mai ales ca te incurca teribil la vorbit…

Peste partea de machiaj o sa trec, pentru ca sunt convins ca altii ar putea face mai bine ca mine, si o sa trec direct la piesa de rezistenta: tzarusul infipt in piept.

In mare tzarusul respectiv se „imbraca” cu ajutorul unui gen de ham (cum poarta pistolul, politzistii americani in filme). Tarusul este atasat de ham cu ajutorul a trei intarituri de sarma care iau forma corpului si sunt bine ancorate in tzarus.

Strap-on

Primul pas pe care trebuie sa il faceti este hamul din banda elastica. Eu am reusit sa mi-l fac singur fara ajutor. Prima bucata este circulara in jurul pieptului. A doua bucata trebuie foarte bine dimensionata in functie de inaltimea la care trebuie sa stea tzarusul. Fiind vorba de banda elastica, va va permite oricum sa mutati tzarusul in orice pozitie doriti pe o suprafata destul de mare astfel incat sa nu va puna prea mari probleme de sincronizare cu gaura din camasa.

Al doilea pas este pregatirea tzarusului. Orice bucata de lemn ar putea servi ca tzarus. Eu am folosit un capat de lemn de constrctii de vreo 8 cm. Asigurati-va ca partea care se lipeste de corp este perfect dreapta (taiata). Capatul celalalt pentru un efect mai bun il puteti „inflori” cu un baros sau un ciocan mai mare daca incercati sa „bateti tzarusul” intr-o piatra. Ascutiti capatul care se „infige” cu un cutzit, astfel incat sa ii dati forma de „jumatate de tzarus”.

tzarus 1

Acum vine partea cea mai dificila: Intariturile de sarma. Am folosit o bormasina sa dau 3 gauri in lungimea tzarusului (dinspre capatul care se lipeste de corp) de grosimea sarmei. Cu un ciocan am batut in gauri trei bucati de sarma de cca 15 cm fiecare (sarma ar trebui sa intre un pic fortzata ca sa stea bine). Dup’aia am indoit cele trei capete de sarma sa se muleze pe corp si pe directiile hamului.

tzarus 2

Prinderea hamului de tzarus am reaizat-o „impuscand” niste cleme care au dublu rol: unaul sa fixeze tzarusul de ham si al doilea sa nu lase sarmele sa se roteasca in jurul gaurii… la asta pot ajuta si niste mici canale in tzarus in care sarma sa se fixeze dupa indoire.

tzarus 3

Fixarea capetelor sarmelor de ham am facut-o prin niste simple gauri prin ham. Hamul fiind din banda elastica sunt foarte usor de atasat.

tzarus 4

Faptul ca sarma pe care am folosit-o a fost invelita intr-un strat protector de plastic conteaza pentru a nu iti face iritatii pe piele.

Pasul final este „forfecarea” camasii. Cel mai indicat este ca aceasta operatie sa o faci ultima deoarece stii deja unde o sa stea tzarusul pe piept, astfel elimini problemele de pozitionare atunci cand creezi hamul.

Cam asta este tot… restul tine de arta plastica… pictura… imaginatie…

JULYCUTZA-ALBINUTZA

Din cauza regulii dictatoriale ale lui taticu: „NO MAKEUP UNTIL 18”, optiunile de deghizare ale Juliei s-au limitat doar la costum… iar faptul ca ea este prea frumoasa ca sa poti face ceva infricosator din ea… Am facut-o albinutza…

Ziceti voi ca nu e cea mai frumoasa albinutza…

 

Julycutza-Albinutza

Julycutza-Albinutza

31-octombrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Iata ce pot face doua maini dibace | , , , , , , | 4 comentarii

Am inceput gradinita


De la inceputul saptanii (16.oct.2010) am dat-o pe Julia la gradinita.

Intai cateva cuvinte despre sistemul de gradinite din Montreal.

Ca si la sistemul medical, se pare, gradinitele se afla in inferioritate fata de nevoile populatiei. De cand am ajuns aici, am fost sfatuiti sa aplicam la gradinite cu un an inainte de a se naste copilul. Absurd binenteles tinand cont ca nici macar nu stii cand se naste exact, cum o sa il cheme sau unde o sa locuiesti peste 1-2 ani cand in principiu se disponibilizeaza un loc la gradinita la care ai aplicat. Insa asa stau lucrurile aici. Desi am aplicat pentru gradinite de mai bine de 1 an, nu am primit nici un fel de confirmare de la acestea.

Exista mai multe tipuri de gradinite:

Dupa pretz: exista gradinite finantate de guvern si gradinite nefinantate. Guvernul considera ca pretul minimal pentru o gradinita este de 7$ / zi. Fapt pentru care ofera 2 tipuri de subventii: una direct anumitor gradinite, astfel incat pretul final pe care trebuie sa il plateasca parintii sa fie de 7$, sau subventii oferite parintilor, in cazul in care acestia aleg sa isi dea copilul la o gradinita particulara (nefinantata). In al doilea caz, guvernul iti returneaza pana la 75% din ceea ce depaseste cei 7$ minimi, in functie binenteles de venitul familial.

Dupa marime: exista gradinite in mediu familial si gradinite „mari”. Gradinitele in mediu familial sunt de obicei acele gradinite organizate la oameni acasa. Adica cineva care vrea sa aiba grija de copiii altora poate sa isi deschida o gradinita chiar in casa in care locuieste. Gradinitele „mari” sunt acele gradinite bine structurate cu peste 20-30 de copii, cu personal calificat, etc.

In ambele cazuri, legile sunt foarte clare si foarte stricte. Fiecare copil trebuie sa aiba parte de un anumit grad de atentie (de exemplu un matur nu are voie sa ingrijeasca mai mult de 6 copii concomitent), fiecare copil trebuie sa beneficieze de anumite standarde de spatii de joaca, de anumite standarde de igiena si siguranta. Toate aceste standarde sunt indeaproape si strict controlate periodic de inspectori.

Asadar, revenind la Julia:

Julia

La decizia cu gradinita pentru Julia au coroborat mai multi factori. Aici poti incepe gradinita la orice varsta. poti sa duci copilul si de la 2 luni (asumandu-ti binenteles riscurile de rigoare). Julia are deja 8 luni jumatate. Desi ne-ar fi placut sa o ducem mai tarziu la gradinita, a trebuit… Gradinita pe care am gasit-o se deschidea pe 16, si daca o pierdeam si pe asta, nu se stie cand mai gaseam alta gradinita disponibila… Danutza trebuie sa isi gaseasca de munca, iar daca incepe iarna este din ce in ce mai greu… Julia s-a plictisit deja de „casa”, are nevoie sa descopere, sa vada lucruri noi… iar iarna oricum nu prea poti iesi cu ea pe afara… nu in ultimul rand situatia financiara…

Gradinita pe care am gasit-o este una „mare”, nou-noutza, personal calificat „cu diplome”, foarte scumpa – 35$/zi, asta inseamna 750$/luna, insa se afla in drumul meu spre serviciu, deci foarte aproape.

Prima saptamana a fost „de acomodare”. Adica nu a lasat-o timp intreg, ci cel mult jumatate de zi. A inceput treptat cu jumatate de zi impreuna cu mamica, dupa care jumatete de zi cu mamica plecata vreo ora… si asa mai departe. Astazi a stat jumatate de zi singurica. Am dus-o de dimineata, iar Danutza a luat-o pe la orele 13.00. Julia se comporta exemplar. Este unul dintre putinii copii care s-au adaptat foarte bine. As putea sa spun ca deja ii place. Se joaca cu copii, cu jucariile, nu mai plange… Sunt o gramada de copii cu „vicii” cum ar fi suzeta, adormitul in brate, adormitul leganat, tinutul in brate non-stop, etc. Noi suntem mandri ca fetita noastra nu are nici un fel de obisnuinte din astea ciudate. Sunt copii care chiar dupa o saptamana nu s-au acomodat… plang in continuu… azi era agitatie mare de exemplu: toata lumea cauta suzeta unei fetite care „nu putea fara” si urla in continuu de ii disperase pe toti.

Saptamana viitoare o sa incepem cu „timp complet”. Sper sa fie ok.

Danutza deja astazi a fost la primul interviu… sa speram ca o sa isi gaseasca repede ceva de munca pana vine iarna.

22-octombrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , | Lasă un comentariu

La magie des lanternes


In fiecare an, devenita deja o traditie in Montreal, la Gradina Botanica, se organizeaza in luna octombrie „festivalul” – La magie des lanternes, sau pe romaneste, Magia felinarelor.

Timp de o luna de zile, oamenii s-au gandit ca ar fi frumos sa prelungeasca sezonul de functionare a gradinii botanice organizand acest eveniment cu adevarat impresionant. Tema acre sta la baza festivalului sunt felinarele, si mai exact felinarele traditionale chinezesti. Initial aceste erau facute din hartie si luminate din interior cu lumanari. Astazi ele sunt facute din panza (ca sa reziste mai bine intemperiilor si luminate de becuri electrice. Anul acesta, pentru prima data, becurile electrice au fost inlocuite de leduri care consuma mai putin si sunt mai ecologice.

Festivalul felinarelor chinezesti - Montreal

Pentru mai multe poze - Click pe poza.

Arta traditionala chinezeasca a felinarelor este foarte bine reprezentata atat de numeroase felinare cat si de statui care redau viata, portul si obiceiurile chinesesti dar si de animale mitologice sau sacre chinezesti.

Magia felinarelor este foarte bine primita de oameni localnici sau turisti. Dovada o face coada interminabila la bilete si aglomeratia din gradina chinezeasca. Numai cand am fost noi cred ca erau mai mult de 5.000 de vizitatori (si asta doar pe parcursul a maxim 2 ore, acestia venind si plecand pe banda rulanta). Un bilet pentru adulti este 14$ daca esti Montrealez sau 16.50$ daca esti turist.

12-octombrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , | 3 comentarii

Micile placeri ale vietii


Am sa incep cu o mica povestioara care mi-a ramas in minte de mai bine de 2 ani si care cred ca este oarecum relevanta pentru ceea ce vreau sa spun.

Am un unchi care este plecat in SUA de ceva anishori buni. Cand s-a intors in tara cineva l-a intrebat: „Care este cea mai mare realizare pentru tine de cand ai plecat in SUA?”. El a zis: „Cea mai mare realizare este ceea ce simt cand ma duc acasa dupa serviciu, ies pe terasa si admir apusul de soare”. Persoana care i-a pus acea intrebare nu a inteles nimic din ceea ce a vrut sa spuna, nu a inteles de ce a trebuit sa emigreze atat de departe ca sa poata sa sa se bucure de o banalitate pe care ar fi putut foarte usor sa o faca si in Romania.

De cand m-am angajat, sefa mea, quebecoasa veritabila, mi-a spus de nenumarate ori ca una din perioadele cele mai frunoase ale anului aici in Canada este luna octombrie. Motivul pentru care este atat de mult apreciat acest sezon este faptul ca poti admira „cum cad frunzele”. Este luna in care padurile prind culori multicolore si anunta sfarsitul verii si inceputul iernii.

Trebuie sa recunosc ca prima reactie pe care am avut-o a fost: „Bai ce incuiati sunt Canadienii astia… ar trebui sa mai iasa si ei din casa…”. Ma simteam superior pentru ca credeam ca un muntzoman ca mine, care a fost foarte bine conectat cu natura in Romania, este destul de obisnuit cu efectele tomnatice ca sa nu fie atat de extaziat de acest fenomen.

Adevarul este ca in Canada (ca si in SUA cred), oamenii sunt mult mai aproape de natura decat vor fi romanii vreodata. Weekendurile majoritatii canadienilor se petrece in natura. Fie ca sunt drumetii, fie ca viziteaza o padure, un parc, fie ca fac un barbaque, fie sa se plimbe cu bicicletele sau sa calareasca, fie se plimba pe lacuri cu barci/caiace/canoe… toata lumea incearca sa iasa din oras si sa isi petreaca timpul in natura si mai mult decat atat, in familie. Pe unde am fost, se pare ca oamenii sunt in stare sa se bucure de micile placeri ale vietii… un lac linistit cu nuferi, un apus de soare, un peisaj multicolor al unei paduri care isi pierde frunzisul… si mai mult decat atat, pastreaza curatenia naturii lor.

Parc des Chutes Dorwin

Pentru mai multe poze - Click pe Poza

Weekendul acesta am fost intr-unul din zecile de parcuri amenajate din jurul Montrealului. Parc des Chutes-Dorwin se afla intr-un mic orasel la vreo 70km de Montreal. Drumul pana acolo a fost foarte bun si mai ales relaxant. O buna parte de drum este pe autostrada (care acopera partea de distanta) a traseului, iar alta parte a drumului este pe drumuri nationale (care acopera partea de diversitate si anti-stres a drumului). Drumul national strabate mai multe localitati mici care iti dezvaluie un mod de viata aparent relaxant. Case frumoase, gospodarii ingrijite, oameni ne-agitati, tablouri foarte aerisite. Faptul ca nu exista garduri, sau daca sunt sunt foarte mici si mascate de gard viu, aduce peisajului un plus de naturalete.

GPS-ul ne-a dus la fix, dar chiar daca nu aveam GPS, parcurile si zonele cu importanta turistica sunt destul de bine marcate cat sa nu te ratacesti.

Parcul cascadei Dorwin nu era foarte mare. Fara sa exagerez, nu avea mai mult de 5 poteci intercalate, care puse cap la cap nu depasau mai mult de 2 km toate.  Asadar niste vitezomani ca noi, a trebuit sa ne chinuim sa mergem fooooaaaaarrttteeee incet, sa ne oprim la fiecare 200 de metri, sa ne asezam, sa facem poze, sa ne jucam cu Julia sau sa ii dea mamica de mancare… am reusit sa tragem de timp sa vedem tot parcul in mai putin de 2 ore. Principala atractie a parcului era o cascada destul de voluminoasa, nu foarte inalta insa foarte involburata si rapida. Desi foarte mic, parcul reusea sa prezinte cascada din vreo 5-6 puncte de belvedere bine amenajate, cu mici pontoane suspendate sau poduri de lemn. La fiecare 100-200 de metri se aflau panouri informative cu diverse chestii incepand de la specii de plante, flori, pana la geneza peisajului sau legende legate de locul pe care il vizitezi. Micile poteci pun in valoare atat raul de deasupra cascadei cat si de sub cascada, dar si padurea de langa rau. Prin padure, probabil din cauza variatiilor nivelului apei a fost nevoie sa faca poteca suspendata din lemn, astfel poti admira padurea chiar si atunci cand locul este mlastinos.

Pauline (sefa mea) avea dreptate. Culorile padurii in octombrie sunt extraordinare. Clima favorizeaza padurile intercalate foioase/conifere. Astfel toamna, peisajul este intradevar mirific. Verdele brazilor intercalat cu galben-ruginiul frunzelor care se pregatesc sa cada, si mai ales intercalat cu rosul foarte aprins (pe care nu l-am vazut in Romania prea des) al frunzelor unei anumite specii de artar (pentru ca am vazut ca nu toti artarii inrosesc)… o minunatie…

Am reusit sa numar in tot parcul (chiar am fost atent). O singura punga de plastic in apa, si exact 3 cani de carton de cafea aruncate la intamplare. Am vazut si „paisani” care arunca gunoiul la intamplare ca manelistii din Romania, dar am o vaga banuiala ca respectivii sunt imigranti iar obiceiurile sunt din tara lor… stiti voi… padure fara uscaturi…

4-octombrie-2010 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , , , , , | 5 comentarii

Coada e din oameni


Scriu acest mesaj chiar de la coada la care astept deja de mai bine de o ora. Da, sunt si din astea in Canada. La prima vedere ai putea spune ca seamana foarte bine cu cozile comuniste la lapte… Cel putin asta a fost flash-backul pe care l-am avut cand ma indreptam spre coada cozii care parca nu se mai termina. Este ziua in care rezidentii din acest cartier al Montrealului isi inscriu copii la cursuri de inot oferite de municipalitate.
Dupa doar cateva minute de asteptat insa poti observa mari diferente. Pe langa faptul ca este una dintre cele mai civilizate cozi pe care le-am vazut (nimeni nu vocifereaza sau intra in fata sau „tine rand altcuiva), toata lumea este relaxata (nu resemnata) de parca a iesit la plimbare in parc. Cei care au venit cu copiii, ii supravegheaza in timp ce se joaca, altii intra in jocul lor, altii butoneaza telefoanele sau vb la ele, insa cei mai multi citesc carti care le sunt nelipsite din bagajul de mana.
Este clar ca nu este coada cu care ma obisnuisem in RO. Cum spuneam… Coada este din oameni…
A inceput sa ploua. Sunt curios ce o sa se intample cu coada…

7-septembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Romania VS Canada, Sport | , , , , , | 4 comentarii

Gradina Botanica – Montreal


Weekendul acesta a fost „Sarbatoarea Copiilor la Montreal”

Este unul dintre zecile de evenimente pe care municipalitatea le organizeaza pentru cetatenii Montrealului si nu numai. Cu aceasta ocazie, copiii pot sa isi plimbe gratuit parintii pe la diverse muzee,  concerte sau locuri special amenajate in parcuri… un gen de balciuri micutze, unde copii pot sa se joace, sa manance dulcuri, iar parintii sa se bucure de bucuria lor.

In aceste doua zile (sambata si duminica) doua din gratuitatile de care am profitat toti trei au fost transportul in comun (autobuz, metrou) si intrarea gratuita la Gradina Botanica.

Pentru mai multe poze, click pe poza.

Gradina Botanica din Montreal este una dintre cele mai mari si mai vestite din lume, a participat si a castigat diverse competitii si titluri mondiale „botanice”. Este unul dintre punctele de interes turistic ale Montrealului. Asa ca… hop si noi ca la pomul laudat…

Surpriza a fost una placuta. Asteptarile noastre au fost atinse si pe alocuri depasite.

Aflata chiar in inima orasului, vis-a-vis de Stadionul Olimpic, se intinde pe o suprafata surprinzator de mare avand in vedere locatia centrala urbana. Se poate vedea de la o posta ca se investesc muuuuulti bani si eforturi pentru intretinerea unei minunatii de gradini. Deschisa din Mai pana in Octombrie, ea ofera vizitatorilor ei o gama foarte larga de plante si flori in functie de sezon. Este impartita pe diverse zone delimitate de aria culturala de unde provin plantele (Gradina Japoneza, Gradina Chinezeasca, Gradina Primelor Natiuni – Amerindienii, Gradina Quebecoasa), dar si plante specifice anumitor climate (Gradina Alpina, Gradinile „de sub copaci”, zona serelor si pavilioanelor), sau delimitate de familiile plantelor (Gardina de plante parazite (orhidee), Gradina de Liliac, Gradini de Trandafiri, Gradina plantelor Insectivore, plante veninoase, Gradina de Legume, Livezi de pomi fructiferi).

Este un obiectiv turistic care iti ia cam o zi intreaga sa il vizitezi in intregime, dar care iti ramane in minte si de-abia astepti sa il revezi. Cea mai impresionanta dintre toate ni s-a parut Gradina Chinezeasca iar dupaia cea mai impresionanta prin diversitate Gradina Alpina unde aveau pe langa zeci de specii de conifere, zeci de specii de iarba specifica pasunilor alpine, chiar si flori de campanula sau flori de coltz.

O zona interesanta este si gradina de zarzavaturi din care nu m-am abtinut sa nu mananc niste mure. Era plina de tot ce are romanul in gradina… rosii, cartofi, vinente, castraveti, ceapa, morcovi, vita de vie, porumb… este super.

O alta zona interesanta este zona „Tinerelor gradini” sau „Gradinile pentru Tineri”, unde se tin tot felul de ateliere pentru copii, unde copilul poate participa activ la gradinarit.

Inca un lucru de retinut, faptul ca pentru familii exista posibilitatea de a-ti face abonament anual care costa 60$ (echivalentul a 4 intrari – 15$/persoana), abonament care pe langa intrarea gratuita la Gradina Botanica tot timpul anului iti da acces si la tot felul de activitati, chiar si la alte doua obiective turistice din Montreal (Planetarium si Biodom), si binenteles doua numere din revista publicata de Gradina Botanica.

16-august-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , , | 9 comentarii

Montreal


Recent, in topul celor mai fericite orase din lume, Montrealul se claseaza pe locul doi.

Montrealul este cunoscut nu numai de canadieni, insa si de americani ca unul dintre cele mai distractive orase de pe continentul Nord-American. Desi nu are cine stie ce istorie sau arhitectura aparte cum sunt orasele din Europa sau Asia, totusi Montrealul a reusit sa se faca o emblema a continentului prin cultura.

Intr-adevar Montrealul este perla culturii nord-americane. Aici se desfasoara de-a lungul anului cele mai „traznet” concerte, cele mai importante festivaluri si cele mai colorate parade daca nu din lume atunci in mod sigur de pe continet. Artisti faimosi pe plan local si mondial se intalnesc la Montreal cu fanii din intreaga Canada si America. Muzicieni, actori, circari, pictori, in general toti cei care pot face spectacol sau entertaiment.

Seara pe Mont Royal

Pentru mai multe poze - click pe poza

Viata de noapte este unul din punctele forte ale orasului. Cluburi cu traditie de zeci de ani inca aduna turistii la usile lor. Sali de spectacole pline, piete si stadioane arhi-aglomerate. Cam asa se poate descrie atmosfera orasului.

Dintre emblemele orasului cele mai importante ar fi „Cirque du Soleil”, Festivalul international de Jazz, Festivalul international al focurilor de artificii, Grand-Prix, Festivalul international de film Fantasia, Festivalul international Noptile Africii, Festivalul Heavy MTL, Festivalul international FestiBlues, Festivalul International de Literatura (FIL). Si asta ca sa enumar doar cateva dintre evenimentele cu ecou mondial. Pe toata perioada anului se desfasoara insa zeci de astfel de festivaluri, multe pornite din initiativa organizatiilor religioase/culturale/sportive. Astfel, aici se vad avantajele diversitatii canadiene. Practic, fiecare om vine cu o particica din tara, cultura si obiceiurile de-acasa. Festivaluri de film din tari despre care nici nu ti-ai fi inchipuit ca fac filme, festivaluri de dans, de arta, fashion si design, parade incepand de la gay pana la parade organizate de firme private, zile ale muzeelor, competitii de ciclism, role, Nascar, Cupa Rogers la tenis… orice… in fiecare seara centrul Montrealului explodeaza de culoare, muzica si dans.

In scurtul nostru concediu am reusit sa vizitam patru puncte de atractie:

Oratoriul St. Joseph. Este unul din edificiile cele mai impunatoare ale Montrealului. Am ajuns acolo vineri. Vremea nu ne dadea prea multe sanse sa vizitam ceva. O ploaie deasa si rece a alungat turistii. Eram singura masina din parcare. Peisajul din fata Oratoriului nu este unul de invidiat. El arata partea mai mult rezidentiala a orasului. Ce este de remarcat la peisaj este ponderea de verde din tablou. Montrealul este unul din orasele cu cea mai mare pondere a spatiilor verzi. Zonele rezidentiale sunt impanzite de copaci. Dupa vreo 10 minute de stat in masina, ploaia s-a oprit si am putut sa iesim sa vizitam. Era o ora destul de inaintata, asa ca toate obiectivele erau cam inchise. Exista un mic salas de rugaciune care a apartinut calugarului Andre. Acesta este foarte stimat pentru ca a fost primul care a pus temeliile acestui Oratoriu. In timpul vietii se spunea ca poate face minuni prin rugaciune. Peretii acestui lacas sunt impanziti de carje, bastoane si toiage ale celor care s-au vindecat prin rugaciune la acest salas religios.

Pe scarile Oratoriului St. Joseph

Pe scarile Oratoriului St. Joseph

Oratoriul este unul impresionant prin maretia lui. Este o constructie noua. si foarte goala in interior. este un pic cam ciudata. Par niste pereti lipsiti de caldura si un pic terifianti prin grandoarealor. Oratoriul, desi de afara pare o catedrala clasica, in interior te vor surprinde scarile rulante si lifturile prin care comunica cu etajele inferioare. Un lucru care ar putea sa te impresioneze mai tare este capela de la subsolul oratoriului. Si aceasta ornata cu sute de toiage si carje, are niste display-uri impresionante de lumanari. Unul din punctele de atractie pe care mi-as fi dorit sa-l revad era gradina din spatele oratoriului care prezinta prin statui din loc in loc, ultimul drum al lui Iisus cu crucea in spate spre locul rastignirii. Acest traseu se termina cu o superba fantana arteziana. Din pacate era prea tarziu, iar gradina era deja inchisa vizitarii.

Oratoriul St. Joseph

Oratoriul St. Joseph

Dupa ce am terminat cu Oratoriul, ne-am grabit sa ajungem repede pe muntele Mont Royal, chiar in vecinatatea oratoriului. Deja se intunecase, asa ca am balaurit un pic prin parc ca sa gasim acea frumoasa belvedere de unde poti vedea centrul orasului. Cativa zgarie-nori nu par foarte impresionanti in comparatie cu marile orase renumite precum Toronto sau New York, insa ceea ce nu se vede este mai impresionant. Faptul ca stii ca sub acei zgarie nori din centrul orasulu se afla un adevarat oras subteran. Din cauza iernii grele, toata activitatea cultural-turistica de pe strazi se muta sub pamant.

Belvedere de pe Mont Royal

Belvedere de pe Mont Royal

Vieux Montreal este partea istorica a Montrealului. Cateva strazi lungi de-a lungul fluviului St. Laurent, iti dezvaluie un peisaj parca rupt dintr-o strada medivala a unui oras european. Curata si impanzita de artisti de trotoar si mici statui, monumente din loc in loc… cateva mici catedrale, cladiri mai impunatoare printre care se plimba calestile trase de cai, dau un aer istoric reusit.

Pe strazile pietruite ale Vieux Montrealului

Pe strazile pietruite ale Vieux Montrealului

Sambata seara am asistat la reprezentatia SUA in cadrul Festivalului International al Focurilor de Artificii. Este un spectacol impresionant de lumina, coordonare si sincronizare. Spectacolul are loc in parcul Jean Drapeau, chiar in parcul de distractii „La Ronda”. Daca alegi sa platesti bilet vei avea parte de spectacolul complet. Vei avea rezervat un loc in tribune de unde poti admira focurile de artificii ce explodeaza sincronizate pe muzica. Exact pe langa trece unul dintre cele mai mari poduri de peste fluviul Saint Laurent. Podul Jacques-Cartier este un loc perfect pentru vizionarea spectacolului. Special pentru acest eveniment anual, in jur de 2 ore podul este inchis traficului si devine exclusiv pietonal. An de an podul se umple de oameni care vin sa vada spectacolul de jumatate de ora din fiecare sambata seara al cate unei tari participante.

Festival International Feux d'Artiffice Montreal

Festival International Feux d'Artiffice Montreal

Fiecare tara participanta are asadar o saptamana la dispozitie sa isi pregateasca cea mai frumoasa reprezentatie de focuri de artificii a anului. Majoritatea oamenilor care vin la astfel de evenimente se prezinta la frumosul eveniment in cea mai deplina ordine si civilizatie pe care am vazut-o. Mai mult, majoritatea isi aduc de acasa scaune pliabile (pescaresti), pentru a putea urmari spectacolul in tot confortul. Singurele chestii care pot sa se desfasoare prost la acest eveniment international sunt legate de conditiile meteo. In primul rand nu trebuie sa ploua, altfel nu vin oamenii la spectacol – caz in care ne-am aflat noi acum. Ne-a udat un pic, dar a meritat. In al doilea rand este foarte importanta directia vantului. Daca nu bate sa alunge fumul care se creaza odata cu exploziile artificiilor risti sa nu vezi mare lucru dupa primele 10 minute. Pe de alta parte, daca vantul bate spre tine, pe langa faptul ca nu vezi nimic, te mai si intoxici cu fumul acela… nu e placut deloc. Vantul a fost in favoarea noastra de data asta. Tin minte ca acum un an erau voci care vroiau anularea festivalului international de focuri de artificii din cauze de mediu. Fumul produs de artificii este destul de poluant.

Am reusit sa prindem cateva franturi dintr-o parada si din festivalul „Just pour rire„,

Festivalul "Just pour rire"

La Festivalul "Just pour rire"

iar Popica cu Cristina s-au distrat de minune in cel mai mare parc de distractii din Montreal: „La Ronda”

Cam asta e bilantul acestui concediu la Montreal

28-iulie-2010 Posted by | despre prieteni si familie..., Despre viata noastra, Diverse..., Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , | Lasă un comentariu

Primul concediu in Canada


A trecut deja un an de cand muncesc in Canada. Nici nu imi vine sa cred ce repede a trecut timpul. Parca ieri faceam cutii de pizza si munceam zi-lumina…

De cand am inceput sa muncesc la birou, lucrurile stau complet diferit. Beneficiez ca orice om care munceste normal si legal de toate avantajele muncii, si asta include si concediu.

Stiam deja de vreo 2-3 luni ca Mihai (alias Popica) si Cristina vor veni in Canada, asa ca ne-am pregatit sufleteste sa ii primim cum se cuvine. Am pus la punct un plan in mare cu ce merita vazut in aceasta zona. Lista era destul de lunga, si depindea de programul lor. Nu stiau exact de cand si pana cand vor sta in zona Montreal-Toronto-Ottawa. Asadar mi-am luat o saptamana de concediu pentru a putea sa petrecem cat mai mult timp impreuna.

Miercuri (14 iulie) pe la orele 17-19 am fost la aeroportul din Montreal sa o iau pe Cristina. Ea a tinut neaparat sa plece direct la Ottawa la Popica sa viziteze prea-minunata capitala. Mi-a lasat bagajul pe care il adusese special pentru noi din Romania… lucruri pe care nu am apucat sa le luam de prima data si pe care le-am lasat in tara… va amintiti intamplarea… si s-a imbarcat in primul autobuz spre Ottawa.

Vineri (16 iulie) au sosit impreuna la Montreal. Nu a durat mai mult de o ora ca sa ne pregatim si sa purcedem deja in prea-frumosul concediu. Am inceput cu o scurta vizita a Montrealului, mai exact Oratoriul St Joseph, si „muntele” care da numele orasului „Mont Royal”, loc de unde ti se intinde o priveliste minunata a centrului orasului Montreal.

Sambata (17 iulie) am plecat de dimineata spre orasul Quebec. Am stat toata ziua sa vizitam orasul. Un oras cu influente medievale, foarte puternic centru istoric-cultural si turistic. Forfota mare, si agitatia dinaintea concertului Rammstein a adus un plus de culoare orasului. Roakeri din toate colturile Quebecului erau adunati acolo… avea un pic un aer de Sighisoara… Seara ne-am intors inapoi in Montreal si am trait prima furtuna la volan… un pic infricosatoare puterea naturii… insa am trecut cu bine… Inainte de a pleca la drum, am facut si un mic detur la una dintre cele mai spectaculoase cascade din zona: Montmorency Falls.

Duminica (18 iulie) a fost dedicata tot Montrealului. Mai exact in timp ce noi ne odihneam cu Julia, Popica si Cristina au fost la cel mai mare parc de distractii din oras: „La Ronde„. Au fost foarte impresionati. Seara am iesit impreuna si am vizitat Montrealul Vechi (Vieux Montreal)

Luni, Marti si Miercuri (19-21 iulie) le-am dedicat Zonei Toronto-Niagara. Am vizitat orasul Niagara, Cascada Niagara, Parcul „MarineLand” (unde am putut admira Orca si Beluga) si turnul CN din Toronto.

Joi (22 iulie) am zis sa ne relaxam un pic intr-una dintre cele mai populare statiuni „montane” din zona Montrealului – Parcul national Mont Tremblant. Aici ne-am dat cu canoe pe un lac superb, am stat cu burta la soare, si ne-am desfatat cu putina atmosfera pensionareasca in statiunea Mont Tremblant. Am incercat fudge-ul traditional American si poutine-ul traditional Quebecos.

Vineri (23 iulie) a fost dedicat unei plimbari cu vaporul in zona Thousand Islands. O zona vestita prin peisajele unice dar si prin istoria sa. Aflata chiar pe granita dintre Canada si America, aceasta zona a fost intotdeauna subiectul multor povesti cu pirati, contrabandisti si raufacatori care isi cautau refugiul la limita teritoriala a legilor Americane/Canadiene.

Sambata i-am dus pe Cristina si Mihai la aeroport. Duminica am lenevit si am dormit toata ziua, in asteptarea unei noi saptamani de munca.

Una peste alta, a fost un concediu reusit, iar faptul ca l-am petrecut cu niste vechi prieteni l-a facut si mai frumos.

Bilantul in mare a fost urmatorul:

Distanta cu masina din dodare – cca. 3.000 km

Bani in moneda Canadiana – cca. 900$ cheltuieli comune (toti 5) plus cam cate 200$ / familie pe diverse suveniruri, etc…

Recorduri mondiale:

  • cel mai inalt turn cu trei picioare dintr-un parc de distractii (MarineLand-Niagara) – Sky Screamer (91.4 metri)
  • cel mai mare montainrusse (ca arie) din lume (MarineLand-Niagara) – Dragon Mountain (74 hectare)
  • cel mai inalt turn din lume – CN Tower – Toronto (ON) (553.33 metri)
  • cel mai scurt pod international din lume – Thousand Islands – Zavikon Islan

Ultimele doua fiind foarte controversate.

Cuvantul cheie al excursiei: AWESOME!!

27-iulie-2010 Posted by | Calatorii, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Protejat: 24 iunie, ziua Quebecului


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

26-iunie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Cum a trecut un an de zile …


Pai anul a trecut repede, dar pot spune ca am avut multe realizari. Printre ele cea mai importanta realizare este, bineinteles Julia. Acum un an si o luna aflam ca o sa fim parinti, am fost speriata pentru ca ne facusem planuri sa venim aici si sa tragem tare sa realizam ceva si apoi sa facem si copii. Copilul insa a avut ultimul cuvant si a trebuit sa ne revizuim planul. Nici o secunda nu regret nimic. Totul s-a derulat foarte rapid, in momentul in care am aflat de Julia. Daca totul parea ca o aventura, venirea aici, dintr-o data era o raspundere foarte mare. Trebuia sa reusim pentru copilul nostru. Initial am crezut ca toata lumea o sa ne zica ca suntem nebuni ca plecam in conditiile astea, dar faptul ca familia ne-a sustinut pana la capat, si pentru asta va multumim, a fost foarte important pentru psihicul nostru, si am mers pana la capat. Am avut curaj sa vin pana aici pentru ca am alaturi un sot minunat in care am o mare incredere si pe care l-as urma pana la capatul lumii, fara sa-mi fie frica de nimic. Ambitia lui si dragostea pentru noi, a facut ca acest prim an, care este de obicei cel mai greu, sa treaca repede si sa realizam multe. Ma ajutat foarte mult prezenta lui la spital si desi a fost greu si a durat mult nasterea, nu mi-a fost nici o clipa frica pentru ca era acolo cu noi trup si suflet. Pentru toate astea iti multumesc si te iubesc. Suntem fericiti si asta se vede, nu avem multe lucruri in casa sau bani sau alte valori materiale, dar avem multa dragoste si intelegere si asta conteaza foarte mult. Cand o vad pe Julia ca zambeste cand vine taticu de la serviciu, si vad sclipirea in ochii lui Danutz cand vine acasa si o vede pe Julia, este un moment magic, pentru mine asta este fericirea si o simt si o traiesc. Si oriunde este Julia si Danutz acolo este ACASA. La cat mai multi ani plini de fericire aici in Canada.  Danutza

17-iunie-2010 Posted by | despre prieteni si familie..., Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | , , , , , | 7 comentarii

Protejat: UN AN DE CANADA!


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

17-iunie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: A doua masina…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

12-mai-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: Prima lectie de inot


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

3-mai-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Sport | , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.