Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Una calda, una reeeeece… bilant pozitiv…


Ieri dimineata ne pregatim moral pentru examenul de permis auto al Danutzei.

Acum vreo doua saptamani a fost prima incercare esuata… esuata nu din cauza ca nu a condus Danutza bine, ci din cauza ca masina nu a trecut testul tehnic. Danutza nici nu a apucat sa se urce la volan. Treaba sta cam asa: la examenul practic ai doua posibilitati: ori inchiriezi masina de la o firma de inchirieri, si dai examenul pe masina lor, ori poti da examenul pe masina ta, in cazul asta masina trebuie sa treaca niste teste tehnice de bun simt (sa iti mearga toate becurile frana/semnalizare, sa nu ai parbrizul spart, sa mearga claxonul si frana de mana si sa ai conditii bune de vizibilitate/toate oglinzile). Masina noastra asta noua, Mazda, nu avea frana de mana functionala… stiam asta, dar speram sa nu verifice… asadar… am picat examenul… Problema era ca avea cablul de frana de mana central rupt, si trebuia inlocuit… o operatie extrem de simpla, care nu dureaza mai mult de o jumatate de ora daca te pricepi un pic… insa problema este ca aici nu gasesti cum gaseai in Romania Rampe gratuite, unde sa poti sa mesteresti singur… asa ca am tot amanat in speranta ca pot sa o repar singur… nu am reusit.

Dupa nefericitul eveniment nu am avut incotro si a trebuit sa merg la service sa imi inlocuiasca cablul de frana de mana… 150$ (60$ piesa + 90$ o ora manopera)… vorba unui prieten, mai bine inchiriai masina, ca era mai ieftin… dar si sa dai examen pe o masina pe care nu o cunosti si care poate diferi foarte mult de cea pe care esti deja obisnuit… pentru ca aici nu exista „masina nationala” ca in Romania, unde daca faci scoala pe Logan, ai 99,9% sanse ca masina de examen sa fie tot Logan… si asta pentru un incepator poate sa fie dramatic… mai ales la parcari… repere… etc.

Revenind la data de 1 februarie (ieri):

La ora 9:30 avem programare pentru examen… tocmai bine cat sa o ducem pe Julia la gradinita si sa mai frecam un pic strazile pe unde presupunem ca o sa dea Danutza examenul (Danutza luase deja de prin 2009 permisul provizoriu care ii permite sa conduca masina cu un asistent mai experimentat in dreapta… v-am mai povestit cum sta treaba)…

La 9:30 fix eram in sala de asteptare. Eu am ramas un pic afara sa spal bine geamurile, sa curat oglinzile… sa fac masina sa arate bine… dupa vreo 10 minute de inghetat la -15 grade, m-am dus si eu in sala de asteptare unde era Danutza cu emotii mari… In cateva minute, pe afisajul electronic apare numarul de ordine al Danutzei… la ghiseu o astepta examinatorul… o femeie de culoare… exact de ce ii era teama cel mai tare… stiti cum sunt femeile intre ele… regula se respecta si aici… se zice ca barbatii sunt mai indulgenti, femeile mai severe… am incurajat-o, si i-am zis ca oricum chiar daca o pica, poate sa dea de cate ori vrea pana il ia… te costa binenteles taxa de examinare de fiecare data 25$. Aporpo de taxa de examinare, ne-au facut surpriza ca sa nu mai platim de data asta, pentru ca au considerat ca ultima data cand am incercat si a picat masina la testul tehnic, nu se considera ca s-a sustinut examenul, prin urmare, nu a trebuit sa mai platim nimic de data asta.

Si-a luat Danutza suportul care se monteaza pe masina cu examen „Examen” si a plecat impreuna cu negresa spre masina. Eu ii urmaream de la geam din sala de asteptare. Sui-te in masina, da jos geamul, semnalizeaza, claxoneaza, pune frana, trage frana de mana… ieeee… masina este in perfecta stare de functionare… si au plecat…

M-a uit la ceas: 9:55… ii mai urmaresc un pic cu privirea pana se pierd in trafic… masina ruleaza usor, fara bruscari… asta e bine…

Mi-am ales un loc pe scaun in sala de asteptare cu vedere la geam… 10:15… in sfarsit… 20 de minute… sa vedem acum finalul: parcarea masinii cu spatele intre alte doua masini… cam ezitant… nu o face cum am invatat-o eu (adica sa se pozitioneze deja pe diagonala la 45 de grade inainte de a da cu spatele). Examinatoarea vrea din pozitia perpendiculara direct… nu iese niciodata asa, da’ cica asa e la carte… dar oricum faci mai multe manevre asa…

Mai stau de vorba in masina un pic… probabil ca ii explica ce a facut prost sau bine… eu ard de nerabdare… ies afara sa ii intampin… ies si ele din masina… Danutza imi arata cu degetul mare in sus ca la gladiatori ca a luat examenul… ma grabesc sa ajung in sala de asteptare… ele intra prin spatele cladirii, eu prin fata… Ajung sa o felicit…cand… ii suna Danutzei telefonul… tzin’ sa  fie, tzin’ sa fie?

Erau de la gradinita… „S-a intamplat ceva… cum… sange?…” deja danutza incepuse sa se panicheze… intelesese ceva ca s-au speriat cand au schimbat-o pe Julia ca au observat sange in scutec… „ok, venim imediat”… am apucat repede sa platim permisul si al ei si al meu (aici permisele se platesc anual de ziua ta, cu o suma care incepe de la 90$ pe an si creste in functie de cate puncte de penalizare ai acumulat in acel an)… si sa faca poza pentru permis… I-a dat o foaie provizorie care va tine locul permisului definitiv pe care il va primi in maxim 2 spt prin posta… in sfarsit va avea si Danutza singurul act de identitate cu poza care are si adresa curenta scrisa pe el…

Ne-am suit in masina si wroooom… la gradinita, ne asteptau… eu nu imi faceam prea mari probleme… banuiam ce are, si banuiala s-a confirmat dupa ce am luat-o si am dus-o la o clinica sa o consulte un medic generalist „la urgenta”. In ultimele zile, pentru Julia treaba mare a fost o treaba cam dura si la propriu si la figurat. Cel mai probabil din cauza ca am trecut-o de la lapte praf la lapte de vaca, a apucat-o o constipatie, de ma speriam si eu… nu e asa usor sa faci la nici un an o piatra pe care as compara-o cu succes cu o bila de golf… procesul a dus la o rana la fundulet, destul de mare ca sa o doara pana la lacrimi cand incearca sa faca ceva, dar destul de mica cat sa rada toata ziua in rest, si sa nu o deranjeze deloc… asa ca ne-a prescris hidratare multa, si un gel laxativ pe cale orala…

Nu ne-am mai dus ieri nici unul la serviciu… am stat acasa cu pitica… ne-am bucurat ca este bine si nu are ceva mai grav… de permisul Danutzei aproape ca si uitasem sa ne bucuram… si oricum momentul trecuse…

Azi noapte a inceput o ninsoare zdravana, care se zice ca va tine vreo doua zile si va aduce muuuulta zapada in Montreal… o sa fie interesant in urmatoarele zile… iarna isi reintra in drepturi tocmai la fix, dupa ce Danutza si-a luat permisul pe sosea uscata… Asadar… iarna-i aici, primavara-i departe… o sa o tina asa pana prin aprilie… asa se lauda quebecosii cu iarna lor… om trai si om vedea…

Numai noroc.

Reclame

2-februarie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , | Lasă un comentariu

S-a gasit masina…


Vineri am primit un telefon de la politie sa ma anunte ca masina a fost gasita (vezi aici masina furata…).

Mi-au dat adresa de unde pot sa o iau…

M-am invoit de la serviciu sa ma duc sa o vad cat mai repede. Din cate detalii imi spusese la telefon (foarte putine), am inteles ca masina era intr-o stare bunicica…

Asadar… Am luat un prieten cu mine (Costi, prietenul nostru din America, care intamplator se afla in Montreal… dar e alta poveste), ca sa aiba cine conduce masina inapoi… adica e nevoie de doi oameni sa conduca doua masini… nu puteam sa plec singur cu masina mea, ca nu aveam cum sa ma intorc cu amandoua… transportul in comun iesea din discutie pentru ca as fi ajuns acolo in vreo 2 ore.

Depozitul de masini (afiliat banuiesc politiei) se afla undeva in estul insulei Montreal, destul de greu accesibil cu transportul public.

Am ajuns impreuna la locul cu pricina. Costi avea ceva experienta Americana… si lor li s-a furat masina in SUA si au avut cam aceeasi experienta… mi-a trasat cateva indicatii pretioase… „Vezi ca astia de la depozite sunt cam nesimtiti… cam nasol daca cazi pe mana lor”.

Firma de remorcare si depozitare se numeste Groupe Direct, si avea un sediu frumusel… o doamna amabila s-a apropiat de geamul ghiseului si mi-a cerut un act de identificare… s-a intors cu vreo 2 foi… una era raportul politiei pe care trebuia sa il semnez, iar a doua era o factura detaliata pe care trebuia sa o platesc. Aici au inceput discutiile… Costi a inceput instant sa o ia la intrebari… dar de ce trebuie sa plateasca… dar cand a ajuns masina… dar de ce nu ne-a contactat nimeni pana acum… deja baba incepuse sa isi piarda rabdarea cu Costi si i-a retezat-o scurt… „Da’ dumneata cine esti sa ma interoghezi pe mine… eu nu trebuie sa raspund decat proprietarului masinii”.

Care era treaba. Mi-a cerut 200$, din care 100 erau taxele de remorcare, si alta suta erau taxe de depozitare timp de 4 zile. Acestea trebuia sa le platesc pe loc „Ca asa este pentru toata lumea…”. Acum, taxa de remorcare as putea sa o inghit ca doar nu lasa masina in drum dupa ce a gasit-o, insa de ce trebuie sa platesc 4 zile de depozitare in conditiile in care nimeni nu m-a anuntat la timp… Nici cu taxa de remorcare nu prea eram de acord, pentru ca, din ce mi-a povestit, „cineva” a fost oprit pe strada de politie pentru ca „numarul masinii nu coincidea cu persoana care ar fi trebuit sa o conduca, dupa care au verificat numarul sasiului, si si-au dat seama ca numarul masinii este fals, si masina era furata… l-au arestat pe loc pe individul respectiv.” Acum venea intrebarea… masina era perfect functionala din moment ce a oprit-o pe strada… de ce a trebuit sa fie „remorcata”, cand putea mai usor sa o conduca cineva… ma rog…

Nu m-am lamurit bine daca persoana arestata care conducea masina era chiar hotul masinii… putea fi cineva care a cumparat-o de la hot sau ceva… oricum ceea ce mi-am dat seama era ca nici acela nu era ok din moment ce a fost arestat pe loc, iar posesiile private ale acestuia care erau in masina, au ramas inca in masina… m-am ales astfel pe langa masina in starea identica in care o lasasem in parcare, cu o pereche de patine, niste haine, niste manusi, sepci, niste scule, un mobil codat pe Telus… niste alte zeci de nimicuri, care dau de inteles ca personajul cu pricina se instalase bine in masina… si avea curaj sa mearga cu numere false fara nici o treaba prin Montreal…

Revenind la momentul cu preluarea masinii de la depozit…

Dupa ce ne-am mai parlamentat un pic cu femeia de la ghiseu, intr-un final a scos de sub tejghea o foaie de reclamatie… „Daca nu va convine, puteti face reclamatie sa va primiti banii inapoi”… ceea ce o sa si fac… A trebuit sa platesc cei 200$, pentru ca orice zi in plus costa 20$ depozitare. Alta chestie care ne-a sarit in ochi a fost un anunt pe geam care zicea ca proprietarul masinii are dreptul sa vada masina o singura data inainte sa se hotarasca sa o „rascumpere” (pentru ca poate fi distrusa, si atunci nu mai merita), insa il costa 10$.

Am intrat in curtea imensa plina de masini. Un nene m-a luat cu masina interioara sa ma duca la a mea… mi-au dat si cheile pe care le-au gasit la hotz… erau noi-noutze…

La prima vedere masina arata bine. M-am suit in ea… era destul de murdara in interior, cu chestiile personale ale hotului imprastiate peste tot… cu emotii am bagat cheia in contact… si vroooooom… din prima… mi s-a luat o piatra de pe inima… in drum spre poarta de iesire se auzea un zgomot ciudat la roata din fata dreapta… Dupa ce am iesit, am parcat-o langa Mazda. Am inceput sa cercetam impreuna cu Costi masina… Avea pana la fata-drepata… Am pierdut vreo jumatate de ora sa schimbam rezerva… bine ca era rezerva si buna… Restul parea in ordine…

Costi isi aminteste: „Bai, dar stii ca poate nu ai voie sa circuli fara numar…”… Ne-am intors inapoi la tanti de la ghiseu sa o intrebam cum sta treaba… Cica treaba sta in felul urmator… nu ai voie sa circuli fara numar in nici o imprejurare, si mai mult nici macar sa stationezi fara numar nu ai voie… deci aveam o dilema… acum ca am scos-o, ce facem cu ea? ca de luat acasa nu puteam, de lasat in parcare nu puteam… numere era deja prea tarziu sa mai luam de undeva…

Dupa ce ii facusem capul calendar cu „interogatoriul” totusi femeia de la ghiseu s-a milostivit si ne-a dat o solutie… sa parcam masina in parcarea exterioara a centrului de remorcaj, dar cu fundul infipt in boscheti… ca sa nu se vada ca nu are numar. (In Quebec nu se poarta numere si in fata masinii, doar in spate).

Zis si facut… am lasat masina acolo peste noapte.

Sambata am fost si mi-am luat alte numere… aici alta dilema… daca vrei sa circuli cu masina… trebuie sa platesti certificatul de inmatriculare pana la anul viitor… adica alti vreo 250$… am parlamentat si cu ghisheista aia un pic si pana la urma mi-a dat un certificat de inmatriculare temporar (adica excat in scopul de a aduce masina de la A pana la B si nimic mai mult). L-am luat pe ala… si gata… Am mers cu masina pana acasa cu inima un pic stransa… mi-a fost teama sa ies pe autostrada, pentru ca mergeam cu rezerva (rezerva este mult mai subtire decat roata normala, si nici macar nu era de iarna)… si in plus nu stiam in ce stare tehnica se afla… daca ramaneam cu ea pe autostrada… alti bani la remorcare…

S-a comportat foarte bine… nici nu am sesizat vreo diferenta… merge exact cum mergea si inainte sa o fure…

PS. Caruciorul Juliei si scaunul de masina nu le-am mai gasit…

PS2. Acum, ca avem doua masini, poate se hotaraste Danutza sa isi ia si ea permisul… daca nu, trebuie sa ne hotaram pe care dintre cele doua sa o vindem… amandoua sunt bune…

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , , , , , | 4 comentarii

A-nceput de ieri sa cada…


De ieri iarna a inceput sa isi intre in drepturi si la Montreal. Dupa ce frontul atmosferic rece ne tot dadea tarcoale in ultimele doua saptamani, iata ca pana la urma nu am mai scapat.

Ieri am fost martorii primului fenomen serios de „verglace”(fr) (sau „freezing rain”(en) sau pe romaneste, polei) de cand suntem in Canada, si sincer nu imi amintesc sa fi vazut asa ceva in Romania. Este vorba de simplul fenomen al inghetarii ploii dupa ce cade pe pamant, acoperind totul cu un strat subtire de gheata, precum sticla. Asta mai vazusem in Romania, insa stratul de gheata care s-a format era mai mare decat vazusem vreodata… mai gros de 1 cm…

Danutza se trezise ca de obicei la 6 dimineata sa plece la serviciu… dupa o ora de asteptat in statia de autobuz… a hotarat ca este de prisos sa inghete degeaba, si s-a intors acasa. Se pare ca pe un astfel de fenomen, autobuzele nu se pun in miscare pana ce nu se remediaza situatia… asadar ce i-a recomandat un coleg de serviciu la telefon a fost sa se intoarca acasa si sa deschida radioul pentru a afla cand se pun in miscare autobuzele.

Traficul in Montreal a fost paralizat pana pe la ora 7:30-8:00. Accidentele au ingreunat si ele transportul… se pare ca pe polei nici cele mai bune cauciucuri de iarna nu te ajuta.

Alte fenomene care apar odata cu poleiul sunt „zgarierea parbrizelor” si „craparea parbrizelor”. Majoritatea masinilor trecute de 5-10 ani au parbrizul foarte zgariat. Mi-aduc aminte la prima masina (Dodge Shadow), parbrizul era atat de tare zgariat, incat daca imi batea soarele din fata, nu mai vedeam nimic prin el… Majoritatea oamenilor se grabesc sa plece la serviciu cu masina, si atunci „forteaza” curatarea parbrizului de polei cu niste „scule” care sparg poleiul dar in acelasi timp zgarie parbrizul… Cei mai cumpatati, care se scoala cu 10-15 minute inainte si dau drumul la motoare ca sa incalzeasca parbrizele ca sa se curete mai usor, dau de alta belea… craparea parbrizelor. Se pare ca multe masini au parbrizul spart la baza de jos al acestuia din cauza ca exact acolo bate dezaburirea (incalzirea parbrizului), insa restul geamului este inca foarte rece si datorita acestei diferente de temperatura (incalzire locala) se crapa parbrizul… cum o dai, nu o nimeresti…

Mai mult de atat… in Canada exista o lege care zice ca daca ai de gand sa stai pe loc cu masina mai mult de 3 minute, esti obligat sa opresti motorul pentru a nu polua. Se pare ca daca vrei sa incalzesti masina cu motorul pornit… poti sa iti iei amenda din cauza ca merge motorul si masina sta pe loc… atunci sistemele de pornire la distanta cu care sunt dotate majoritatea masinilor aici este inutil, riscant…

 

Prima Zapada 2010

Prima Zapada 2010

Astazi a dat si prima zapada. Nu ceva care sa te sperie… ninge linistit… s-au depus aproape 5-7 cm in timpul acestei nopti.

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , | 8 comentarii

A treia masina…


Ieri am achizitionat a treia masina de cand suntem in Canada. Per total, daca punem si Loganul din Romania, este a patra masina pe care o detinem. (vezi Dodge-ul si Hyundai-ul).
De data asta am ales functionalitatea (mai presus de optiunile de confort) din cauza posibilitatilor financiare limitate. Asadar am preferat o masina care sa fie impecabila din punct de vedere al mecanicii si motorului, insa am renuntat la aer conditionat/geamuri electrice/oglinzi electrice/cruise control/inchidere centralizata. La prima vedere poate parea mult sa renunti la chestiile astea care intr-adevar iti ofera un anumit confort… insa punand in balanta o mecanica aproape perfecta/motor perfect functional/nici urma de rugina/4 cauciucuri de vara noi + 4 cauciucuri de iarna noi, toate acestea bine reflectate si de un dosar destul de grosutz al facturilor de intretinere de acum 11 ani pana in prezent (adica de la achizitie – un singur proprietar)… si binenteles pretul…
Asadar, ca sa conclud:

Mazda Protegé - 2000

Mazda Protege - 2000

Mazda Protegé, anul 2000, pret 1900$, automatica, 158000km, cu reviziile la zi.
Avand in vedere ca iarna este foarte aproape, iar in conditiile in care in fiecare dimineata trebuie sa ducem pe Julia la gradinita, am hotarat ca masina este obligatorie. Asadar, desi nu ne-a prins intr-o pozitie financiara prea buna, cu putin ajutor de la un prieten, cu golirea contului de economii si cu primul salariu pe o saptamana al Danutzei, am reusit sa strangem bani pentru o masina zic eu foarte buna… si nu cred ca exagerez.

Alaltaieri am primit de veste si de la politie. M-au sunat la telefon sa ma intrebe daca am si alte detalii despre furtul masinii, altele decat cele pe care le declarasem deja in dosar. Binenteles ca nu am avut, insa am avut curiozitatea sa intreb carui fapt ii datoram acel telefon. Mi-a spus ca in aceeasi zi in care masina a fost furata, aceasta a fost implicata intr-un alt incident ilegal. Nu a vrut sa imi spuna alte detalii, insa faptul ca politia inca nu a gasit masina m-a facut sa inteleg ca hotul a furat masina tocmai pentru a face o nasoala si mai mare (cel mai probabil o spargere de banca sau ceva de genul asta)… La incidentul respectiv, probabil masina a fost doar identificata, insa hotul a reusit sa fuga… asadar masinuta noastra a ajuns o mica „vedeta”.

Seara trecuta am „prezentat” masina si prietenului nostru. Atunci am realizat ca din punct de vedere mecanic, noua masina este chiar mai buna decat Hyundai-ul care avea oarece probleme la directie si la planetara/amortizoare. Am adus inca o data in discutie pe prietenul nostru (Andrei), pentru ca ma simt obligat oarecum sa imi arat recunostinta pentru ca s-a dovedit un prieten adevarat… Pe langa faptul ca el ne-a ajutat cu suma de bani de care aveam nevoie ca sa putem cumpara noua masina, ne-a dat pur si simplu masina lui, sa o folosim pana ne gasim sa cumparam alta. Prin acest gest a renuntat el insusi la masina, si a trebuit sa se duca la serviciu cu transportul in comun. A considerat ca este mai important sa ajunga Julia in conditii bune la gradinita decat propriul lui confort. Pe de alta parte, cele mai bune oferte de masini nu le gasesti in Montreal, ci in zonele rezidentiale din jurul orasului… iar ca sa ajungi acolo cel mai comod si rapid este cu alta masina… asadar… MII DE MULTUMIRI ANDREI! ESTI UN ADEVARAT PRIETEN!

13-noiembrie-2010 Posted by | despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , | 14 comentarii

Ne-au furat masina…


Si pentru ca tot ne acuza Boris si altii ca nu punem pe blog si partile negative ale Canadei (fapt ce nu este adevarat), iata ca astazi ni s-a furat masina…
Ca sa vedeti ca si in Canada se intampla nasoale… pentru noi este bifata ca fiind cea de-a 5-a nasoala care ni se intampla de cand am calcat pe taram american. Dupa ce v-am povestit deja de primele trei (vezi aici: „de 3 ori in 4 luni”), acum vreo 4 luni cred ne-au spart porbagajul de la Hyundai dar nu au avut ce fura, pentru ca portbagajul era gol…

Astazi cea mai „dureroasa” dintre cele cinci, ne-a furat Hyundai-ul cu totul.

Dupa ce am mers la cursul de inot cu Julia, am ajuns acasa pe la ora 13.30. Am mancat, ne-am sucit, ne-am invartit prin casa,… la ora 15.30 se uita Danutza pe geam la masina, caci parcasem masina chiar sub geamul nostru… si nu mai era…

Repede, pune mana pe telefon… 911… m-a intrebat repede (ca si prima data cand ne-a spart casa): „furtul se afla in derulare?” – probabil ca sa stie daca se incadreaza la urgenta sau nu. I-am zis ca nu… si atunci mi-a luat adresa, datele, datele masinii, si mi-a spus sa astept acasa ca vor trimite un echipaj. Ca si cu casa, in vreo ora a ajuns o masina de politie cu un baiat atletic care a luat toate detaliile in maxim 5 minute (fara procese verbale, semnaturi, venit la sectie sau mai stiu eu ce proceduri tampite care nu fac altceva decat sa iti manance timpul), dupa care mi-a dat numarul de inregistrare al dosarului, in caz ca imi trebuie la firma de asigurare. Evident ca nu aveam masina asigurata de furt, asa ca, si-a exprimat sincerele regrete si a plecat. Inainte sa plece, l-am intrebat ce parere are si daca am vreo sansa (procentuala macar) sa imi recuperez masina. Mi-a raspuns sincer, fara cotite: „Masina… vechiutza din 2000, probabil ca au furat-o pentru piese. Daca este asa, nu avem nici o sansa sa o gasim… Puteti spera ca a luat-o cineva ca sa dea o tura de placere si in cazul acesta probabil ca o sa o gaseasca undeva abandonata…” … desi aceasta varianta era sub 1%.

Asadar am ramas fara masina, si odata cu ea caruciorul Juliei care era in portbagaj si scaunul Juliei de pe bancheta din spate (care era imprumutat de la niste prieteni).

Am facut un mic „consiliu de familie” cu Danutza… Treaba acum este cam imputzita… din cauza ca vine iarna, frigul, si nu stiu cat de usor o sa fie cu Julia pe frigul ala sa o duc cu autobuzul la gradinita… ar trebui sa schimb vreo doua autobuze, iar daca nu se leaga bine risc sa tin copilul in statie vreo 15-20 de minute pe posibile temperaturi de -30 – -40 de grade… nu suna prea bine… asadar nu stim cum o sa facem… am luat in calcul achizitionarea unei alte masini, dar faptul ca paltim la gradinita in jur de 750$/luna asta nu ne pune pe un grafic financiar prea bun cel putin nu in urmatoarele 4-5 luni pana incepem sa primim bani inapoi de la guvern pentru gradinita… adica exact lunile cele mai grele de iarna… Este adevarat ca acum Danutza munceste (deja de o saptamana), insa pana nu incepe sa intre banii regulat… sa ne reglam un pic… nu ne dam seama cum o sa fie…

In sfarsit… o sa vedem cum o sa facem… si ca sa pastrez nota optimista care ne caracterizeaza:

Ce am invatat noi din aceasta intamplare?

  • Am inceput in primul rand sa apreciez asigurarea pentru furt si ma gandesc serios sa imi asigur bunurile din casa… ca sa stau linistit…
  • Hoti sunt peste tot, indiferent daca este Romania, Canada sau orice alta tara…
  • Hotii nu au sentimente… au furat o masina cu un scaun de copil montat pe bancheta din spate…
  • Am inceput sa apreciez din ce in ce mai tare importanta unui ban pus deoparte…
  • Nu trebuie sa lasi NIMIC in masina cand aceasta sta parcata.

7-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , | 12 comentarii

Protejat: Niagara


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

24-iunie-2010 Posted by | Calatorii, de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra, Filme | , , , , , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: A doua masina…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

12-mai-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: Raposata…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

10-aprilie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: Asiaticele cele mai bune…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

17-noiembrie-2009 Posted by | Diverse..., Romania VS Canada | , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Oamenii pun corturile… semn ca vine iarna???


Din senin, incepand de pe la jumatatea lui octombrie, ofertele hipermarketurilor gen Bricostore sau Praktiker… aici Canadian Tire si Reno Depo… isi umple ofertele de corturi pentru masini… asa zisele "Car Tent" sau "Car Schelter".
In principiu sunt un gen de pavilioane inchise, care sunt concepute pentru a fi folosite drept "Garaje temporare" pe perioada iernilor.

Intr-adevar, lumea, (in general cei care stau la case) isi instaleaza in aceasta perioada aceste corturi pe locul de parcare din fata casei, sau la intrarea in garaje. Binenteles ca este exclusa instalarea unui asemenea cort pe spatiile sau in parcarile publice.

cort de masina

Probabil este solutia cea mai buna pentru protejarea masinii de zapada, iarna. In mod sigur, satui de dezapezirea masinii in fiecare dimineata, aceasta solutie este una dintre cele mai comode in mod evident. Te scoli de dimineata, masina e la adapost, nu foarte inghetata, nici urma de zapada… gata de drum.
Nu am trait inca o iarna aici, dar pot sa imi inchipui ca totusi acest tip de adapost, desi genial (ca altfel de ce l-ar folosi atata lume), trebuie totusi intretinut… ma gndesc ca daca ninge peste el… cata sustinere poate sa aiba…m-am uitat un pic la structura lui. In general sunt facute dintr-un gen de panza impletita de rafie (cum erau sacii de rafie in Romania), legata bine de un schelet demontabil din aluminiu. Imbinarile scheletului de aluminiu sunt chiar din plastic… asa ca ma gandesc ca daca vine o nisoare zdravana… trebuie sa te ocupi un pic de el… ca sa nu patesti cum a patit baiatul din imaginea de jos…

ups

Se pare ca nu a avut prea mult noroc… sau poate punctele slabe ale acestei constructii sunt intemperiiel extreme… cum ar fi vijeliile puternice… cine stie… ramane sa va fac un update cand oi trai si eu… deocamdata nu pot decat sa presupun…

Oricum ce este cert este ca trebuie sa ne asteptam sa inceapa nisorile dintr-o zi in alta… Alaltaieri chiar a dat prima lapovita… dar era destul de cald afara… si nu a apucat sa se depuna… s-a topit toata… Se mai intampla dimineata cand ma duc la serviciu sa imi gasesc geamurile masinii inghetate… o mica pojghita, care nu face probleme unei sticle de apa calda de la chiuveta. Alta problema cu care sper sa nu ma intalnesc prea des este inghetarea usilor masinii… am auzit povesti in care a trebuit sa renunte la masina in ziua respectiva pur si simplu pentru ca nu a reusit sa deschida usile de la masina…

Oricum, parcarea gratuita pe care o foloseam la serviciu o sa se inchida pe 1 noiembrie, pentru "depozitarea zapezii stradale"… asa ca cel mai probabil o sa renunt sa ma mai duc cu masina la munca… o sa iau probabil autobuzul… va amintiti… 70$ abonament lunar… ouch… masina ma costa cam 30$ benzina pe luna… aaa… si mi-a venit de platit si "Placutele de inmatriculare"… echivalentul impozitului pe masina in Romania… o data pe an… 260$… am avut ceva cheltuieli luna asta…

25-octombrie-2009 Posted by | Despre viata noastra, Diverse..., Romania VS Canada | , , , , , , | 2 comentarii

Drumarii Montrealului


Primul lucru pe care l-am observat inca din prima zi cand am intrat in Montreal (venind de la aeroport) este ca au strazi si autostrazi foarte late (strazi cu 4 benzi pe sens sunt deja obisnuite). Reteaua stradala este intr-adevar impresionanta si bine gandita. Exista chiar cateva autostrazi care brazdeaza Montrealul de la un capat la altul… foarte utile pentru fluidizarea traficului in oras, dar si foarte rapide daca ai de gand sa parasesti orasul sau sa il traversezi.
Tot din prima zi nu poti sa nu observi ca pe cat de complexa si mare este reteaua stradala, pe atat de multe "zone de lucru exista"

semnale

Nu poti ratezi aceste "zone". Din loc in loc strazile, si autostrazile sunt intrerupte (doar pe cate o banda) de aceste zone. Explicatia faptului ca sunt atat de multe zone de "reparatii" ale asfaltului este pe de-o parte diferenta de temperatura intre iarna si vara (aproape 80 grade C), si pe de alta parte, iarna se foloseste foarte multa solutie concentarata de sare ca sa previna inghetul, din aceste doua cauze, asfaltul se degradeaza de la un an la celalalt.

Asadar, oamenii trebuie sa refaca la un an-doi asfalturile de pe toate strazile/autostrazile. Si sunt pregatiti nu gulma…

travaux

am vazut utilaje de ultima ora… escavatoare, masini de turnat asfalt, si tot felul de alte masini – unele nici macar nu mi-am dat seama ce fac. Foarte rar am vazut lopeti, casmale iar roabe nici nu cred ca exista in inventarele lor…
Cat am livrat pizza, am avut ocazia sa vad zeci de astfel de zone de lucru. Totul se face ca la carte… pesemne ca au si traditie in asa ceva… Exista de exemplu o firma care se ocupa numai de semnalizarea zonelor. Vin niste masini incarcate cu jaloane de semnalizare, si incep (sub supravegherea atenta a politiei si excortate de aceasta) sa monteze jaloanele de semnalizare. In acelasi timp se monteaza si semnele de ocolire si reducere de viteza… treaba foarte rapida si bine facuta… Zonele de acces in "santier" sunt bine delimitate si semnalizate. Binenteles dotate cu pistoale cu jet de apa… nu am vazut nici macar o urma de noroi pe strazile lor… "lucreaza cu manusi"… de-aia probabil ca nu este nici praf. Muncitorii arata mai degraba ca niste ingineri constructori… toti cu casti de protectie si veste reflectorizante, si nici unul murdar…

decopertare

Cat m-am pimbat cu pizza prin Montreal am ajuns la cateva concluzii: multe drumuri sunt in general proaste (mai ales cele mici de cartier)… cam ca in Bucuresti… gropi, crapaturi… insa nu le lasa prea mult timp asa… Se munceste non stop la ele… da, non stop… Am vazut foarte multe zone de lucru deschise noaptea… se pare de fapt ca noaptea este cea mai activa perioada a lor de munca la strazi.

Asta m-a pus un pic in dilema.

Imi aduc aminte ca vorbeam odata in Bucuresti cu un taximetrist si il intrebam retoric: "Nu inteleg domn’le de ce nu muncesc astia la strazi in Bucuresti noaptea… traficul e mai mic, se pot misca fara sa incurce pe nimeni". Mi-a dat o explicatie, nu stiu cat de avizata dar destul de pertinenta: "Din cauza locatarilor blocurilor care le fac reclamatii ca disturba linistea publica".
L-am crezut, insa ajuns aici, m-a surprins faptul ca astia lucreaza (foarte zgomotos) toata noaptea… si m-am gandit… cum naiba reusesc sa faca treaba asta intr-un continent unde s-au inventat tampeniile aste legislative cum este linistea publica… chiar nu se gaseste un nebun sa ii dea in judecata si sa castige o caruta de bani (asa cum este renumit continentul american pentru astfel de practici)?.

Raspunsul l-am primit ieri prin posta.

Am gasit in cutia postala o scrisoare expediata de catre municipalitate in care ne anuntau foarte protocolar ca de pe data cutare pana pe data cutare se vor face lucrari la sosea in timpul noptii si ca vor fi zgomote "mai mari decat de obicei". Se pare ca legea le permite cu o astfel de scrisoare sa se absolve de orice raspundere cu privire la linistea publica… ceea ce mi se pare normal.

Oricum ritmul in care se desfasoara aceste lucrari este aproape incredibil pentru mine cel putin. Reusesc sa asfalteze sosele intregi de pe o zi pe alta. De exemplu chiar in spatele blocului nostru se construieste un pod peste autostrada. Pot sa spun fara sa ma insel prea tare ca proiectul este comparabil "pasajul de la Baneasa". Au reusit sa il finalizeze in aproape 4 luni… si claie peste gramada… si-au cerut scuze ca a durat atat de mult, pentru ca proiectul era programat doar 2 luni, dar au intalnit niste dificultati neprevazute legate de retelele de canalizare in zona, si s-au intarziat lucrarile cu vreo doua luni…

Cam atat despre drumuri… Drum bun…

19-octombrie-2009 Posted by | Diverse..., Romania VS Canada | , , , , , | Un comentariu