Julia: Povestea Nasterii

Inainte sa va povestesc cum a fost si prin ce am trecut, e bine sa va familiarizez cu mediul in care s-a nascut fetitza noastra Julia.

Cu siguranta toti ati vazut cel putin un film american in care se prezinta o nastere. Totul este asa cum este in filme. Taticul poate participa la nasterea copilului sau. El nu o paraseste nici macar o clipa pe mamica. Este un aspect pe care ei il considera foarte important pentru moralul mamicii… sa aiba sotul aproape… cum dealtfel un aspect foarte important este taierea cordonului ombilical de catre tatic, sau faptul ca dupa nastere, copilul nu te paraseste nici macar o clipa. Toate analizele si injectiile pe care trebuie sa le faca se fac de fata cu parintii… medicul se deplaseaza in fiecare salon sa faca aceste observatii.

Binenteles ca doar in cazuri speciale cand exista probleme, copilul este dus la incubator sau in alta sala pentru mai multe analize sau operatii. Chiar si la cezariana este acceptata prezenta taticului. Singura diferenta este ca la cezariana taticul ca si mamica dealtfel sunt feriti de privelistea operatiei in sine printr-o mica perdea instalata chiar deasupra burticii mamicii. Un alt aspect important la care tin foarte mult este contactul skin-to-skin (piele-pe-piele) care zic ei ca intareste legatura intre copil si parinte. Copilul se simte mai in siguranta, mai linistit.

Bun,Sa incepem cu inceputul.

29 ianuarie 2010 – Ultiml control de rutina la medical ginecolog. Deja Danutza se deplasa destul de greu. Afara era un pic ger amplificat de un vant rece taios. Mi-am luat liber de la serviciu in acea zi ca sa mergem la consult impreuna. Medicul a verificat… dilatatie zero. Nici un semn cum ca Julia ar vrea sa iasa. I-a facut programare pentru inducere de sarcina pe data de 8 ianuarie, adica la 41 de saptamani si 1 zi… totusi doctora era optimista ca vom naste pana atunci.Asistenta care se ocupa cu programarile ne-a spus la plecare… “stati linistiti, ca pana atunci o sa nasteti. O sa nasteti chiar marti… e o zi norocoasa si importanta pentru evrei… doar sunteti in spitalul Evreiesc”.

31 ianuarie 2010 – Era data la care medicii preconizau ca o sa se nasca Julia. Danutza devenise in ultima saptamana foarte nerabdatoare. Era o stare de nervi, amestecata cu o stare de… nestare. Stia ca va fi greu, ca o sa treaca prin senzatii pe care nu le-a mai simtit pana atunci, insa pe de alta parte vroia pur si simplu sa scape mai repede. Eu incercam sa imi mentin calmul, ceea ce dealtfel nu mi-a fost foarte greu avand in vedere temperamental care ma caracterizeaza.

1 ianuarie 2010 – La orele 5 dimineata Danutza simtea ca se intampla ceva. Credea ca I s-a rupt apa, insa nu era sigura. Nu era ceva evident. Incepuse sa piarda usor de-a lungul intregii zile un pic cate un pic din bushon. La ora 14.00 am hotarat de comun accord ca I s-a rupt apa. De la spital ne spusesera ca daca se rupe apa trebuie sa vina de urgenta la spital. In momentul in care se rupe apa copilul nu mai este in mediu steril, asadar trebuie sa se nasca in maxim 24 de ore.

Am luat geamantanul cu bagajele deja pregatite ( cu o luna inainte am fost la spital si am participat la un curs in care iti explica ce trebuie sa contina bagajul pentru spital si cum sip e unde trebuie sa intri in spital, unde sa iti parchezi masina, etc.), binentels nu inaite ca Danutza sa faca repede un dus. Ne-am deplasat usor spre masina si ne-am pornit.

In sfarsit… Julia

Dupa 22 de ore de travaliu istovitor si dureros, in sfarsit Julia a venit pe lume pe data de 2 Februarie la ora 12.43 PM – ora Canadei.

Fetitza noastra poarta numele de Julia Preda, s-a nascut cu nota 9,5, greutate 3,015 kg si lungime 47 cm. Este foarte puternica si luptatoare. Isi tine singurica capul si este capabila sa il intoarca in toate directiile sa se uite dupa taticu si mamica…………