Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

S-a gasit masina…


Vineri am primit un telefon de la politie sa ma anunte ca masina a fost gasita (vezi aici masina furata…).

Mi-au dat adresa de unde pot sa o iau…

M-am invoit de la serviciu sa ma duc sa o vad cat mai repede. Din cate detalii imi spusese la telefon (foarte putine), am inteles ca masina era intr-o stare bunicica…

Asadar… Am luat un prieten cu mine (Costi, prietenul nostru din America, care intamplator se afla in Montreal… dar e alta poveste), ca sa aiba cine conduce masina inapoi… adica e nevoie de doi oameni sa conduca doua masini… nu puteam sa plec singur cu masina mea, ca nu aveam cum sa ma intorc cu amandoua… transportul in comun iesea din discutie pentru ca as fi ajuns acolo in vreo 2 ore.

Depozitul de masini (afiliat banuiesc politiei) se afla undeva in estul insulei Montreal, destul de greu accesibil cu transportul public.

Am ajuns impreuna la locul cu pricina. Costi avea ceva experienta Americana… si lor li s-a furat masina in SUA si au avut cam aceeasi experienta… mi-a trasat cateva indicatii pretioase… „Vezi ca astia de la depozite sunt cam nesimtiti… cam nasol daca cazi pe mana lor”.

Firma de remorcare si depozitare se numeste Groupe Direct, si avea un sediu frumusel… o doamna amabila s-a apropiat de geamul ghiseului si mi-a cerut un act de identificare… s-a intors cu vreo 2 foi… una era raportul politiei pe care trebuia sa il semnez, iar a doua era o factura detaliata pe care trebuia sa o platesc. Aici au inceput discutiile… Costi a inceput instant sa o ia la intrebari… dar de ce trebuie sa plateasca… dar cand a ajuns masina… dar de ce nu ne-a contactat nimeni pana acum… deja baba incepuse sa isi piarda rabdarea cu Costi si i-a retezat-o scurt… „Da’ dumneata cine esti sa ma interoghezi pe mine… eu nu trebuie sa raspund decat proprietarului masinii”.

Care era treaba. Mi-a cerut 200$, din care 100 erau taxele de remorcare, si alta suta erau taxe de depozitare timp de 4 zile. Acestea trebuia sa le platesc pe loc „Ca asa este pentru toata lumea…”. Acum, taxa de remorcare as putea sa o inghit ca doar nu lasa masina in drum dupa ce a gasit-o, insa de ce trebuie sa platesc 4 zile de depozitare in conditiile in care nimeni nu m-a anuntat la timp… Nici cu taxa de remorcare nu prea eram de acord, pentru ca, din ce mi-a povestit, „cineva” a fost oprit pe strada de politie pentru ca „numarul masinii nu coincidea cu persoana care ar fi trebuit sa o conduca, dupa care au verificat numarul sasiului, si si-au dat seama ca numarul masinii este fals, si masina era furata… l-au arestat pe loc pe individul respectiv.” Acum venea intrebarea… masina era perfect functionala din moment ce a oprit-o pe strada… de ce a trebuit sa fie „remorcata”, cand putea mai usor sa o conduca cineva… ma rog…

Nu m-am lamurit bine daca persoana arestata care conducea masina era chiar hotul masinii… putea fi cineva care a cumparat-o de la hot sau ceva… oricum ceea ce mi-am dat seama era ca nici acela nu era ok din moment ce a fost arestat pe loc, iar posesiile private ale acestuia care erau in masina, au ramas inca in masina… m-am ales astfel pe langa masina in starea identica in care o lasasem in parcare, cu o pereche de patine, niste haine, niste manusi, sepci, niste scule, un mobil codat pe Telus… niste alte zeci de nimicuri, care dau de inteles ca personajul cu pricina se instalase bine in masina… si avea curaj sa mearga cu numere false fara nici o treaba prin Montreal…

Revenind la momentul cu preluarea masinii de la depozit…

Dupa ce ne-am mai parlamentat un pic cu femeia de la ghiseu, intr-un final a scos de sub tejghea o foaie de reclamatie… „Daca nu va convine, puteti face reclamatie sa va primiti banii inapoi”… ceea ce o sa si fac… A trebuit sa platesc cei 200$, pentru ca orice zi in plus costa 20$ depozitare. Alta chestie care ne-a sarit in ochi a fost un anunt pe geam care zicea ca proprietarul masinii are dreptul sa vada masina o singura data inainte sa se hotarasca sa o „rascumpere” (pentru ca poate fi distrusa, si atunci nu mai merita), insa il costa 10$.

Am intrat in curtea imensa plina de masini. Un nene m-a luat cu masina interioara sa ma duca la a mea… mi-au dat si cheile pe care le-au gasit la hotz… erau noi-noutze…

La prima vedere masina arata bine. M-am suit in ea… era destul de murdara in interior, cu chestiile personale ale hotului imprastiate peste tot… cu emotii am bagat cheia in contact… si vroooooom… din prima… mi s-a luat o piatra de pe inima… in drum spre poarta de iesire se auzea un zgomot ciudat la roata din fata dreapta… Dupa ce am iesit, am parcat-o langa Mazda. Am inceput sa cercetam impreuna cu Costi masina… Avea pana la fata-drepata… Am pierdut vreo jumatate de ora sa schimbam rezerva… bine ca era rezerva si buna… Restul parea in ordine…

Costi isi aminteste: „Bai, dar stii ca poate nu ai voie sa circuli fara numar…”… Ne-am intors inapoi la tanti de la ghiseu sa o intrebam cum sta treaba… Cica treaba sta in felul urmator… nu ai voie sa circuli fara numar in nici o imprejurare, si mai mult nici macar sa stationezi fara numar nu ai voie… deci aveam o dilema… acum ca am scos-o, ce facem cu ea? ca de luat acasa nu puteam, de lasat in parcare nu puteam… numere era deja prea tarziu sa mai luam de undeva…

Dupa ce ii facusem capul calendar cu „interogatoriul” totusi femeia de la ghiseu s-a milostivit si ne-a dat o solutie… sa parcam masina in parcarea exterioara a centrului de remorcaj, dar cu fundul infipt in boscheti… ca sa nu se vada ca nu are numar. (In Quebec nu se poarta numere si in fata masinii, doar in spate).

Zis si facut… am lasat masina acolo peste noapte.

Sambata am fost si mi-am luat alte numere… aici alta dilema… daca vrei sa circuli cu masina… trebuie sa platesti certificatul de inmatriculare pana la anul viitor… adica alti vreo 250$… am parlamentat si cu ghisheista aia un pic si pana la urma mi-a dat un certificat de inmatriculare temporar (adica excat in scopul de a aduce masina de la A pana la B si nimic mai mult). L-am luat pe ala… si gata… Am mers cu masina pana acasa cu inima un pic stransa… mi-a fost teama sa ies pe autostrada, pentru ca mergeam cu rezerva (rezerva este mult mai subtire decat roata normala, si nici macar nu era de iarna)… si in plus nu stiam in ce stare tehnica se afla… daca ramaneam cu ea pe autostrada… alti bani la remorcare…

S-a comportat foarte bine… nici nu am sesizat vreo diferenta… merge exact cum mergea si inainte sa o fure…

PS. Caruciorul Juliei si scaunul de masina nu le-am mai gasit…

PS2. Acum, ca avem doua masini, poate se hotaraste Danutza sa isi ia si ea permisul… daca nu, trebuie sa ne hotaram pe care dintre cele doua sa o vindem… amandoua sunt bune…

Reclame

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , , , , , | 4 comentarii

A-nceput de ieri sa cada…


De ieri iarna a inceput sa isi intre in drepturi si la Montreal. Dupa ce frontul atmosferic rece ne tot dadea tarcoale in ultimele doua saptamani, iata ca pana la urma nu am mai scapat.

Ieri am fost martorii primului fenomen serios de „verglace”(fr) (sau „freezing rain”(en) sau pe romaneste, polei) de cand suntem in Canada, si sincer nu imi amintesc sa fi vazut asa ceva in Romania. Este vorba de simplul fenomen al inghetarii ploii dupa ce cade pe pamant, acoperind totul cu un strat subtire de gheata, precum sticla. Asta mai vazusem in Romania, insa stratul de gheata care s-a format era mai mare decat vazusem vreodata… mai gros de 1 cm…

Danutza se trezise ca de obicei la 6 dimineata sa plece la serviciu… dupa o ora de asteptat in statia de autobuz… a hotarat ca este de prisos sa inghete degeaba, si s-a intors acasa. Se pare ca pe un astfel de fenomen, autobuzele nu se pun in miscare pana ce nu se remediaza situatia… asadar ce i-a recomandat un coleg de serviciu la telefon a fost sa se intoarca acasa si sa deschida radioul pentru a afla cand se pun in miscare autobuzele.

Traficul in Montreal a fost paralizat pana pe la ora 7:30-8:00. Accidentele au ingreunat si ele transportul… se pare ca pe polei nici cele mai bune cauciucuri de iarna nu te ajuta.

Alte fenomene care apar odata cu poleiul sunt „zgarierea parbrizelor” si „craparea parbrizelor”. Majoritatea masinilor trecute de 5-10 ani au parbrizul foarte zgariat. Mi-aduc aminte la prima masina (Dodge Shadow), parbrizul era atat de tare zgariat, incat daca imi batea soarele din fata, nu mai vedeam nimic prin el… Majoritatea oamenilor se grabesc sa plece la serviciu cu masina, si atunci „forteaza” curatarea parbrizului de polei cu niste „scule” care sparg poleiul dar in acelasi timp zgarie parbrizul… Cei mai cumpatati, care se scoala cu 10-15 minute inainte si dau drumul la motoare ca sa incalzeasca parbrizele ca sa se curete mai usor, dau de alta belea… craparea parbrizelor. Se pare ca multe masini au parbrizul spart la baza de jos al acestuia din cauza ca exact acolo bate dezaburirea (incalzirea parbrizului), insa restul geamului este inca foarte rece si datorita acestei diferente de temperatura (incalzire locala) se crapa parbrizul… cum o dai, nu o nimeresti…

Mai mult de atat… in Canada exista o lege care zice ca daca ai de gand sa stai pe loc cu masina mai mult de 3 minute, esti obligat sa opresti motorul pentru a nu polua. Se pare ca daca vrei sa incalzesti masina cu motorul pornit… poti sa iti iei amenda din cauza ca merge motorul si masina sta pe loc… atunci sistemele de pornire la distanta cu care sunt dotate majoritatea masinilor aici este inutil, riscant…

 

Prima Zapada 2010

Prima Zapada 2010

Astazi a dat si prima zapada. Nu ceva care sa te sperie… ninge linistit… s-au depus aproape 5-7 cm in timpul acestei nopti.

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , | 8 comentarii

Protejat: Drepturi si Obligatii in particular


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

24-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Munca, Romania VS Canada | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Asiguratori HOTI???


Zilele trecute mi s-a intamplat o chestie care m-a pus un pic pe ganduri.

Un tanar pe la 25-30 de ani, a batut la mine la usa… imbracat la patru ace, cu diplomatul dupa el… prima impresie pe care am avut-o a fost ca ar fi mormon. Si pentru ca in general respect orice alta religie sau opinie atata timp cat nu interfereaza brutal cu existenta mea, nu i-am inchis usa direct in nas, ci l-am lasat sa imi spuna macar ce e cu el si ce vrea de la mine.

Exact precum mormonii, cu o atitudine super-pozitiva, non-combativa, non-violenta, cu zambetul pe fata si cu textul bine invatat si mai ales foarte bine studiat dinainte, a inceput sa imi povesteasca „misiunea” lui. Nu era religioasa dupa cum ma asteptam… baiatul zicea ca reprezinta o firma de asigurari de casa si masina si daca as vrea, sa imi prezinte oferta firmei pe care o reprezinta… „daca credeti ca este mai avantajoasa, bine, daca nu, nu…” … ce rau putea fi in asta, asa ca am zis ok… „dati-mi cartea dumneavoastra de vizita, si va voi contacta cand am nevoie sa fac sau sa reinoiesc o asigurare de casa sau masina”… zic eu…
Nu stiu de unde, dar in cateva zecimi de secunda, baiatul avea deja in maini un formular si un pix, gata sa imi ia datele… spunandu-mi: „Stiti, firma noastra de asigurari nu functioneaza asa…” ci invers… adica trebuie sa iti dai tu acordul pe formularul respectiv ca esti de acord sa iti dea ei telefon tie, sa iti prezinte oferta… Imediat mi s-a declansat sistemul de autoaparare si am intrat in defensiva…

Deci cum venea treaba?… eu le dadeam niste informatii despre mine… nume, adresa, etc…. insa daca vroiam sa dau eu de ei, nu aveam nici o sansa… mirosea rau treaba asta… asa ca l-am refuzat politicos si i-am inchis usa…

GRESIT!!! Dupa aceea cand am inceput sa rationalizez mai departe, alegerea corecta ar fi fost sa sun la 911, eventual sa ii fac si o poza baiatului.

Pasii urmatori ar fi fost: primeam un telefon de la „firma de asigurare”, care era dispusa sa imi faca o oferta. In momentul in care o firma de asigurare iti face o oferta, iti ia toate datele relevante pentru a-ti calcula un pretz corect… adica in cazul unei case de exemplu… trebuie sa ii spui ce valoare au bunurile din casa, care sunt cele mai valoroase, daca ai bijuterii de aur, etc… dupa care trebuie sa ii spui daca, casa este prevazuta cu sistem de alarma, ce fel de sistem, etc. dupaia daca sta cineva de obicei permanent acasa (sotia casnica sau parinti pensionati, etc.)… Asa se intampla la orice firma de asigurare de la care vrei sa iei un pret… singura diferenta este ca la orice firma de asigurare apelezi, stii cu cine ai vorbit, si mai mult, ei iti fac oferta fara sa stie adresa ta, etc… Baietii astia puteau sa afle toate informatiile, dar in schimb erau protejati de anonimat… nu puteai sa dai de ei… si sunt convins ca dupa ce iti dadea oferta, la cateva zile iti gaseai casa sparta… la fel sta treaba si cu masina…

Intamplarea asta mi-a dat de gandit… orice firma de asigurare ar putea sa faca treaba asta in caz ca nu accepti sa iti asiguri casa cu ei (ca sa nu trebuiasca sa iti plateasca bunurile asigurate)… au toate datele… ce vor gasi in casa, ce sisteme de siguranta ai in casa… absolut totul pentru a putea planui un jaf perfect…

Foarte tare, nu?

20-noiembrie-2010 Posted by | Diverse... | , | 5 comentarii

Cauciucuri de iarna


Pentru ca am vazut ca asta este subiectul zilei in Romania (v-am spus ca ma mai uit la Mircea Badea din cand in cand)…

Iata cum stau treburile aici.

Nu sunt sigur despre restul Canadei, insa in Quebec, din 2008, deci relativ recent, s-a votat obligativitatea echiparii masinilor cu roti de iarna incepand de pe 15-Decembrie pana pe 15-Martie al fiecarui an. Ca orice alta lege care se voteaza in Canada, subiectul este foarte bine dezbatut/combatut/controversat la momentul respectiv… adica pana se voteaza legea. Dupa care nimeni nu mai zice nimic. Toata lumea respecta legea fara sa isi puna prea multe intrebari.

Asadar, noi de cand am venit aici stiam ca iarna trebuie sa ai cauciucuri de iarna.

Nu stiu cum era inainte sa apara legea, insa acum industria cu cauciucuri este extrem de vizibila. Incepand inca din Septembrie apar tot felul de oferte ale magazinelor care comercializeaza cauciucuri de iarna. Se comercializeaza peste tot… chiar si in supermarketuri… iar la service trebuie sa iti faci programare cu cateva zile inainte pentru a-ti putea schimba cauciucurile. Exista service-uri care numai cu asta se ocupa… schimba roti si cateodata si uleiul de motor…

Alta industrie care este destul de dezvlotata este cea a depozitarii cauciucurilor. Adica sunt oferte de intretinere a masinii anuale care iti permit pentru o suma modica lunara sa faci schimbul de cauciucuri, si mai mult… sa iti pastreze ei cauciucurile schimbate, astfel nu mai trebuie sa iti faci griji unde vei depozita 4 cauciucuri mereu… pentru ca mereu vei avea 4 cauciucuri in plus…

Industria cauciucurilor second hand este si ea extrem de vizibila si in general frecventata de imigranti cu masini aproape distruse de ani si rugina, pe care nu mai merita sa iti pui cauciucuri noi, insa este destul de buna sa te deplasezi de colo-colo…

Nu stiu sa va dau date statistice despre dinamica accidentelor odata cu adoptarea legii… insa pot sa va spun ca una din urmari este ca majoritatea oamenilor au renuntat de tot la cauciucurile „de vara” adica alea all season, si poarta si vara tot pe cele de iarna… desi stiu foarte bine ca se uzeaza mai repede, cresc consumul masinii, etc…

17-noiembrie-2010 Posted by | Diverse..., Romania VS Canada | Lasă un comentariu

A treia masina…


Ieri am achizitionat a treia masina de cand suntem in Canada. Per total, daca punem si Loganul din Romania, este a patra masina pe care o detinem. (vezi Dodge-ul si Hyundai-ul).
De data asta am ales functionalitatea (mai presus de optiunile de confort) din cauza posibilitatilor financiare limitate. Asadar am preferat o masina care sa fie impecabila din punct de vedere al mecanicii si motorului, insa am renuntat la aer conditionat/geamuri electrice/oglinzi electrice/cruise control/inchidere centralizata. La prima vedere poate parea mult sa renunti la chestiile astea care intr-adevar iti ofera un anumit confort… insa punand in balanta o mecanica aproape perfecta/motor perfect functional/nici urma de rugina/4 cauciucuri de vara noi + 4 cauciucuri de iarna noi, toate acestea bine reflectate si de un dosar destul de grosutz al facturilor de intretinere de acum 11 ani pana in prezent (adica de la achizitie – un singur proprietar)… si binenteles pretul…
Asadar, ca sa conclud:

Mazda Protegé - 2000

Mazda Protege - 2000

Mazda Protegé, anul 2000, pret 1900$, automatica, 158000km, cu reviziile la zi.
Avand in vedere ca iarna este foarte aproape, iar in conditiile in care in fiecare dimineata trebuie sa ducem pe Julia la gradinita, am hotarat ca masina este obligatorie. Asadar, desi nu ne-a prins intr-o pozitie financiara prea buna, cu putin ajutor de la un prieten, cu golirea contului de economii si cu primul salariu pe o saptamana al Danutzei, am reusit sa strangem bani pentru o masina zic eu foarte buna… si nu cred ca exagerez.

Alaltaieri am primit de veste si de la politie. M-au sunat la telefon sa ma intrebe daca am si alte detalii despre furtul masinii, altele decat cele pe care le declarasem deja in dosar. Binenteles ca nu am avut, insa am avut curiozitatea sa intreb carui fapt ii datoram acel telefon. Mi-a spus ca in aceeasi zi in care masina a fost furata, aceasta a fost implicata intr-un alt incident ilegal. Nu a vrut sa imi spuna alte detalii, insa faptul ca politia inca nu a gasit masina m-a facut sa inteleg ca hotul a furat masina tocmai pentru a face o nasoala si mai mare (cel mai probabil o spargere de banca sau ceva de genul asta)… La incidentul respectiv, probabil masina a fost doar identificata, insa hotul a reusit sa fuga… asadar masinuta noastra a ajuns o mica „vedeta”.

Seara trecuta am „prezentat” masina si prietenului nostru. Atunci am realizat ca din punct de vedere mecanic, noua masina este chiar mai buna decat Hyundai-ul care avea oarece probleme la directie si la planetara/amortizoare. Am adus inca o data in discutie pe prietenul nostru (Andrei), pentru ca ma simt obligat oarecum sa imi arat recunostinta pentru ca s-a dovedit un prieten adevarat… Pe langa faptul ca el ne-a ajutat cu suma de bani de care aveam nevoie ca sa putem cumpara noua masina, ne-a dat pur si simplu masina lui, sa o folosim pana ne gasim sa cumparam alta. Prin acest gest a renuntat el insusi la masina, si a trebuit sa se duca la serviciu cu transportul in comun. A considerat ca este mai important sa ajunga Julia in conditii bune la gradinita decat propriul lui confort. Pe de alta parte, cele mai bune oferte de masini nu le gasesti in Montreal, ci in zonele rezidentiale din jurul orasului… iar ca sa ajungi acolo cel mai comod si rapid este cu alta masina… asadar… MII DE MULTUMIRI ANDREI! ESTI UN ADEVARAT PRIETEN!

13-noiembrie-2010 Posted by | despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , | 14 comentarii

Taxi – Cele doua cuvinte


Ca sa ne mai treaca de necazuri… din intamplare am dat peste melodia asta noua de la Taxi… este Geniala, si rezoneaza cu ceea ce simt majoritatea barbatilor… chiar daca nu recunosc…

9-noiembrie-2010 Posted by | Diverse... | | 2 comentarii

Ne-au furat masina…


Si pentru ca tot ne acuza Boris si altii ca nu punem pe blog si partile negative ale Canadei (fapt ce nu este adevarat), iata ca astazi ni s-a furat masina…
Ca sa vedeti ca si in Canada se intampla nasoale… pentru noi este bifata ca fiind cea de-a 5-a nasoala care ni se intampla de cand am calcat pe taram american. Dupa ce v-am povestit deja de primele trei (vezi aici: „de 3 ori in 4 luni”), acum vreo 4 luni cred ne-au spart porbagajul de la Hyundai dar nu au avut ce fura, pentru ca portbagajul era gol…

Astazi cea mai „dureroasa” dintre cele cinci, ne-a furat Hyundai-ul cu totul.

Dupa ce am mers la cursul de inot cu Julia, am ajuns acasa pe la ora 13.30. Am mancat, ne-am sucit, ne-am invartit prin casa,… la ora 15.30 se uita Danutza pe geam la masina, caci parcasem masina chiar sub geamul nostru… si nu mai era…

Repede, pune mana pe telefon… 911… m-a intrebat repede (ca si prima data cand ne-a spart casa): „furtul se afla in derulare?” – probabil ca sa stie daca se incadreaza la urgenta sau nu. I-am zis ca nu… si atunci mi-a luat adresa, datele, datele masinii, si mi-a spus sa astept acasa ca vor trimite un echipaj. Ca si cu casa, in vreo ora a ajuns o masina de politie cu un baiat atletic care a luat toate detaliile in maxim 5 minute (fara procese verbale, semnaturi, venit la sectie sau mai stiu eu ce proceduri tampite care nu fac altceva decat sa iti manance timpul), dupa care mi-a dat numarul de inregistrare al dosarului, in caz ca imi trebuie la firma de asigurare. Evident ca nu aveam masina asigurata de furt, asa ca, si-a exprimat sincerele regrete si a plecat. Inainte sa plece, l-am intrebat ce parere are si daca am vreo sansa (procentuala macar) sa imi recuperez masina. Mi-a raspuns sincer, fara cotite: „Masina… vechiutza din 2000, probabil ca au furat-o pentru piese. Daca este asa, nu avem nici o sansa sa o gasim… Puteti spera ca a luat-o cineva ca sa dea o tura de placere si in cazul acesta probabil ca o sa o gaseasca undeva abandonata…” … desi aceasta varianta era sub 1%.

Asadar am ramas fara masina, si odata cu ea caruciorul Juliei care era in portbagaj si scaunul Juliei de pe bancheta din spate (care era imprumutat de la niste prieteni).

Am facut un mic „consiliu de familie” cu Danutza… Treaba acum este cam imputzita… din cauza ca vine iarna, frigul, si nu stiu cat de usor o sa fie cu Julia pe frigul ala sa o duc cu autobuzul la gradinita… ar trebui sa schimb vreo doua autobuze, iar daca nu se leaga bine risc sa tin copilul in statie vreo 15-20 de minute pe posibile temperaturi de -30 – -40 de grade… nu suna prea bine… asadar nu stim cum o sa facem… am luat in calcul achizitionarea unei alte masini, dar faptul ca paltim la gradinita in jur de 750$/luna asta nu ne pune pe un grafic financiar prea bun cel putin nu in urmatoarele 4-5 luni pana incepem sa primim bani inapoi de la guvern pentru gradinita… adica exact lunile cele mai grele de iarna… Este adevarat ca acum Danutza munceste (deja de o saptamana), insa pana nu incepe sa intre banii regulat… sa ne reglam un pic… nu ne dam seama cum o sa fie…

In sfarsit… o sa vedem cum o sa facem… si ca sa pastrez nota optimista care ne caracterizeaza:

Ce am invatat noi din aceasta intamplare?

  • Am inceput in primul rand sa apreciez asigurarea pentru furt si ma gandesc serios sa imi asigur bunurile din casa… ca sa stau linistit…
  • Hoti sunt peste tot, indiferent daca este Romania, Canada sau orice alta tara…
  • Hotii nu au sentimente… au furat o masina cu un scaun de copil montat pe bancheta din spate…
  • Am inceput sa apreciez din ce in ce mai tare importanta unui ban pus deoparte…
  • Nu trebuie sa lasi NIMIC in masina cand aceasta sta parcata.

7-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , | 12 comentarii

Ultimul concurs pe care l-am castigat.


Iata imagini de la ultima cupa pe care am castigat-o intr-un turneu de amatori organizat in Gradina Botanica din Montreal.
Concurenta parea acerba datorita diferentei de categorie atat pe verticala cat si pe circumferinta…

Romania-Moldova … 1-0

5-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , | 2 comentarii

Cascade din zona Montrealului


Luna trecuta am am reusit sa facem un tur de forta prin zona Montrealului, in cautarea celor mai spectaculoase cascade.

Dupa ce am bifat cateva dintre cele mai spectaculoase cascade din zona, incepand cu mama cascadelor Cascada Niagara, continuand cu Cascada Montmorency de langa orasul Quebec, si cascada Dorwin de langa Montreal, am hotarat sa plecam la vanatoare sa vedem daca mai exista vreo cascada din zona Montrealeza care sa ne mai impresioneze.

Chute Sainte Ursule

Aceasta cascada se afla la cca 120 km de Montreal.

Drumul pana acolo a fost placut. In maxim o ora jumatate ar fi trebuit sa fim acolo. Pe la ora 3.30 am iesit de pe autostrada si ne-am indreptat spre cascada. Drumul trece printr-un mic orasel pe nume Louiseville. Cum am intrat in oras am inceput sa vedem dintr-o data multe masini parcate, multe motociclete Harley Davidson… se pare ca era o sarbatoare in oras. In intersectia din centrul orasului trebuia sa o luam la stanga peste calea ferata… insa… intersectia blocata de masini de politie. Politistul amabil care dirija circulatia inapoi ne-a explicat ca este cel mai mare eveniment al orasului: Festivalul Galettei de Sarasain de Louisville. Prin intersectia respectiva tocmai trecea parada care strabatea intreg orasul. Tot politzistul amabil ne-a explicat ca parada va dura inca cel putin o ora, iar alt traseu spre cascada ar fi ocolit tot orasul… asa ca am hotarat sa parcam masina si sa asistam si noi la frumoasa parada.

Masini de epoca, care cu muzica, cai din cei mai frumosi de la cei mai mari cu copita cat capul unui om pana la poneii de marimea unui caine de talie mare faceau deliciul localnicilor si a vizitatorilor veniti pentru a petrece o zi de sarbatoare.

Dupa ce s-a terminat parada, intersectia s-a deblocat, si calea spre Saint Ursule era libera. Am ajuns la intrarea in Parc cu doar 15 minute inainte de ora 17:00, ora inchiderii. Intrarea era 5$/persoana. Dupa ora 5 puteai intra liber, insa nu beneficiai de serviciile centrului de informatii sau de toaletele publice din parc. Doamna de la intrare a fost dragutza si a zis ca se face ca nu ne-a vazut, si nu am mai platit intrare (oricum eram dispusi sa asteptam 15 minute pana pleca ea… n-avea rost sa platim intrarea pentru doar 15 minute).

De la parcare pana la podul de deasupra cascadei nu sunt mai mult de 200 de metri. Poteca te duce printr-o padure amenajata cu masutze si bancutze pentru picnic.

Exact de pe pod poti vedea sub tine cum incepe marea cadere de apa, dar deasemenea poti vedea si o zona oarecum perpendiculara pe cursul actual al apei, o limba de piatra slefuita, fara nici un fel de vegetatie.

O placa informativa iti supune imaginatia la un exercitiu temporal: limba de piatra slefuita este de fapt vechiul curs al raului, pe care se afla acum cateva sute de ani si o veche moare din care nu a mai ramas nimic.

Pe malul drept al raului, imediat dupa podul de deasupra cascadei, incepe „o poteca din lemn amenajata cu balustrada si covor antiderapant amenajat pentru accesul in timpul iernii. Acea zona este permanent udata de stropii cascadei, si probabil iarna se face gheata si devine periculos.

Poteca se bifurca chiar la capatul podului. Una din poteci urmareste vechiul curs al raului, iar cealalta poteca coboara prin dreapta raului pe langa cascada, traverseaza raul la partea inferioara a cascadei dupa care urca inapoi pe malul stang al raului, oferindu-ti practic o priveliste completa a cascadei  din toate unghiurile posibile.

Am apucat-o vreo 300 de metri pe „cararea” ce cobora pe cursul vechi, doar ca sa ne facem o idee… era deja tarziu, si vroiam neaparat sa vedem cascada… O mica belvedere amenajata cu un pod de lemn iti arata o mare parte din vechiul curs al raului. De-o parte si de alta padure multicolora, iar in lumina soarelui se putea vedea un pod de fier ce purta o cale ferata. O alta pancarda informativa dezvaluia ca acel pod a detinut la vremea lui, in urma cu multe zeci de ani, recordul mondial a celui mai lung pod feroviar cu structura metalica. Si iata cum ceva ce parea ca strica peisajul natural, a devenit printr-o simpla pancarda un monument de admirat.

Ne-am intors la pod si am apucat-o in josul cascadei. Din loc in loc erau amenajate mici poduri de lemn, locuri de unde puteai admira cascada in toata splendoarea ei.

Fiecare punct de pe traseu era aproape unic, pentru ca relieful pe care l-a sapat cascada este cam neregulat, si greu ai fi putut sa gasesti un loc de unde sa o vezi in intregime. In plus era destul de lunga (peste 30 de metri diferenta de nivel), si sapase un gen de canion, care in prima faza sherpuia printre stanci, si curgea in trepte. Astfel de pe podul de jos nu puteai vedea podul de deasupra cascadei sau invers.

Pe la jumatatea cascadei „poteca de lemn” se termina, si incepe poteca prin padure pana la podul de sub cascada. Podul de sub cascada mi-a amintit de podul suspendat pe cabluri de la Moreni de pe Cricovul Dulce, orasul in care am copilarit…

De aici am inceput sa urcam pe malul stang al raului. Aici este o belvedere care iti infatiseaza cascada aproape in intregime… o splendoare… Julia era fascinata… atat de fascinata incat a trebuit sa o schimbam chiar acolo…

Pentru mai multe poze de la Chutes Saint Ursule, click aici.

Chutes Croches et Chute du Diable

Sunt doua cascade pe care le-am pus impreuna din doua motive. In primul rand ca sunt foarte apropiate una de cealalta (vreo 5 km), si in al doilea rand Prima dintre ele este atat de putin spectaculoasa ca aproape ne-a parut rau ca am pierdut timpul sa o vedem…

Click aici pentru locatia exacta: Chutes Croches
Click aici pentru locatia exacta: Chute du Diable

Ambele cascade se afla in susul raului care formeaza lacul Monroe in cadrul Parcului National Mont Tremblant. Este acelasi lac pe care in urma cu ceva vreme ne-am plimbat cu barca atat cu prietenii nostri din SUA – Costi si Rodica (vezi aici) cat si cu prietenii nostri din Romania – Popica si Cristina (vezi aici). Cu ocazia asta ne cerem scuze ca am ratat asa o minunatie de cascada la doar 7-8 km distanta… sorry… poate data viitoare, acum stim…

Prima cascada (Chutes Croches) se afla la doar 200 de metri de strada. Acolo gasesti podul de deasupra cascadei, dupa care mai mergi alti 200 de metri pana la o belvedere de sub cascada. Peisajul este frumos, insa cascada nu este altceva decat ocurgere mai rapida de apa, ideala probabil pentru rafting cum bine zicea un prieten.

A doua cascada se afla un pic mai in susul raului, si din sosea trebuie sa mergi pe jos prin padure 785 de metri… adica vreo 10 minute

Chute du Diable (Cascada Diavolului) este intr-adevar mai spectaculoasa. Destul de inalta, cu cadere libera si debit foarte puternic, iti ofera un peisaj destul de infricosator. Forta pe care o expune aceasta cascada este dublata si de un zgomot foarte puternic si de norul de stropi pe care il arunca in aer… este intradevar una din cascadele care mi-a dat un pic fiori pe sira spinarii.

Merita vazuta…

Pentru mai multe poze… click aici

2-noiembrie-2010 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu