Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Île Bizard


Île Bizard este o mica insula langa Montreal.

Desi nu este foarte mare, ea insa gazduieste un mic orasel, nu mai mare ca un satuc romanesc, unul dintre cele mai apreciate cluburi de golf si un parc natural de peste 200 de hectare.

Am hotarat sa vizitam acest parc intr-o frumoasa zi de toamna.

Insula este locuita de majoriate francofona, astfel am avut ocazia sa ne amuzam un pic de accentul si lacunele englezesti ale baiatului de la biroul de informatii al parcului.

Parcul este foarte primitor. Are chiar o zona de plaja care in sezon este destul de populara si populata. Nu are zona de picnic, adica nu prea poti sa faci gratare prin zona, fapt ce pentru noi este si mai bine.

Ce ne-a impresionat cel mai tare au fost cele doua poduri din lemn construite pe deaspura a doua lacuri naturale, prin stuf si copaci inundati. Mi-a amintit foarte tare de ceea ce era odata la Comana. Julia s-a amuzat teribil. Ne-a placut asa tare, ca a doua zi ne-am intors sa revizitam.

Pentru mai multe poze, click pe poza

Reclame

18-noiembrie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | 4 comentarii

Toamna a venit


De vreo doua saptamani incoace, toamna isi intra in drepturi.
Au inceput sa se ingalbeneasca frunzele, ploi, nopti reci. si foarte reci.
Banuiesc ca din cauza diferentelor de temperatura dintre zi si noapte lumea se imbolnaveste destul de usor. La serviciu aud din ce in ce mai des despre copiii unora care din cauza recelii „chiulesc motivat” de la scoala.
Ne-a luat si pe noi un pic… insa cel mai nasol este ca ploaia ne tine in casa. Ne uitam prin poze pe unde ne plimbam anul trecut pe vremea asta… si regretam ca stam in casa, insa nu avem de ales.

Cand avem ocazia incercam sa iesim macar prin parcurile din zona. Insa nici aici nu putem sa stam prea mult. odata cu venirea serii, ne termina tantarii. Julia inca mai are pe fata urmele ultimului atac.

Intr-una din seri, in parc era o doamna cu fiica si catelul. Mama tot facea poze fiicei si catelului si socotind dupa aparatul foto si indicatii, parea sa fie profesionista. Nu a rezistat binenteles tentatiei sa ii faca niste poze si Juliei. Am intrat in vorba cu ea si am aflat ca eram vecini de bloc si ca e foto reporter – Esperanza Sanchez… dupa nume probabil mexicanca…

Am rugat-o sa ne trimita pozele pe mail…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

1-octombrie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | 7 comentarii

Expozitie de veliere


Astazi am fost in Vieux Port, Montreal sa vedem „parada” velierelor.

In fiecare an, vapoarele cu panze intra in portul vechi al Montrealului, sa isi arate mandre aurele misterioase ale secolelor care au trecut peste ele.

Este un pretext foarte bun pentru un nou weekend tipic montrealez… atmosfera bine cunoscuta pe intreg continentul, pentru care turisti din toate colturile lumii vin in vizita la preafrumosul oras, parca lipsit de griji si intr-o permanenta petrecere.

A fost o zi frumoasa, insorita, de care am profitat din plin impreuna cu pitica noastra.

Vezi toate pozele aici

18-septembrie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | 7 comentarii

Parc Safari


Saptamana trecuta am profitat de vremea frumoasa si am iesit sa vizitam „PARC SAFARI„.

Parc Safari

Parc Safari - pentru mai multe poze, click pe poza...

Acest parc este situat la vreo 70 de km de Montreal, insa se ajunge foarte repede pe autostrada… in principiu in jur de o ora, in functie de cat de repede iesi din Montreal.

Intrarea este destul de piperata, in sezon ajungand aproape de 40$ (cu taxe) / persoana. Insa dupa ce apuci sa vizitezi un pic incepi sa intelegi de ce este atat de scump. Are mai multe zone de agrement.

Cea mai importanta si vasta este cea de „safari”. Practic, un traseu de vreo 7-8 km, care strabate practic „custile” mai multor ierbivore africane si nu numai (elefant, rinocer, zebre, cai, camile, girafe, cerbi, elani, diverse specii de bovine si caprine, etc). Drumul este din nisip, destul de bine tasat, astfel incat sa poata fi strabatut de orice masina de familie fara nici un fel de dificultate. Are un singur sens de circulatie fiind gandit ca un traseu circular, si doua benzi. Una pentru mers lent, de pe care poti admira, face poze si hrani animalele… cealalta banda este pentru depasire, insa sunt foarte multi care nu respecta aceasta regula, si folosesc ambele benzi pentru mers foarte incet… Ierbivorele nu sunt deloc sfioase, obisnuite cu oamenii, unele sunt chiar atat de prietenoase, incat intra in masina cu capul dupa mancare, fara nici o jena. La intrarea in parc, ti se ofera posibilitatea sa cumperi mancare pentru animale, insa nu este favorita lor. Ce le place cel mai mult sunt morcovii… nu stiu exact de unde avea lumea morcovi, pentru ca nu am vazut pe nimeni vanzand morcovi in parc… probabil ca au venit cu ei de acasa…

La iesirea din traseul pentru masini, asteapta o parcare enorma, presarata cu cateva spatii verzi cu banci si mese, unde oricine poate lua un picnic familial. De aici poti abandona masina, pentru ca restul atractiilor sunt accesibile pedestru. Mai au o zona de shopping, care este realizata sa para un mic orasel african. Aici poti gasi de la suveniruri pana la restaurante, haine, etc.

Aproape de acest „centru comercial” se afla un mic parc de distractii, foarte asemanator cu balciurile romanesti, si vreo 3-4 piscine cu jocuri de apa, cascade, topogane, valuri, etc. Tot in zona aceasta destul de zgomotoasa, sunt amenajate vreo doua scene, care prezinta diverse programe de muzica, marionete, in general pentru copii.

Tot de aici poti incepe un traseu suspendat pietonal (un pod de lemn daca vreti) deasupra custilor diverselor animale… maimutze, cimpanzei, ursi, lupi, hiene, lei, lei albi, tigri, jaguari, etc. Din cand in cand, la anumite ore, se desfasoara „hranirea” diverselor specii. Hranirea este precedata de un mic discurs, astfel ca vizitatorul poate afla lucruri interesante referitoare la acel animal. Tot in aceasta portiune, poti vizita custile leilor si tigrilor printr-un tunel de sticla… un lucru pe care pana acum nu il mai incercasem. Te poti apropia astfel foarte mult de aceste animale feroce. Traseul suspendat se sfarseste cu un mic parculetz plin de reprezentari statuare metalice ale animalelor din parc. Aici se bat toti parintii sa cocoatze copii pe statui si sa ii traga in poze… nu am facut binenteles nici noi exceptie.

O alta zona impresionanta este zona animelelor „domestice”… aici copii pot vedea cum arata porcul, iepurii, gainile, etc.

In continuarea acestei zone domesticite, se afla o bucata maricica de padure ingradita, strabatuta de o poteca pietruita, unde vizitatorii pot admira zecile de caprioare care o domiciliza.

Dupa ce am vizitat gradini zoologice de-a dreptul impresionante in europa, cum ar fi cel de langa Praga, sau cel de la Schonbrunn-Viena, am crezut ca nu o sa mai putem fi vreodata impresionati de vreun loc… Am avut in mare parte dreptate… nu se compara, insa am bifat cateva senzatii pe care nu le mai traisem pana atunci.

In primul rand am apreciat efortul pe care se vede ca l-au depus pentru a aduce si mentine intr-un habitat artificial, niste animale impresionante pentru aceasta zona climatica, si efortul pe care l-au depus de a crea un parc modern si cat se poate de natural si placut.

A fost pentru prima data cand am vazut atatea animale in libertate, si am putut face slalom cu masina printre ele. Nu am facut niciodata safari (ala original in Africa), insa pot sa imi inchipui ca se apropie destul de mult ca sentiment si experienta.

A fost pentru prima data cand am vazut lei si tigri atat de aproape, despartiti practic de un geam de sticla. Tot prima data am simtit cu adevarat fiorul care te incremeneste in momentul cand privesti direct in ochi un leu care vine alergand spre tine…

Julia nu a apucat sa vada prea multe din masina, pentru ca i s-a facut somn, si a dormit pe tot parcursul vizitei motorizate, insa a fost foarte incantata sa vada maimutzele si ursii. A fost terifiata de lei si tigri… se pare ca este ceva inascut, cand privesti in ochi o fiara salbatica, sa iti dai seama ca esti in pericol.

A fost o zi frumoasa, desi Danutzei i-a cam fost rau (o gastro-enterita cred) cam toata ziua, si nu a apucat sa savureze pe de-a-ntregul intreaga experienta.

12-iunie-2011 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | 2 comentarii

Ottawa


In primul rand vrem sa ne cerem scuze fata de Alin (din Ottawa), ca am ratat de data asta ocazia sa ne cunoastem.

Am fost la Capitala. Capitala Canadei Ottawa este de vreo 3 ori mai mica ca suprafata decat Montrealul, dar doar de doua ori mai mica la numarul populatiei… deci teoretic si statistic mai aglomerata. Vizita noastra a durat numai o zi (doar 2-3 ore de Montreal). Am plecat sambata dimineata si ne-am intors seara. Scopul vizitei: Festivalul Lalelelor. Arealul vizitat: Centrul turistic (pe o raza de vreo 5 km). Asadar nu am putut proba datele statistice, si nu putem povesti nimic despre viata cotidiana din Ottawa sau arhitectura orasului, care va ramane deocamdata un mister si pentru noi.

Asadar, ca niste cercetasi constiinciosi, ne-am facut temele. Am intrat pe internet, am scos harti, obiective turistice, trasee, obiective culturale organizate cu ocazia Festivalului.

Ce stiam inainte sa ajungem era ca sunt doua parcuri importante care limiteaza oarecum „centrul turistic”: Major’s Hill Park (mai central si mai popular fiind foarte aproape de cladirea impunatoare a Parlamentului) si Commissioners Park (mai putin popular si din cauza asta mai putin „populat”, mai aerisit, insa mult mai frumos, fiind localizat pe malul unui lac – Dow’s Lake). Problema pe care am avut-o si pe care cred ca o au multi vizitatori cu Comissioners Park este faptul ca nu prea poti sa il gasesti prin intermediul internetului. Denumirea nu apare pe Goolge Maps, iar pe site-ul festivalului nu i se da adresa exacta. (click aici pentru harta)

Tot de pe internet am aflat ca pe perioada festivalului este destul de dificil sa gasesti parcare in centrul orasului, asa ca am hotarat sa o parcam la vreo 5 km de centrul orasului, pe traseul unui autobuz ((21) care era laudat pe site ca fiind autobuzul care face perfect turul centrului turistic). O chestie la care nu ne gandisem insa era faptul ca Ottawa se afla exact la granita dintre doua provincii Ontario si Quebec. iar autobuzul respectiv trecea din Gatineau (Quebec) in Ottawa (Ontario), prin urmare doua orase diferite in doua provincii diferite. Autobuzul respectiv era un fel de intercity, care trecea destul de rar. Asta ne-a costat aproape o ora de asteptat in statie cand a trebuit sa ne intoarcem sa luam masina. Deasemenea ne-am dat seama ca de fapt locuri de parcare in centru gasesti berechet, chiar mai ieftine decat cat am dat noi pe 4 bilete de autobuz (cca. 14$)

Somn verticalizat - Julia

Somn verticalizat - Julia

Tot in plan era rucsacul pentru Julia, ceea ce ne-am dat seama ca a fost o alegere gresita. Am ajuns la concluzia ca in oras este mai avantajos un carucior, orasul fiind destul de accesibil din punctul asta de vedere, astfel, Julia ar fi putut sa doarma intr-o pozitie mai buna… rucsacul doar pentru teren accidentat (gen drumetii, munte, etc).

Caldura mare, nene Iancule

Caldura mare, nene Iancule

Mancare nu ne-am luat de acasa… buna decizie, pentru ca a fost foarte cald si nu stiu cat de bine ar fi rezistat mancarea la pachet.

Parlamentul

PARLAMENTUL - (Pentru toate pozele, click pe poza)

Dupa ce ne-am calcat in picioare cu muuulti turisti in zona Parlamentului, ne-am dat usor seama ca cele peste 3 milioane de lalele plantate in toata Ottawa erau de fapt imprastiate pe parcele micutze, si nu la un loc cum ne-am fi asteptat, si in plus, fiind ultimul weekend al festivalului, lalelele erau cam trecute. Zona Parlamentului ne-a impresionat. Ne-am apropiat foarte mult de sentimentele pe care le aveam cand vizitam diverse capitale Europene. Exterioarele cladirilor arata bine (unele imbatranite fortzat cu vopsea neagra ca sa imite funinginea si imaginea de invechit), nu am vazut insa nici un interior, si am o banuiala ca as fi fost dezamagit, neridicandu-se la pretentiile Europei.

Ce ne-a mai frapat era prezenta romanilor… Fara nici o indoiala ca dupa franceza si engleza, romana era a treia limba la festival, insa identitatea nationala lipsea cu desavarsire. Ma gandeam ca nici un roman din cei prezenti nu ar fi in stare sa fie mandru de originile lui, cum am vazut italienii ca arboreaza steagul pe masini, sau tot felul de minoritati (mai minoritare decat romanii) care nu se jeneaza sa poarte pe umeri drapelul national de origine. De obicei romanii cand aud romaneste in jurul lor, se intorc cu spatele si se fac ca nu se vad unul pe celalalt.

Cele doua parcuri sunt legate de un traseu superb pe malul unui canal (vezi aici). Traseul se poate face cu orice mijloc de transport, de la autobuze turistice, autobuze de transport in comun, masina, bicicleta/role (pista speciala), sau varianta pentru care am optat pentru cei aproape 7 km – pe jos (deasemenea pista separata). Traseul este extraordinar, plin de gazon pe care te puteai desfata in liniste, copaci infloriti, din loc in loc bancutze, mici lacuri amenajate, decorat cu aceasta unica ocazie, din loc in loc cu sute de mii de lalele.

Odata ajunsi la Commissioners Park, oboseala micului traseu a fost spulberata de frumusetea parcului. Cele mai multe lalele din tot orasul se aflau probabil in acest parc la un loc. Culori diferite si specii nenumarate incantau un curcubeu de vizitatori din toate colturile lumii… imigranti fascinati de frumusetea primitoare a Canadei… am ingrosat si noi randurile…

A fost o iesire reusita. Ottawa ne-a incantat, si ne gandim sa o vizitam cat de curand posibil.

25-mai-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , | Un comentariu

Ne biciclim… sau cel putin incercam (reloaded)


Astazi am avut o zi superba.

Prima zi, dupa o iarna care parea ca nu se mai termina, in care am profitat de soare. Dupa ce miercuri si joi ne-am plimbat din doctor in doctor, spital, clinica, etc, ca sa aflam ce are Julia (de vreo saptamana are niste simptome ciudate, lipsa de pofta de mancare, temperatura) – si am aflat ca are un virus, insa nimeni nu a stiut sa ne spuna ce fel de virus, doar ca este contagios, si ca o sa treaca de la sine in cateva zile – am hotarat sa profitam de acest weekend prelungit (doar vineri avem liber), doar noi trei, in familie, absolvind astfel pe oricine ar putea sa intre in contact cu Julia si virusul ei misterios.

Asadar, de sfintele sarbatori, nu o sa mergem la biserica, nici in vizite, ci o sa ne relaxam cum putem mai bine in trei.

Astazi a fost o vreme superba. Desi nu a fost extraordinar de cald, soarele era puternic, si te mangaia pe fata, vestindu-ti duios ca se apropie primavara. A fost o zi in care as fi putut sa adorm pe iarba sub razele soarelui. Danutza, si-a luat bicicleta si a inceput sa exerseze. Se pare ca este adevarat ce se spune… odata ce inveti sa stai pe bicicleta, nu uiti. Ma asteptam sa fi uitat un pic din ce exersase data trecuta. Spre surprinderea mea, insa, nu numai ca nu uitase nimic de prima data cand a incercat si a progresat binishor, insa la fiecare „tura” pe care o facea, devenea din ce in ce mai sigura pe ea, mai stabila. In maxim doua ore cat a exersat astazi, a ajuns sa ghidoneze cat de cat controlat, chiar sa si pedaleze. Un progres la care sincer nu ma asteptam.

Imi aduceam aminte cat de mult ne chinuiam cand eram copii sa invatam sa mergem pe bicicleta. Eram la tzara, la bunici, unde imi petreceam aproape intreaga vacanta de vara. Bunicu’ avea o bicicleta cu cadru inalt. Noi eram atat de mici ca nici nu se punea problema sa ajungem la pedale peste cadru, ce sa mai discutam de sha… Si uite asa, cu un picior pe sub cadru, cu o mana agatata de gard, incercam eu cu vara-miu pe rand sa invatam sa mergem pe bicicleta lui bunicu… Parca paralel imi amintesc deasemenea ca la Moreni (acasa la parinti) aveam o bicicleta pe masura mea care desi dadea in gol din cand in cand, era echipata cu rotzi laterale… deasemenea imi amintesc cum taica-miu ma tinea de sa si imi dadea drumul fara sa stiu, si eu mergeam cativa metri, pana imi dadeam seama ca nu ma mai tine de sa, si atunci cadeam…

Nu imi mai amintesc exact cand si cum am invatat sa merg intr-un final pe bicicleta, insa gandindu-ma la trecut, pare si acum un proces luuuung si dureros…

De-aia cand ma uit acum la Danutza cat de repede invata, sunt complet fascinat… sa mai zica careva ca, „copiii prind mai repede decat adultii”… la chestia cu bicicleta cel putin, deja am indoieli…

Nici cazaturile nu au lipsit, stati linistiti, fara ele nu se poate. Deocamdata, pe ziua de azi am bifat doar doua cazaturi cu doua mici julituri… nimic grav… maine mergem sa cumpararm genunchiere si cotiere… „Antrenamentul” il facem in parcarea unei biserici din apropiere. Este o parcare a carei configuratie este perfecta pentru invatarea mersului pe bicicleta… are pante de diferite dimensiuni si inclinatii, chiar si iarba verde pentru fani si cameraman. De obicei parcarea este goala, astazi insa, veneau masini si oameni in continu, care se duceau sa participe la cutumele bisericesti din vinerea mare… insa nu a fost prea mare problema… mai printre masini, mai printre oameni, Danutza s-a descurcat remarcabil, testandu-si astfel simturile de echilibru/viraje/frane/autoconservare/control, in situatii concrete…

In timp ce Danutza exersa de zor, eu si Julia ne distram copios in iarba… si ne bucuram de portia sanatoasa de vitamina D.

Această prezentare necesită JavaScript.

Iata si filmultez-ul cu „Lectia 2” cum am promis ultima data.

23-aprilie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri, Sport | | 2 comentarii

Jardin Botanique – reloaded


Saptamana trecuta am fost din nou la gradina Botanica. Este un eveniment care o sa se tot repete de-a lungul acestui an, deoarece vrem sa profitam cat mai mult de abonamentul pe care ni l-am facut si despre care v-am povestit in ultima iesire in gradina botanica, cand am vizitat expozitia temporara de fluturi in libertate (vezi aici daca nu ai citit…).

Stati linistiti, nu o sa va plictisesc de fiecare data cand o sa mergem la gradina botanica. Am ales sa scriu acest articol pentru ca am descoperit, cu ocazia acestei vizite, niste elemente noi si interesante, despre care nu stiam.

Vizitasem deja de-a lungul anului trecut cam jumatate din gradina… jumatatea cea mai spectaculoasa, cea mai amenajata, cu flori, si teme specifice. Ce mai ramasese de vizitat era a doua jumatate, care se intinde pe o suprafata egala cu cea amenajata, in care insa nu sunt pusi in valoare decat arbori si arbusti… este in esenta o mica padurice, strabatuta de alei mai mici sau mai mari, unde te poti bucura de diversitatea arboricola, dar si de mici animale si pasari care populeaza (controlat) aceasta mica padure.

Vremea era bunicica, un soare puternic, nu prea frig, in schimb un vant rece care pur si simplu te taia pe fata. A trebuit sa o camuflam bine pe Julia in spatele hainelor groase… si asa am ajuns sa aplic vechiul proverb „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”… Cred ca prima mea amintire de cand eram copil este o senzatie de incapabilitate de miscare din cauza tonelor de haine cu care parintii mei ma imbrobodeau… Iata ca istoria se repeta si pentru Julia… parca ma vad pe mine in una din pozele mele timpurii…

Julia inhaimurata

Mama cu Julia

Mama cu Julia

Tata cu Julia

Tata cu Julia

Dupa vreo 10-15 minute de mers, exact in extremitatea cea mai indepartata de intrare, ne astepta un mic chiosc unde puteai gusta pentru 2$ sirop de artar pe zapada. Este un obicei specific lunilor ianuarie-februarie-martie, pe care il poti intalni la sucrerie-ile din zona. Este sirop gros din artar, incalzit bine pana devine lichid. Siropul fierbinte se toarna pe zapada rece in filoane de 10-15 cm. Incepe sa se raceasca si incepe sa aiba consistenta unui ciubuc. Inainte sa se intareasca de tot insa trebuie sa il infasori pe un bat de lemn… si gata desertul… Ca sa intelegeti si mai bine, l-as compara atat la gust cat si consistenta si culoare cu ceva intre miere si ciubuc din zahar ars.

Pentru cei care nu au chef sa mearga cativa zeci de km la o sucrerie adevarata, si nu vor neaparat sa guste admosfera de sarbatoare specifica in jurul unei mese cu produse specifice (cum am facut si noi anul trecut pentru prima data), gradina botanica a creat o alternativa rezonabila…

Langa micul chiosc de ciubuc, se inalta asa numita „La Maison de l’Arbre”, adica „casa copacului”. Este o cladire care  aduce din exterior cu o cabana, dar din interior cu o hala. Un interior foarte larg si inalt care gazduieste diverse expozitii. Cand ne-am nimerit noi nu era vreo expozitie speciala, ci doar expozitia permanenta cu multe planse informative si desene specifice, cateva exemplare in spatele unor geamuri… o expozitie un pic cam banala care nu iti lua mai mult de 15 minute, si de unde puteai afla daca erai intradevar interesat despre diverse tipuri de arbori, unde cresc, cum se inmultesc, proprietati specifice lemnului, produse derivate din lemn, etc… Un pic de dinamism aduceau studentii/liceenii care erau acolo pentru a indruma si explica vizitatorilor cum si ce e de vazut…

Maison de l'arbre

Maison de l'arbre

Doua chestii m-au impresionat cat de cat aici…

1. faptul ca era prevazut cu loc ateliere de joaca pentru copii, si mai mult le punea la dispozitie carti despre natura, fauna si flora.

2. cateva exponate ingenioase din sectiunea artistica „hartia reciclata”.

Hartie Reciclata

Pentru toate pozele, click aici...

3-aprilie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , | 5 comentarii

Parada St. Patrick in imagini


Vizionare placuta

22-martie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , | 2 comentarii

Jardin Botanique – Papillons en liberté


Una dintre cele mai populare atractii ale Montrealului este Gradina Botanica. Despre aceasta am mai vorbit pe blog de cel putin 3 ori… unu + doi + trei.

Este un loc pe care l-am indragit foarte tare inca de prima data de cand l-am vizitat. Facand bilantul, numai anul trecut am reusit sa mergem de 3 ori, si asta doar in zilele in care erau „oferte” cu intrare redusa sau gratuita. Anul asta, am hotarat sa ne luam abonamente. Pentru toata familia (2 adulti + copii), platesti in jur de doua intrari si un pic pentru fiecare, deci in principiu daca te duci de 3 ori intr-un an, ti-ai scos banii. La noi a costat 60$.

Evenimentul „Papillons en liberté” (adica fluturi in libertate), este unul din multele evenimente care se petrec in gradina botanica. Ca si Magia felinarelor despre care am mai scris, este un eveniment menit sa atraga vizitatorii in extra-sezon, atunci cand nu ai ce vedea in mod special in gradina botanica, din cauza ca inca nu a mijit nimic de sub zapada inca. Evenimentul se petrece in sera… o sala mare plina de plante, strabatuta de o alee care incepe cumva de la o zona superioara – un gen de terasa, si coboara in centrul salii. Traseul este bine gandit, astfel ca nu se poate circula decat intr-o singura directie, pastrandu-se astfel fluxul de vizitatori.

Nu era pentru noi o noutate absoluta. La Viena mai exista un astfel de concept – Schmetterlinghaus (au si un tur 3d pe site) – loc pe care l-am vizitat acum aproape 4 ani, si de care am fost cam dezamagiti, pentru ca ne asteptam sa fie mai multi fluturi, care sa zboare in jurul nostru…

Daca ar fi sa compar, exista si plusuri si minusuri

Viena – expozitie permanenta, mult mai putini oameni, dar si mai putini fluturi, informatii mai tehnice, dar oferite pe panouri si desene…

Montreal – mediu natural creat pare putin mai artificial, mai multi fluturi si mai variati, inghesuiala mai mare (am asteptat la coada o ora ca sa putem intra in sala), informatii oferite la fata locului de oameni prin viu grai…

Julia a fost foarte impresionata de intreaga zi… s-a bucurat ca a mers pe jos, i-au placut fluturii, s-a speriat de leul sculptat specific chinezec… este prima data cand se sperie de un lucru…

Pentru mai multe poze, click pe poza...

 

Si niste filmuletze…

 

 

 

20-martie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , | Lasă un comentariu

Montrealul Subteran


Am apucat sa va spun un pic in fuga despre existenta unui „oras subteran” al Montrealului.

Nu am intrat prea mult in detalii pentru ca nici noi nu apucasem sa vedem prea mult din acest oras subteran.

Weekendul acesta, desi insorit ca o zi de primavara, totusi temperatura era foarte scazuta si te tinea parca in ciuda in casa. Asadar am hotarat sa vedem si noi care e treaba cu orasul subteran. Ideea a fost buna, perioada din zi insa nu. Am plecat de acasa cam pe la ora 4:30. Abia cand am ajuns acolo ne-am dat seama ca la ora 5:00 se inchid toate magazinele/restaurantele/centrele comerciale, etc… deci nu am putut sa savuram pe de-antregul admosfera umana a locului, insa ne-a permis sa admiram in liniste arhitectura subterana.

Montrealul Subteran

Harta Montrealului Subteran

Montrealul Subteran este practic o retea subterana de Mall-uri. La o apreciere ochiometrica, nu cred ca gresesc deloc daca as compara intreaga retea cu cca. 20 de Mall-uri Bucurestene, legate intre ele cu pasaje pietonale subterane.

Constructiile subterane sunt impresionante mai ales in cateva puncte din retea, acolo unde se intalnesc  pe vreo 4-5 niveluri supraetajate: metroul+terminale de tren+terminale de autobuze+parcari subterane+patinuar subteran+zone comerciale.

Practic, aceste 20 de mall-uri sunt de fapt amenajate la etajele subterane ale celor mai inalti zgarie-nori din centrul Montrealului. Majoritatea dintre ele au sali impresionante cu acoperis din sticla (care se afla de fapt la nivlelul zero al solului) prin care poti vedea maretia zgarie-norului la baza caruia se afla.

Noi am vizitat in fuga aproape un sfert din retea, fara sa zabovim prea mult intr-un singur loc… sute de scari rulante… magazine… restaurante… fast-food-uri… trebuie sa rumegi bine harta orasului subteran inainte sa te incumeti sa il strabati. Desi are o gramada de indicatoare, daca nu ai o bun simt de orientare, te poti usor pierde printre coridoare si etaje si pasaje. Nu exista un „nivel de baza”. Sunt alambicate, etajul 1 al unui mall este etajul 3 al urmatorului, legatura de la molul precedent se face insa pe la etajul 2… chestii din astea care ar putea sa te zapaceasca bine… Noroc ca oamenii sunt foarte amabili si te ajuta sa iesi din labirint… desi am intalnit multi care erau ei insisi pierduti in labirint…

Deliciul plimbarii, a fost fara indoiala patinuarul subteran, unde poti patina cu mai putin de 15$ tot timpul anului.

Pentru toate pozele, click pe poza...

Julia s-a distrat copios… a dansat, si a fost foarte entuziasmata de patinatorii de toate varstele si nivelurile de aptitudini patinatistice… de la unii care faceau piruete si  chiar salturi, pana la unii care nu puteau sa lase balustrada din maini fara sa faca cunostinta cu gheata… ce mi-a placut era faptul ca nu era foarte aglomerat.

21-februarie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , | Lasă un comentariu

Ultimul concurs pe care l-am castigat.


Iata imagini de la ultima cupa pe care am castigat-o intr-un turneu de amatori organizat in Gradina Botanica din Montreal.
Concurenta parea acerba datorita diferentei de categorie atat pe verticala cat si pe circumferinta…

Romania-Moldova … 1-0

5-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , | 2 comentarii

La magie des lanternes


In fiecare an, devenita deja o traditie in Montreal, la Gradina Botanica, se organizeaza in luna octombrie „festivalul” – La magie des lanternes, sau pe romaneste, Magia felinarelor.

Timp de o luna de zile, oamenii s-au gandit ca ar fi frumos sa prelungeasca sezonul de functionare a gradinii botanice organizand acest eveniment cu adevarat impresionant. Tema acre sta la baza festivalului sunt felinarele, si mai exact felinarele traditionale chinezesti. Initial aceste erau facute din hartie si luminate din interior cu lumanari. Astazi ele sunt facute din panza (ca sa reziste mai bine intemperiilor si luminate de becuri electrice. Anul acesta, pentru prima data, becurile electrice au fost inlocuite de leduri care consuma mai putin si sunt mai ecologice.

Festivalul felinarelor chinezesti - Montreal

Pentru mai multe poze - Click pe poza.

Arta traditionala chinezeasca a felinarelor este foarte bine reprezentata atat de numeroase felinare cat si de statui care redau viata, portul si obiceiurile chinesesti dar si de animale mitologice sau sacre chinezesti.

Magia felinarelor este foarte bine primita de oameni localnici sau turisti. Dovada o face coada interminabila la bilete si aglomeratia din gradina chinezeasca. Numai cand am fost noi cred ca erau mai mult de 5.000 de vizitatori (si asta doar pe parcursul a maxim 2 ore, acestia venind si plecand pe banda rulanta). Un bilet pentru adulti este 14$ daca esti Montrealez sau 16.50$ daca esti turist.

12-octombrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , | 3 comentarii

Ferma


Weekendul trecut am fost la cules de vinete.

Aici foarte putina lume se ocupa cu gradinaritul. In general pamantul din jurul caselor este destinat copiilor si relaxarii. In 99% din cazuri este acoperit cu gazon si flori. Dupa care in functie de preferinte si posibilitati, piscine, trambuline, leagane, foisoare, etc… Chiar si romanii care incearca sa tina cateva razoare de legume o fac mai mult din obisnuinta, pasiune sau relaxare, pentru ca sunt veverite, sconcsi, marmote sau pasari care cam mananca toata recolta.

Asadar, daca vrei intr-adevar sa mananci o leguma proaspata sunt doua practici care functioneaza aici.

Prima este cea de a-ti inchiria cateva razoare la una din fermele in oras, amenajate special pentru gradinarit (ingradit bine impotriva daunatorilor, etc.). Ferma este adiministrata de municipalitate si sponsolizata tot de ea. Daca alegi sa faci gradinarit acolo pe de-o parte trebuie sa platesti o suma modica anuala. Contra acestei sume ti se pune la dispozitie tot ce iti trebuie incepand de la unelte si irigatie, pana la ingrasaminte naturale si chiar seminte. Pe de alta parte iti asumi responsabilitatea lucrului bine facut. Periodic primesti o „inspectie” care iti da o nota in functie de cat de bine iti ingrijesti parcela (sa o cureti de iarba rea, sa stropesti, sa intretii, etc.). In functie de punctajul anual obtinut, se va decide daca anul urmator meriti sa ti se prelungeasca contractul sau nu.

A doua practica foarte raspandita este vizita la fermele particulare din jurul Montrealului. In principiu, sunt ferme particulare mari care cresc in general legume, capsuni, afine, etc.,  dar si livezi de fructe. Sistemul este simplu: pentru o suma modica 10$-15$ ti se ofera un cos pe care poti sa il umpli cu tot ce vrei. Este atat de simplu. Iei cosul, pleci pe tarlaua indicata si acolo culegi ce iti place. Avantajul si unul dintre motivele pentru care sunt foarte multi care se duc este ca pe langa cosuletzul cu pricina, poti manca cat cuprinde si cand vorbim de capsuni sau afine, este foarte avantajos. Alte avantaje evidente ar fi: placerea de a culege singur, posibilitatea de a alege ce iti place, prospetimea roadelor culese chiar de tine, pretul mai mic decat la pietele din oras.

Danutzii si Julia la Ferma

Pentru mai multe poze - Click pe Poza

Asadar alegerea noastra a fost o ferma undeva in nordul Montrealului. la nici 15 minute distanta de mers cu masina. Am Plecat cu doua masini: noi trei, nasul si nasica de botez ai Juliei si prietenul nostru Andrei. Planul pe care ni-l facusem era sa vedem in general care e treaba pe acolo pentru ca nu stiam cum functioneaza lucrurile, si daca se poate sa luam un cos cu legume combinate. Ajunsi la adresa cu pricina, am parcat masinile intr-o parcare amenajata in dreptul fermei. Chiar la intrare in ferma era un hambar mare amenajat ca o mica piata cu cosuri pline cu tot felul de legume de sezon. in general vinete si ardei (nici nu credeam ca pot fi atatea specii), dar aveau si tot felul de alte legume, cat si preparate din legumele de la ferma (dulceata, sosuri, miere, placinte cu fructe, etc…). Puteai cumpara un cos deja cules direct de acolo. (preturi mai mici decat la piata)

Am intrebat cum sta treaba cu culesul. Atunci am aflat ca nu puteam face cum vroiam noi – un cos mixt, ci cate un cos din ce aveam nevoie. Imediat dupaia am inteles de ce nu prea merge mixt. Am hotarat sa luam un cos de vinete (eu fiind un mare fan al salatii de vinete). Ni s-a indicat pe unde trebuia sa intram… cu masina… ok, ne-am inghesuit toti 6 intr-o masina… nu avea rost pentru un singur cos sa intram cu doua masini. Ne-a intrebat ce vrem sa culgem. Am zis ca Vinete. Pe o masa erau toate soiurile de vinete din ferma, fiecare cu un numar atasat. I-am aratat ce fel de vinete vrem si ne-a zis: „Parcela 15”. Ok. Ne-am suit pe drumul de pamant care ducea spre camp. Cateva perdele de copaci ne impiedicam sa vedem in zare ca sa ne dam seama cat de mare e camplul. Din loc in loc erau indicatoare cu directiile pe care trebuia sa le urmam „Spre parcelele 13,14,15,16″… Ia-o in stanga, ia-o in dreapta, am mers aproape 3 km pana ce am ajuns in cele din urma la parcela 15. Pe drum am admirat adevarate campuri de legume diverse. Unele parcele erau mai tinere, altele mai in varsta aproape trecute, Pe langa drum am  vazut chiar si un teren de golf si un mic iaz. Din loc in loc erau masini oprite fiecare cum au dorit si oameni in mijlocul campului cu cosuri in brate.

Ajunsi la parcela noastra ne-am napustit toti sase in lanul de vinete. Erau cu sutele… cosul era deodata prea mic pentru ce puteam vedea pe camp. In general lumea culegea civilizat, fara sa distruga sau sa isi bata joc. Binenteles erau si exceptii putine intr-adevar… padure fara uscaturi… din loc in loc puteai vedea vinete culese si abandonate (probabil ca au mers cu copiii, si acestia nu au stiut ce sa aleaga, asa ca ce au cules ei a fost abandonat pe camp. Dar la curatenia pe care am gasit-o in ferma, sunt convins ca la sfarsitul zilei si acelea se culegeau si se foloseau ca nutretz. La capetele randurilor erau adunate mici gramezi de astfel de abandonuri pregatite pesemne pentru „a doua recoltare”.

Bilantul zilei: un cos mare cu vinete pe care chiar ieri Danutza le-a copt si le-a pus la congelator pentru la iarna, multumirea sufleteasca ca exista asa locuri unde poti sa te relaxezi culegand roade pentru tine, uimirea de a vedea asemenea locuri cu adevarat surprinzatoare, curate, ingrijite si bine organizate.

Inca o chestie: daca vroiai sa le culegi singur, cosurile costau mai scump cu vreo 50% decat daca le-ai fi cumparat la intrare gata culese, semn ca se pune pret pe „placerea de a culege” sau probabil costul mediu al pagubelor (desi nu cred).

PS.

Fara legatura cu subiectul articolului, vreau sa adaug faptul ca de fiecare data cand pronunt sau aud cuvantul „FERMA”, se face automat o legatura sinapsica cu filmul de animatie „Ferma Animalelor” pe care l-am vizionat acum mai bine de 20 de ani, dar care mi-a ramas in minte ca o capodopera profund politica.

16-septembrie-2010 Posted by | Calatorii, de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri, Romania VS Canada | 22 comentarii

Gradina Botanica – Montreal


Weekendul acesta a fost „Sarbatoarea Copiilor la Montreal”

Este unul dintre zecile de evenimente pe care municipalitatea le organizeaza pentru cetatenii Montrealului si nu numai. Cu aceasta ocazie, copiii pot sa isi plimbe gratuit parintii pe la diverse muzee,  concerte sau locuri special amenajate in parcuri… un gen de balciuri micutze, unde copii pot sa se joace, sa manance dulcuri, iar parintii sa se bucure de bucuria lor.

In aceste doua zile (sambata si duminica) doua din gratuitatile de care am profitat toti trei au fost transportul in comun (autobuz, metrou) si intrarea gratuita la Gradina Botanica.

Pentru mai multe poze, click pe poza.

Gradina Botanica din Montreal este una dintre cele mai mari si mai vestite din lume, a participat si a castigat diverse competitii si titluri mondiale „botanice”. Este unul dintre punctele de interes turistic ale Montrealului. Asa ca… hop si noi ca la pomul laudat…

Surpriza a fost una placuta. Asteptarile noastre au fost atinse si pe alocuri depasite.

Aflata chiar in inima orasului, vis-a-vis de Stadionul Olimpic, se intinde pe o suprafata surprinzator de mare avand in vedere locatia centrala urbana. Se poate vedea de la o posta ca se investesc muuuuulti bani si eforturi pentru intretinerea unei minunatii de gradini. Deschisa din Mai pana in Octombrie, ea ofera vizitatorilor ei o gama foarte larga de plante si flori in functie de sezon. Este impartita pe diverse zone delimitate de aria culturala de unde provin plantele (Gradina Japoneza, Gradina Chinezeasca, Gradina Primelor Natiuni – Amerindienii, Gradina Quebecoasa), dar si plante specifice anumitor climate (Gradina Alpina, Gradinile „de sub copaci”, zona serelor si pavilioanelor), sau delimitate de familiile plantelor (Gardina de plante parazite (orhidee), Gradina de Liliac, Gradini de Trandafiri, Gradina plantelor Insectivore, plante veninoase, Gradina de Legume, Livezi de pomi fructiferi).

Este un obiectiv turistic care iti ia cam o zi intreaga sa il vizitezi in intregime, dar care iti ramane in minte si de-abia astepti sa il revezi. Cea mai impresionanta dintre toate ni s-a parut Gradina Chinezeasca iar dupaia cea mai impresionanta prin diversitate Gradina Alpina unde aveau pe langa zeci de specii de conifere, zeci de specii de iarba specifica pasunilor alpine, chiar si flori de campanula sau flori de coltz.

O zona interesanta este si gradina de zarzavaturi din care nu m-am abtinut sa nu mananc niste mure. Era plina de tot ce are romanul in gradina… rosii, cartofi, vinente, castraveti, ceapa, morcovi, vita de vie, porumb… este super.

O alta zona interesanta este zona „Tinerelor gradini” sau „Gradinile pentru Tineri”, unde se tin tot felul de ateliere pentru copii, unde copilul poate participa activ la gradinarit.

Inca un lucru de retinut, faptul ca pentru familii exista posibilitatea de a-ti face abonament anual care costa 60$ (echivalentul a 4 intrari – 15$/persoana), abonament care pe langa intrarea gratuita la Gradina Botanica tot timpul anului iti da acces si la tot felul de activitati, chiar si la alte doua obiective turistice din Montreal (Planetarium si Biodom), si binenteles doua numere din revista publicata de Gradina Botanica.

16-august-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , , | 9 comentarii

Montreal


Recent, in topul celor mai fericite orase din lume, Montrealul se claseaza pe locul doi.

Montrealul este cunoscut nu numai de canadieni, insa si de americani ca unul dintre cele mai distractive orase de pe continentul Nord-American. Desi nu are cine stie ce istorie sau arhitectura aparte cum sunt orasele din Europa sau Asia, totusi Montrealul a reusit sa se faca o emblema a continentului prin cultura.

Intr-adevar Montrealul este perla culturii nord-americane. Aici se desfasoara de-a lungul anului cele mai „traznet” concerte, cele mai importante festivaluri si cele mai colorate parade daca nu din lume atunci in mod sigur de pe continet. Artisti faimosi pe plan local si mondial se intalnesc la Montreal cu fanii din intreaga Canada si America. Muzicieni, actori, circari, pictori, in general toti cei care pot face spectacol sau entertaiment.

Seara pe Mont Royal

Pentru mai multe poze - click pe poza

Viata de noapte este unul din punctele forte ale orasului. Cluburi cu traditie de zeci de ani inca aduna turistii la usile lor. Sali de spectacole pline, piete si stadioane arhi-aglomerate. Cam asa se poate descrie atmosfera orasului.

Dintre emblemele orasului cele mai importante ar fi „Cirque du Soleil”, Festivalul international de Jazz, Festivalul international al focurilor de artificii, Grand-Prix, Festivalul international de film Fantasia, Festivalul international Noptile Africii, Festivalul Heavy MTL, Festivalul international FestiBlues, Festivalul International de Literatura (FIL). Si asta ca sa enumar doar cateva dintre evenimentele cu ecou mondial. Pe toata perioada anului se desfasoara insa zeci de astfel de festivaluri, multe pornite din initiativa organizatiilor religioase/culturale/sportive. Astfel, aici se vad avantajele diversitatii canadiene. Practic, fiecare om vine cu o particica din tara, cultura si obiceiurile de-acasa. Festivaluri de film din tari despre care nici nu ti-ai fi inchipuit ca fac filme, festivaluri de dans, de arta, fashion si design, parade incepand de la gay pana la parade organizate de firme private, zile ale muzeelor, competitii de ciclism, role, Nascar, Cupa Rogers la tenis… orice… in fiecare seara centrul Montrealului explodeaza de culoare, muzica si dans.

In scurtul nostru concediu am reusit sa vizitam patru puncte de atractie:

Oratoriul St. Joseph. Este unul din edificiile cele mai impunatoare ale Montrealului. Am ajuns acolo vineri. Vremea nu ne dadea prea multe sanse sa vizitam ceva. O ploaie deasa si rece a alungat turistii. Eram singura masina din parcare. Peisajul din fata Oratoriului nu este unul de invidiat. El arata partea mai mult rezidentiala a orasului. Ce este de remarcat la peisaj este ponderea de verde din tablou. Montrealul este unul din orasele cu cea mai mare pondere a spatiilor verzi. Zonele rezidentiale sunt impanzite de copaci. Dupa vreo 10 minute de stat in masina, ploaia s-a oprit si am putut sa iesim sa vizitam. Era o ora destul de inaintata, asa ca toate obiectivele erau cam inchise. Exista un mic salas de rugaciune care a apartinut calugarului Andre. Acesta este foarte stimat pentru ca a fost primul care a pus temeliile acestui Oratoriu. In timpul vietii se spunea ca poate face minuni prin rugaciune. Peretii acestui lacas sunt impanziti de carje, bastoane si toiage ale celor care s-au vindecat prin rugaciune la acest salas religios.

Pe scarile Oratoriului St. Joseph

Pe scarile Oratoriului St. Joseph

Oratoriul este unul impresionant prin maretia lui. Este o constructie noua. si foarte goala in interior. este un pic cam ciudata. Par niste pereti lipsiti de caldura si un pic terifianti prin grandoarealor. Oratoriul, desi de afara pare o catedrala clasica, in interior te vor surprinde scarile rulante si lifturile prin care comunica cu etajele inferioare. Un lucru care ar putea sa te impresioneze mai tare este capela de la subsolul oratoriului. Si aceasta ornata cu sute de toiage si carje, are niste display-uri impresionante de lumanari. Unul din punctele de atractie pe care mi-as fi dorit sa-l revad era gradina din spatele oratoriului care prezinta prin statui din loc in loc, ultimul drum al lui Iisus cu crucea in spate spre locul rastignirii. Acest traseu se termina cu o superba fantana arteziana. Din pacate era prea tarziu, iar gradina era deja inchisa vizitarii.

Oratoriul St. Joseph

Oratoriul St. Joseph

Dupa ce am terminat cu Oratoriul, ne-am grabit sa ajungem repede pe muntele Mont Royal, chiar in vecinatatea oratoriului. Deja se intunecase, asa ca am balaurit un pic prin parc ca sa gasim acea frumoasa belvedere de unde poti vedea centrul orasului. Cativa zgarie-nori nu par foarte impresionanti in comparatie cu marile orase renumite precum Toronto sau New York, insa ceea ce nu se vede este mai impresionant. Faptul ca stii ca sub acei zgarie nori din centrul orasulu se afla un adevarat oras subteran. Din cauza iernii grele, toata activitatea cultural-turistica de pe strazi se muta sub pamant.

Belvedere de pe Mont Royal

Belvedere de pe Mont Royal

Vieux Montreal este partea istorica a Montrealului. Cateva strazi lungi de-a lungul fluviului St. Laurent, iti dezvaluie un peisaj parca rupt dintr-o strada medivala a unui oras european. Curata si impanzita de artisti de trotoar si mici statui, monumente din loc in loc… cateva mici catedrale, cladiri mai impunatoare printre care se plimba calestile trase de cai, dau un aer istoric reusit.

Pe strazile pietruite ale Vieux Montrealului

Pe strazile pietruite ale Vieux Montrealului

Sambata seara am asistat la reprezentatia SUA in cadrul Festivalului International al Focurilor de Artificii. Este un spectacol impresionant de lumina, coordonare si sincronizare. Spectacolul are loc in parcul Jean Drapeau, chiar in parcul de distractii „La Ronda”. Daca alegi sa platesti bilet vei avea parte de spectacolul complet. Vei avea rezervat un loc in tribune de unde poti admira focurile de artificii ce explodeaza sincronizate pe muzica. Exact pe langa trece unul dintre cele mai mari poduri de peste fluviul Saint Laurent. Podul Jacques-Cartier este un loc perfect pentru vizionarea spectacolului. Special pentru acest eveniment anual, in jur de 2 ore podul este inchis traficului si devine exclusiv pietonal. An de an podul se umple de oameni care vin sa vada spectacolul de jumatate de ora din fiecare sambata seara al cate unei tari participante.

Festival International Feux d'Artiffice Montreal

Festival International Feux d'Artiffice Montreal

Fiecare tara participanta are asadar o saptamana la dispozitie sa isi pregateasca cea mai frumoasa reprezentatie de focuri de artificii a anului. Majoritatea oamenilor care vin la astfel de evenimente se prezinta la frumosul eveniment in cea mai deplina ordine si civilizatie pe care am vazut-o. Mai mult, majoritatea isi aduc de acasa scaune pliabile (pescaresti), pentru a putea urmari spectacolul in tot confortul. Singurele chestii care pot sa se desfasoare prost la acest eveniment international sunt legate de conditiile meteo. In primul rand nu trebuie sa ploua, altfel nu vin oamenii la spectacol – caz in care ne-am aflat noi acum. Ne-a udat un pic, dar a meritat. In al doilea rand este foarte importanta directia vantului. Daca nu bate sa alunge fumul care se creaza odata cu exploziile artificiilor risti sa nu vezi mare lucru dupa primele 10 minute. Pe de alta parte, daca vantul bate spre tine, pe langa faptul ca nu vezi nimic, te mai si intoxici cu fumul acela… nu e placut deloc. Vantul a fost in favoarea noastra de data asta. Tin minte ca acum un an erau voci care vroiau anularea festivalului international de focuri de artificii din cauze de mediu. Fumul produs de artificii este destul de poluant.

Am reusit sa prindem cateva franturi dintr-o parada si din festivalul „Just pour rire„,

Festivalul "Just pour rire"

La Festivalul "Just pour rire"

iar Popica cu Cristina s-au distrat de minune in cel mai mare parc de distractii din Montreal: „La Ronda”

Cam asta e bilantul acestui concediu la Montreal

28-iulie-2010 Posted by | despre prieteni si familie..., Despre viata noastra, Diverse..., Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , , , | Lasă un comentariu