Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Primul Craciun al Juliei si al lui Sebastian


Anul acesta am incercat sa egalam macar performantele culinare de anul trecut, avand in vedere faptul ca Danutza a muncit pana de curand si am facut lucrurile pe apucate.

„Spiritul Craciunului” ne-a curpins cu vreo doua-trei saptamani inainte, cand am aflat cu mare bucurie, ca Costi, Rodica si micutlul lor Sebastian de numai doua luni au reusit sa isi ia viza de America si cea de Canada, si vor ateriza exact pe 23 pe aeroportul din Montreal… prin urmare vom petrece acest Craciun impreuna.

Desi proaspata familie Costi-Rodica-Sebi nu se inrudeste in nici un fel cu a noastra prin sange, faptul ca ne sunt prieteni vechi foarte buni, sunt romani, si impart cam acelasi statut cu al nostru pe taramuri indepartate, ne-a facut sa ne simtim ca si cand am primi vizita cuiva din familie… Asadar am luat sentimentul ca atare, si am inceput sa ne pregatim sa fim niste gazde traditional-romanesti perfecte pentru o seara de Craciun de neuitat in Familie.

Am inceput sa ne facem planuri. N-am amintit de un craciun petrecut tot in familie la Brasov care ne-a ramas si ne va ramane in inima totdeauna. Toti invitatii adunati in jurul bradului, desfacand fiecare cadoul de la Moshu’… poate parea un cliseu, insa pana atunci uitasem cum este sa desfaci cadouri sub brad cu familia… este ceva special pe care multi l-am uitat, fiind inlocuit de mult cu „atentiile” inmanate la usa in timp ce te descalti sa intri in casa gazdelor… Am hotarat sa facem si noi acelasi tip de obicei (si promitem ca o sa il pastram cum putem mai bine si in viitor)… mai mult… tot la Brasov ne-am dat seama ca este mult mai mult „fun” sa faci cadouri haioase decat fitzoase si un factor foarte important sa ambalezi fiecare mic cadou intr-o „cutie de cadou” separata, astfel ai bucuria de a desface mai multe cadouri… decat o singura „punga de cadou” plina cu mai multe…

Mancarea ca de obicei cea traditionala romaneasca de Craciun… adica porcarii (a se citi „produse din carne de porc”)… toba, piftie, caltabos… dar si mai putin traditionala insa omniprezenta salata de beuf fara beuf, si tot felul de alte salate cu maioneze… La toba binenteles am pastrat reteta de anul trecut: „Toba la cutie de suc” care s-a dovedit pentru a doua oara un real succes.

 

Toba la cutie

Toba la cutie

Asadar… dupa ce am hotarat cum si in ce fel, in mare,… ne-am apucat sa punem si in aplicare.

Am cumparat decoratiuni de Craciun cu care am decorat intreaga casa… nimic foarte scump… chestii ieftine dar combinate cu gust, de mare efect… niste panglica, niste globuletze, niste servetele imprimate cu tema de craciun, etc…

Intr-unul din periplurile noastre prin magazine am dat si peste casutza lui Mos Craciun. L-am gasit acasa, asa ca l-am rugat sa ii aduca ceva frumos Juliei, ca a fost cuminte. Mosul a fost foarte amabil… a facut chiar si niste poze cu noi…

 

Acasa la Mos Craciun

Acasa la Mos Craciun

Pentru brad, in Romania aveam unul artificial care parea mult mai bogat decat cei din piata, si in plus venea sa intareasca convingerile noastre ecologice… reutilizabil… aici am optat pentru alta varianta: bradutzul in ghiveci. Nu foarte inalt ca sa putem sa il punem pe birou (ca nu cumva sa riscam vreo problema cu Julia care ar fi putut sa faca din gresala vreo manevra si sa traga bradul peste ea), natural, foarte bogat, si in plus ecologic… ne gandim la primavara sa-l replantam pe undeva… asta daca nu o sa il ucida lipsa umiditatii si caldura uneori excesiva din casa.

 

O, brad frumos!

O, brad frumos!

O insalatie de beculete cea mai ieftina si cu cele mai putine beculetze (chinezeasca binenteles) si fara joc de lumini, a fost de ajuns.

Cel mai greu a fost cu cadourile… haine… nu mai stii marimile… aia e prea scumpa, aia e prea mare, prea mica… si tot asa… nu reuseam sa ne hotaram la ceva… Pana la urma m-am enervat si am luat la gramada, fara sa ma gandesc prea mult ce si cui sa dau… pur si simplu niste cadouri comune… niste brelocuri… mici gadgeturi… chestii funny dar si utile… niste carti, niste dulcuri… si binenteles asa zisele „cadouri surpriza”: sosete cu tema de craciun, becuri economice, banda izoliera… Mi-a luat cateva ore sa le impachetez in hartie imprimata de sezon… noroc ca unele le-am luat deja ambalate…

Mancarea a fost ultima pe care am cumparat-o… ca avem un congelator nu foarte mare… si sa nu se strice. Ca si anul trecut, magazinul chinezesc are cele mai bune oferte pentru organele de porc, dealtfel unul dintre singurele magazine la care poti gasi matze, urechi, organe, copite, cap de porc, etc…

Pe 23 decembrie asteptam cu nerabdare pe prietenii nostri sa soseasca. Dupa un drum extrem de obositor, mai ales si pentru faptul ca calatoreau cu copil mic… vreo patru ore de asteptat in Paris la escala datorita zapezilor care au blocat circulatia aeriana… iata ca in sfarsit au sosit…

I-am adus acasa, i-am instalat in dormitor. Pareau foarte obositi toti trei. Drumul si diferenta de fus orar se pare ca incepeau sa isi puna amprenta.

Pe 24 am mers la cumparaturi si am facut ultimele „ajustari” la cadouri decoratiuni si mancare. Dupaia ne-am intors acasa sa terminam pregatirile. Rodica a ajutat-o pe Danutza in bucatarie… Salata de beuf-fara beuf, salata de piept de pui, caltabosul, maioneza…

 

Fetele harnice

Fetele harnice

Starea Juliei a inceput sa ne ingrijoreze cu o temperatura mare persistenta, lipsa de pofta de mancare si proasta dispozitie… banuim ca este o raceala… daca nu trece pana maine, probabil ca o sa trebuiasca sa mergem la spital… si in perioada asta… sper sa nu fie nevoie…

Am hotarat sa nu desfacem cadourile in seara de Ajun, ci sa asteptam pana pe 25 cand vor veni si ceilalti prieteni pe care ii invitaseram: Andrei si nasii Juliei (Ovidiu, Mariana si Andreea).

Pe 25 a inceput petrecerea… dupa ce am mai pus la punct cateva detalii: Salata de vinete si fritura, seara pe la ora 7 am inceput petrecerea… Deliciul serii, dupa cum si banuiam a fost desfacerea cadourilor… Sper ca si invitatii nostri au apreciat… Julia si Sebica au fost binenteles cei mai rasfatati… desi Sebica de obosit ce era a dormit iar Julia era cam lesinata de temperatura…

 

Fetele cu cadouri...

Fetele cu cadouri...

Sebi a primit un balansoar si un costum de elf, iar Julia a primit o pereche de cercei si o masa de joaca cu butoane… pe langa alte mici atentii…

 

Sebi, leganat de Julia

Sebi, leganat de Julia

Catre sfarsitul petrecerii pe Costi l-au apucat frisoane… cred ca e racit… s-a dus sa se culce… Rodica dupa el cu un spirt de masaj… doar-doar i-ar fi mai bine…

Ovidiu si Andrei au stat pana mai tarziu cu mine si cu Danutza ca sa incerce un lichior adus de Andrei. Mariana a plecat un pic cam devreme intr-o stare cam de zombi… a muncit toate aceste zile, si s-a ambitionat sa faca peste noapte si niste sarmale care i-au iesit foarte bine si din care am gustat toti… era cam obosita…

Pana la capat, bilantul a fost bun… in ciuda micilor neplaceri de stare de sanatate/oboseala… toata lumea s-a distrat, a mancat o macare excelenta pentru care Danutza a primit si merita toate complimentele… a fost o seara reusita…

Reclame

26-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Tot cu Julia


De vreo doua saptamani incoace se intampla lucruri noi cu Julia.

In primul rand au inceput sa ii dea dintii. Primul a fost incisivul central jos stanga, dupa care incisivul central sus stanga dupa care incisivul lateral jos stanga… in total trei dintisori, dar toti pe partea stanga… in dreapta inca nu se vede nimic… insa ii sunt de ajuns cei trei ca sa te perforeze de fiecare data cand te prinde nepregatit.

De ceva vreme am trecut pe mancare bucati si biscuiti de orez care ii plac foarte mult. Este foarte incapatanata si vrea sa manance singurica. Nu ii mai place sa i se bage in gura mancare, ci vrea sa bage singura mancarea in gura, desi este cam stangace. Imita din ce in ce mai mult ce vede la mami si la tati si mai ales ce vede la ceilalti copii mai mari de la gradinita. A inceput sa stea pe vine fara sa aiba nevoie sa se tina de ceva… nu sta mult, dar e un inceput.

S-a prins ea ca e o treaba cu lingura la masa… acum incearca sa isi dea seama cum trebuiesc folosite… deja nu mai putem sa ii dam mancare daca nu ii dam si lingurita sau linguritele ei… sa incerce si ea… iata un mic filmulet despre acest lucru:

Cel mai nou lucru pe care vrea sa il invete si ii place este sa bea ca mami si tati, apa direct din pahar… cate o inghititura, incet-incet…

22-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , | 2 comentarii

Proprietar de ca… rton


Blocul in care locuim este unul relativ vechi, facut din lemn si gips-carton.

Aveam o problema de anul trecut, insa am trecut peste ea pentru ca nu ne-a afectat atat de tare, iarna fiind mai blanda. Anul asta insa a inceput sa ne deranjeze… pe tavan se condenseaza aburul de la umidificator pe o fasie lata de vreo 30 cm, dar care se intinde pana aproape de jumatatea dormitorului.

Cine are un pic de notiuni fizice, si observa ca tavanul pe fasia respectiva este foarte rece, poate foarte usor deduce ca exista o gaura in izolatia dintre plafoane… de obicei intre podeaua vecinului de sus (din lemn) si tavanul meu (din rigips) ar trebui sa existe izolatie (de obicei vata de sticla)…

Asadar fenomenul il poate intelege si o gaina proasta… nu e izolatie -> intra frigul in tavan -> aburul condenseaza.

Asa ca am facut ce face orice chirias in Canada: am chemat proprietarul sa constate problema si sa o rezolve.

Proprietarul este nou. A cumparat cladirea acum un an si este un mexican cam zgarcit… nu a angajat niciodata de cand a cumparat blocul vreun specialist/electrician/instalator… toate defectele le repara de unul singur…

Cum a vazut problema mi-a zis ca nu are ce sa ii faca…

  • ba ca e de la umidificator… sa il inchidem… i-am zis ca nu putem face asta deoarece avem copil mic si deja suntem afectati cu totii de umiditatea scazuta… exclus…
  • ba ca e de la aerisire… ca nu aerisim camera… exclus, facem asta in fiecare zi…
  • ba ca sa tinem usa dintre dormitor si sufragerie deschisa… i-am zis ca usa aia nu se inchide niciodata
  • ba ca nu stiu cum si-a dat el seama ca se invarte nu stiu cum aburul in camera si condenseaza fix acolo…

Deja ma umplusem de spume… ii explicasem ca la prosti care este fenomenul fizic si cum se creaza condensul… nimic… el tot o dadea pe a lui…

M-am enervat si l-am dat afara din apartament… i-am zis… „ok, deci nu vreti sa reparati atunci la revedere…”

Toata povestea asta are si o parte buna. Este un motiv bun de incetare a contractului de inchiriere fara cele 3 luni de preaviz prevazute prin lege… dar totusi am impresia ca trebuie sa fac ceva scris (boris… ceva sfaturi?) … asadar cautam in continuare sa ne mutam…

14-decembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , , | 11 comentarii

Sarbatori Fericite


Stiu ca este un pic mai devreme decat de obicei, insa trebuie sa ne adaptam obiceiurilor continentului pe care traim… Nu intelegeti gresit, si la Americani tot pe 25 e Craciunul si anul nou vine tot pe 1 Ianuarie, insa faptul ca aceste doua evenimente (ca de altfel orice alt eveniment de gen) a devenit de multi zeci de ani incoace mai mult o afacere decat un eveniment, marketizarea incepe cu cel putin doua luni inainte.

Asadar, pot spune ca spiritul Craciunului in Canada a inceput deja de prin octombrie, cand toate magazinele dedica procente generoase din spatiul comercial pentru acest eveniment. Daca tii mortzis sa respecti datina conform careia ar trebui sa impodobesti casa si bradul in Aunul Craciunului, risti sa nu mai gasesti nimic de cumparat prin magazine. Suntem nici la jumatatea lui decembrie, si deja ofertele de Craciun sunt epuizate sau expirate.

Asadar nu am avut incotro. Acest weekend l-am dedicat cumparaturilor.

Duminica, in ciuda furtunei de zapada scurta dar sanatoasa pe la jumatatea zilei, lumea inca se calca in picioare prin supermarketuri in cautare de „ce a mai ramas”. Am reusit sa impodobim si noi un bradutz dragutz si sa cumparam ceva cadouri… o sa revenim cu alte cateva articole… pana atunci vroiam sa va uram tuturor care mai sunteti online cu povestea in desfasurare a Danutzilor de peste Ocean, Sarbatori fericite alaturi de cei dragi, multa sanatate si dragoste…

Danutz, Danutza si Julia.

12-decembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Ne gandim la voi... | , | 4 comentarii

Jocuri pe blog…


Va propun pentru prima data pe blog 2 jocuri: In cele patru imagini de jos:

1. GASITI 10 DIFERENTE IN IMAGINILE URMATOARE

2. GHICITI PERSONAJELE DIN IMAGINE

Imaginea 1:

Click pe poza pentru a mari imaginea

Imaginea 2:

Click pe poza pentru a mari imaginea

Imaginea 3:

Click pe poza pentru a mari imaginea

Imaginea4:

Click pe poza pentru a mari imaginea

 

8-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , , | 3 comentarii

Socializare sau desocializare


Scriu acest articol ca raspuns la un articol scris de un prieten.

Am vrut sa ii dau un raspuns, insa raspunsul a devenit atat de lung si profund si cu atat de multe aspecte, incat am zis ca mai bine sa scriu un raspuns pe blogul meu…

M-am gandit de multe ori calatorind cu autobuzul de ce lumea tinde din ce in ce mai mult sa se ciborg-itizeze. Ma refer aici la peste 90% din calatorii transportului in comun care sunt conectati la diverse aparate individuale fie de ascultat muzica, fie de radio, fie de PSP-uri sau IPod-uri, sau mai stiu eu ce tehnologie noua. M-am trezit la un momentdat intr-un autobuz plin de oameni ca nu aveam pe cine sa intreb la a cata statie trebuie sa cobor. Era un sentiment foarte ciudat… ma simteam ca in filmele alea futuriste in care un om se trezeste printre sute de roboti umanoizi, fara sa poata interactiona cu vreunul… sau printre niste zombi…

humanoids from i-robot movie

humanoids from i-robot movie

Prietenul meu punea accentul in articolul respectiv pe „individualizarea muzicii”. Eu as trata un pic altfel problema. Eu sunt de parere ca cele doua notiuni trebuiesc disjunse.

Un aspect si zic eu cel mai important este acela de autoizolare, de individualizare brutala a persoanei, de autoseparare. Muzica este doar un pretext, o mijlocire, o consecinta.
Oamenii tind din ce in ce mai mult sa adopte o atitudine de „ce treaba am eu cu ceilalti din jurul meu„. Altii, mai extremisti zic ca „eu nu vreau sa devin parte din turma” (in mintea lor asta e un lucru rau). Eu cred ca este una din problemele cele mai grave a societatii din ziua de azi si viitoare.

Inainte, forma de desociere era cu cartea sau ziarul, mijloace mai putin la indemana maselor mai putin intelectuale… acum cu noua tehnologie e mai lesne pentru toata lumea indiferent de nivelul intelectual. Si muzica „noua” daca ar fi sa o analizam nu se mai preteaza unui nivel intelectual… e pentru prostime… fara mesaj, doar ca „suna bine”. Ce mesaj poti sa extragi din house-uri? Sau ce sentiment iti transmite?utz-utz-utz-utz…

Pe vremuri oamenii erau avizi de socializare si foloseau si cautau mereu pretexte precum muzica, religia, clacile sau chiar cititul (aminteste-ti de imaginea din Poiana lui Iocan), pentru a socializa.

Astazi este exact pe dos… oamenii sunt intr-un continu proces de desocializare, si folosesc pretexte precum muzica ascultata individual, cititul cartilor, si mai nou PSP-uri, filme, jocuri, etc., pentru a se rupe voit de o societate cu care cred ca nu se mai identifica sau cu care nu mai stie sa comunice… sau poate ajunge la un punct de saturare sociala, in care cercul de prieteni ii este de ajuns si refuza interactiunea cu alte entitati…

Din pacate sunt din ce in ce mai putini oameni avizi de socializare… si aceia care exista te fac sa te gandesti ca esti om, ca orice om este special in felul lui, chiar daca nu gandeste ca tine sau nu are aceleasi valori, sau nu asculta aceeasi muzica. Cunosc doar cativa oameni de-a dreptul speciali prin felul lor de a socializa. Oameni foarte inteligenti /destepti / cititi care pur si simplu iubesc oamenii… profita de orice ocazie de a interactiona cu oricine, oriunde, se hranesc pur si simplu cu nevoia de cunoastere a altor oameni/concepte/idei/valori. Sunt oameni care nu judeca alte preferinte/idei/concepte, ci le iau ca atare, si definesc persoana respectiva dupa valorile ei proprii.

Ce vreau sa spun este ca Muzica ascultata individual vine ca un rezultat, ca o consecinta a , nu ca o cauza sau ca un fenomen in sine… accentul l-as pune mai mult pe desocializarea societatii.

Asadar… ca sa termin articolul cu o provocare pentru voi… In scoala am invatat la un momentdat ca omul este o fiinta sociala… credeti ca ar trebui revizuit acest concept? S-a depreciat cumva?

7-decembrie-2010 Posted by | Diverse... | , | 3 comentarii

Gata, iarna a venit!


De aseara a inceput sa ninga serios. Fulgi mari se depuneau peste un strat subtire de gheata… cosmarul soferilor… la radio se anuntau blocaje din cauza numeroaselor accidente. In fata mea o camioneta dadea din fund necontrolat la fiecare plecare de pe loc… tractiunea pe spate e un cosmar pe gheata… Mazda mea cu cauciucuri de iarna noi-noutze derapa si ea la fiecare plecare de pe loc… este mai complicat sa simti rotile (din ambreiaj, patinat) cand ai automatica… La viraje, cei mai grabiti isi pierdeau traiectoria curbilinie si patinau semetz spre bordura insa reuseau sa se stabilizeze intr-un final… aglomeratie pe strazi mai mult decat de obicei… viteza pe alocuri atingea un maxim de 35-40 km/ora, in rest toate masinile 20-30…

Atmosfera era insa una parca de normalitate. Nimeni nu se stresa, sau nu facea mare caz de ceea ce se intampla dupa parbriz. Parea ceva normal, cotidian…

A nins toata noaptea.

Masinile parcate pe straduta laterala din dreptul geamului nostru sunt deja acoperite complet de zapada…deja am scos din debara lopata de zapada si bocancii… Danutza s-a echipat cu parazapezile de munte ca sa se duca la serviciu…

Gata, iarna a venit!

Aerul uscat cu care vine iarna de obicei a inceput sa ne faca probleme la toti trei. Umidificatorul functioneaza in continu… nu pare sa faca fata… Julia tuseste intruna, Danutza abia mai putea sa vorbeasca de durere in gat, eu la fel… am incercat cu niste miere… a mai trecut…

Utilajele de dezapezire erau deja de ieri pe strazi… cand nici macar nu era zapada… ele imprastiau (preventiv probabil) sare pe strada si pe trotuare.

7-decembrie-2010 Posted by | Diverse... | Un comentariu

Protejat: Gradinita „Plateste-Nimicul-Prestat”


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

5-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Julia are 10 luni


Ieri Julia a implinit 10 luni.

De-a lungul ultimei luni am facut progrese…

Iat-o pe Julia cum bea singurica din biberon. Dovada clara ca omul se naste lenes, iar foamea si nevoia il face harnic…

Deja de o luna, Julia frecventeaza gradinita. Tot de o luna, Danutza munceste… A avut noroc sa gaseasca de lucru cam in acelasi timp cu inceperea gradinitei Juliei. Deja Julia s-a acomodat foarte bine… as putea sa spun ca, chiar ii place la gradinita… cand ma duc sa o iau acum aproape ca nici nu ma mai baga in seama, spre deosebire de primele doua saptamani cand, daca ma vedea o lua la fuga in patru labutze spre mine.

A inceput sa se ridice in doua picioruse, tinandu-se de orice.

 

Julia in doua picioare

Pentru mai multe poze, click pe poza!

Tot luna asta a inceput sa bage singurica mancarea in gura. Face o gramada de mizerie… dar cui ii pasa… ne bucuram ca mananca singurica… e o delectare numai privind-o…

Acum o saptamana am primit o vizita de la niste prieteni din SUA. Au venit si cu Sebica… tanarul american de aproape 2 luni… tinerel, frumusel… Julia abia astepta sa il cunoasca mai bine… dar se pare ca nu prea s-au inteles… unul in quebecoasa, altul in americana… dar in mod sigur au facut contact… iata aici un filmulet de full-contact…

Dupa care s-au mai imprietenit… Julia, fiind mai mare chiar i-a facut cadou leaganul ei de cand era mica…

Cam asta a fost ultima luna a Juliei… creste vazand cu ochii…

3-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , | 3 comentarii

La multi ani Romanilor…


Aseara am primit prima urare de la multi ani de 1 decembrie… urmat de un „…sau ma rog…” parca soptit in barba…

Am simtit in tonalitatea vocii lui ca urarea este de prisos…

Este adevarat ca am parasit Romania. Nu am facut-o pentru ca uram tara sau oamenii. A fost o alegere pentru viitor… buna, rea… timpul va spune. Pana acum eu zic ca a fost buna. (Boris probabil ca o sa zica „mai vorbim peste vreo 2-3 ani”).

Aceasta alegere insa nu neaga faptul ca suntem inca romani. Vorbim romaneste, actele spun ca suntem tot romani, cei mai buni prieteni de aici sunt tot romani. Avem tricolorul si pamantul romanesc pe perete agatat langa crucea crestina, tresarim cand auzim vorbindu-se romaneste prin supermarketuri, ni se umple inima de placere cand se vorbeste de bine de Romania si judecam pe cei care o judeca (desi cateodata au dreptate). Julia este si ea romanca.

Nu vom renunta niciodata sa fim romani, cum probabil nu vom reusi niciodata sa NU fim imigranti in Canada sau emigranti din Romania… stim asta, si de aceea nu vom fi niciodata dezamagiti ca „suntem priviti ca imigranti” sau ca „nu vom fi niciodata integrati”. Stiam asta de cand am plecat… nu ne-am facut iluzii desarte…

Stim ce si cine suntem.

Asa ca ii multumesc sincer pentru urare.

LA MULTI ANI ROMANILOR!

1-decembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | , , , | 4 comentarii