“Montagne” hike

Dupa ce sambata am facut un mic test ca sa vedem cum se descurca pitica si ce probleme ne-ar putea pune un traseu, lunea asta am hotarat sa facem un traseu intreg.

Pentru mai multe poze dati click pe poza

Am reusit sa corupem inca 4 oameni: Nasii Juliei (Ovidiu, Mary si Andreea) si pe prietenul nostru moldovean Andrei.

Am profitat de lunea libera („Victoria Day”), si am facut planul. Acelasi „munte” – Mont Saint-Bruno, insa un traseu mai lung.

Ne-am facut bagajele de dimineata. La ora 11.00 era intalnirea in sptatele blocului. Andrei urma sa ii ia pe nasii nostri cu noua lui masina din dotare… un Ford din 2000 cu mici defecte de caroserie, motor impecabil, dar pe care insa a dat numai 1400$.

Dupa ce ne-am starns punctuali in spatele blocului, am plecat la Maxi (supermarket) sa cumparam cate ceva de mancare inainte de traseu. Aveam in plan cateva ore de stat cu burta la soare si batut mingea la un picnic rapid. Am luat doi pui rotisati, cu ce am mai avut de acasa am pus-o de-o salata, niste sucuri si gata… un ospatz pe cinste. Afara era o vreme foarte frumoasa, foarte calduroasa, asa ca ne-am ascuns masa bogata bine sub niste copaci stufosi si ne-am pus pe mancat. Dupa ce s-a gatat tot ce era de halit, am stat la relax vreo ora, timp in care ne-am jucat cu mingea, Danutza i-a dat Juliei sa manance, ne-am jucat cu Andreea prin parcul amenajat pentru copii.

In jur de ora 14.00 am hotarat sa pornim pe traseu. Ne-am selectat niste bagaje de tura foarte scurta… doar niste apa si aparate foto si binenteles nelipsitele spray-uri contra tzantzarilor si crema de soare.

Am hotarat ca trebuie sa vedem cat mai multe lucruri din parc, asa ca am hotarat sa ii ducem si pe noii nostri trubaduri pe o portiune de traseu pe care deja o mai facusem, insa sa ajungem cat mai departe, in capatul celalalt al parcului. Iata ca asa am reusit din nou sa combinam traseele astfel incat sa ne multumeasca pe toti.

Linia rosie - Traseul de vineri, Linia Neagra - Traseul de Luni

 Asadar am pornit pe traseul Verde pana la „Lac de Moulin”. Am ajuns numaidecat. Plimbare prin padure, fara suisuri sau coborasuri… walk in the park. Inainte sa ajungem la lac, am trecut pe la „Grota” – un loc unde prin anii 1950 se strangeau muncitorii forestieri din mica comunitate care popula muntele si tineau slujblele religioase… locul cu care se lauda parcul natural referindu-se la el ca la „un loc plin de istorie”. Ajunsi la lac, Julia ne-a anuntat ca mai vrea sa manance… asadar, cat Danutza i-a dat Juliei sa pape, ne-am pus pe o balaceala in lac. Acolo am facut cunostinta cu „pirahna locala”… niste pestisori pe cat de frumosi si gingasi pe atat de tupeisti. Aveau curaj sa sara sa te muste de degete sau picioare, desi nu prea aveau cu ce… Andrei a reusit chiar sa prinda unul cu mana… Binenteles ca dupa ce s-a mandrit cu trofeul, l-a redat naturii intact… nimeni nu a suferit de pe urma incidentului.

Am plecat de acolo mai departe pe traseul albastru. Traseul este foarte frumos. Desi numai prin padure, trece pe langa lacurile foarte linistite (pe care ambarcatiunile de orice fel sunt interzise). Pe drumul serpuit prin padure te poti intalni cu nenumarate veverite de padure si chipmunks – un fel de veverite de marimea unui soricel, foarte dregutze, insa foarte rapide… Poti auzi ciocanitori, poti vedea si auzi pasari diverse, te poti intalni cu broastele testoase sau admira miriapozii inelati sau ferigile si ciupercile de copaci gigantice. Din loc in loc poti citi mici sau mari pancarde informative despre morfologia solului sau fauna sau flora, sau fenomene intalnite in parc in diferite anotimpuri. Este foarte placut.

Un total de aproape 6 ore de balaurit. Ne-am intors pe traseul galben inapoi la masini. Locurile spectaculoase pe care le vazuseram si data trecuta… niste proprietati private foarte frumos amenajate cu multa verdeata, flori si statui ca niste mici palate, si un pod de piatra vechi dar foarte impresionant…

Intr-un final toata lumea s-a declarat multumita de traseu. Adreea a fost foarte incantata… i-am povestit despre ferigi, despre miriapozi, pesti, roci, copaci, cartografie, trasee turistice… sper sa fi retinut cate ceva din ce a avut fiecare de impartasit. Mi-am adus aminte de vremurile cand eram lider cercetas si mergeam cu copii pe munte… Julia a fost foarte cuminte iar tzantzarii care ne speriasera data trecuta parca intrasera in pamant.