Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Montrealul Subteran


Am apucat sa va spun un pic in fuga despre existenta unui „oras subteran” al Montrealului.

Nu am intrat prea mult in detalii pentru ca nici noi nu apucasem sa vedem prea mult din acest oras subteran.

Weekendul acesta, desi insorit ca o zi de primavara, totusi temperatura era foarte scazuta si te tinea parca in ciuda in casa. Asadar am hotarat sa vedem si noi care e treaba cu orasul subteran. Ideea a fost buna, perioada din zi insa nu. Am plecat de acasa cam pe la ora 4:30. Abia cand am ajuns acolo ne-am dat seama ca la ora 5:00 se inchid toate magazinele/restaurantele/centrele comerciale, etc… deci nu am putut sa savuram pe de-antregul admosfera umana a locului, insa ne-a permis sa admiram in liniste arhitectura subterana.

Montrealul Subteran

Harta Montrealului Subteran

Montrealul Subteran este practic o retea subterana de Mall-uri. La o apreciere ochiometrica, nu cred ca gresesc deloc daca as compara intreaga retea cu cca. 20 de Mall-uri Bucurestene, legate intre ele cu pasaje pietonale subterane.

Constructiile subterane sunt impresionante mai ales in cateva puncte din retea, acolo unde se intalnesc  pe vreo 4-5 niveluri supraetajate: metroul+terminale de tren+terminale de autobuze+parcari subterane+patinuar subteran+zone comerciale.

Practic, aceste 20 de mall-uri sunt de fapt amenajate la etajele subterane ale celor mai inalti zgarie-nori din centrul Montrealului. Majoritatea dintre ele au sali impresionante cu acoperis din sticla (care se afla de fapt la nivlelul zero al solului) prin care poti vedea maretia zgarie-norului la baza caruia se afla.

Noi am vizitat in fuga aproape un sfert din retea, fara sa zabovim prea mult intr-un singur loc… sute de scari rulante… magazine… restaurante… fast-food-uri… trebuie sa rumegi bine harta orasului subteran inainte sa te incumeti sa il strabati. Desi are o gramada de indicatoare, daca nu ai o bun simt de orientare, te poti usor pierde printre coridoare si etaje si pasaje. Nu exista un „nivel de baza”. Sunt alambicate, etajul 1 al unui mall este etajul 3 al urmatorului, legatura de la molul precedent se face insa pe la etajul 2… chestii din astea care ar putea sa te zapaceasca bine… Noroc ca oamenii sunt foarte amabili si te ajuta sa iesi din labirint… desi am intalnit multi care erau ei insisi pierduti in labirint…

Deliciul plimbarii, a fost fara indoiala patinuarul subteran, unde poti patina cu mai putin de 15$ tot timpul anului.

Pentru toate pozele, click pe poza...

Julia s-a distrat copios… a dansat, si a fost foarte entuziasmata de patinatorii de toate varstele si nivelurile de aptitudini patinatistice… de la unii care faceau piruete si  chiar salturi, pana la unii care nu puteau sa lase balustrada din maini fara sa faca cunostinta cu gheata… ce mi-a placut era faptul ca nu era foarte aglomerat.

21-februarie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri | , , | Lasă un comentariu

Primul meu job… (partea I)


Primul meu job in Canada, fuse fuse si se duse. Stiu ca nu am mai scris de mult, dar asta s-a datorat faptului ca am fost foarte ocupata, cu a fi de trei ori femeie. Daca la inceput nu mi se parea asa greu sa fi mamica, pentru ca stateam acasa si reuseam sa am grija de toate, din momentul in care mi-am luat serviciu lucrurile s-au schimbat simtitor.

Jobul l-am obtinut repede, ca de, nu era ceva foarte bun sa se bata lumea pe el. Desi de la inceput am avut rezerve daca sa zic da sau nu, pana la urma, urmand sfaturile romanilor de aici conform carora primul job nu se refuza, am zis da.

Firma se ocupa cu importul din China de „corturi pentru masini/garaje” – niste corturi mari cat un garaj de masina, cu schelet metalic, acoperit cu panza de rafie, care se monteaza la intrarea in garajele personale. Din cauza ca majoritatea caselor au garajele la subsol, iarna e inevitabil sa se umple rampa cu zapada si sa faca aproape imposibile dezapezirea si accesul in garaj. Aici vine rolul cortului care tine rampa de coborare in garaj curata pana in strada – este ca un pasaj acoperit intre strada si garaj. A scris si Danutz un articol pe tema asta aici…

Am reusit performanta sa intarzii la job din primele zile, pentru ca desi nu era complicat sa ajungi, trebuia doar sa iau 2 autobuze, socoteala, de acasa si cea de site-ul online al firmei de transport in comun, nu s-a potrivit. Pana la urma am reusit sa-mi stabilesc urmatorul program. Pus ceasul sa sune la 5.45 trezit undeva la 5.50 si iesit pe usa la 6.10. La 6.15 trecea primul autobuz din care coboram dupa cateva statii si trebuia sa astept cam 10-15 min uramtorul autobuz care trecea la 6.35. Trebuia sa mai merg pe jos undeva la 8 min de la autobuz pana la serviciu, unde ajungeam la 6.55, pentru ca incepeam de la ora 7.00. Asta era varianta ideala, descoperita dupa cateva tentative nereusite. Iesirea din schema consta undeva la 30 min intarziere. Daca nu venea primul autobuz il pierdeam pe al doilea si urmatorul venea la 30 min, asa ca eram nevoita sa continui cu primul si sa merg apoi pe jos undeva la 15 min. Acum ce sa ma plang, mersul pe jos nu ma deranja, era exercitiu fizic numai bun de dimineata, dar la -30 grade parca nu era asa o placere. Iar statul in statie 10-15 min devenise o adevarata provocare cand era foarte frig. Desi parea greu de crezut la ora 6 de dimineata era foarte mare circulatie, astfel ca la trecerea de pietoni din fata blocului era mai periculos sa traversezi pe verde, ma rog aici e alb, decat pe rosu. Nu odata mi s-a intamplat sa ma feresc de masinile care faceau la dreapta dupa ce veneau de pe autostrada din Laval.

In fine, dupa toata problema cu transportul mai era si jobul in sine. Daca la angajare mi s-a explicat ca o sa fac ceva, am inceput prin a face altceva. Asa ca toate visele mele de a relua contactul cu Excel de care ma indragostisem la RTC s-au spulberat. Eu trebuia sa pun la punct toata baza lor de date care era in sute de fisiere excel. Pentru asta trebuia sa cam iau contact cu ele si sa vad cum le pot drege. Cred ca asta a durat prima saptamana, pentru ca apoi am facut cu totul altceva. Picand fix in sezonul de vanzari a trebuit de fapt sa preiau o parte din ce era de rutina pentru fetele care asigurau serviciul cu clientii. Am inceput sa fac data entry la greu, sa ma ocup de transport, de completat hartoage si orice altceva era de prisos. Colectivul era ok, fetele erau de treaba, era o combinatie super, de o araboaica, o chinezoaica, o quebecoasa. Apoi era contabilul quebecos anglofon si bineinteles o parte din familia patronului. Totul culmina cu el la putere, sora lui la contabilitate si resurse umane si cireasa de pe tort, mama lui la 82 ani. Acum eu nu am mai intalnit asa ceva, patronul venea undeva la 4 la serviciu si mai pleca dupa 4, nu stiu exact ca la 4 plecam eu. A reusit sa-mi provoace o mare sila numai prin comportamentul lui, care lasa de dorit, aici ceva normal am inteles, se mai adaugau si tipatul si urlatul la maica-sa care la 82 era o femeie foarte incapatanata, care trebuia sa controleze tot se intampla si avea iesiri de genul , „e firma mea faceti cum vreau eu!”. Stresul crestea pe zi ce trece. Contabilul cu care ma intelegeam super si statea la biroul din fata mea, imi spunea ca fata care a ocupat postul meu, inaintea mea a rezistat 2 saptamani si a plecat. Nu era singurul caz, se pare ca era o practica curenta. Mi-am propus atunci sa raman cat mai mult, era o provocare pentru mine, primul job care de obicei e de sacrificiu. Ma gandeam ca trebuie oarecum sa sufar si putin ca de, asa e la inceput si asa a patit si Danutz cu pizza delivery.  Am stat ce am stat, totul a fost mai ok pana dupa Craciun, apoi au urmat 2 saptamani de concediu automat-fortzat, singurele din tot anul. Pentru mine bineinteles fara plata ca de-abia venisem si nici nu eram angajata lor eu veneam prin agentia de plasament, care ma si platea. In fine, dupa concediu a inceput sa se agraveze situatia, am scapat de baba care s-a dus cu stresul ei in Florida unde avea si ea o casuta, si unde sta pe perioada iernii…

to be continued…

20-februarie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Munca | , , | Un comentariu

Prima oara la dentist – Danutza


Inainte de a veni in Canada, am tot fost la dentist sa ne reparam tot ce aveam nevoie, in ideea ca aici e foarte scump. Aveam dreptate si bine am facut. Timpul a trecut insa si odata cu sarcina si acum cu alaptarea la mine au aparut mici probleme. Inca din timpul sarcinii simteam o durere la masele pe partea stanga, dar stiam ca nu se poate face nimic asa ca am preferat sa pap pe dreapta, macar sa nu mai simt durerea. Acum am simtit ca e momentul sa merg la dentist, Danutz ma batea la cap de multa vreme, ca daca tot da bani la asigurare macar sa ma duc. Am tot imtrebat in stanga si in dreapta de medici dentisti, si toti prietenii mi-au recomandat numai dentisti romani, concluzia romanii tot la romani trag.

M-am tot gandit cum sa fac, pe de-o parte era mai lejer la un roman ca puteam sa-i explic ce si cum pe limba mea, dar pe de alta parte toti erau undeva in centru, ceea ce necesita o deplasare cu metroul si cu Julia in carucior, ca nu puteam sa o pun in port bebe ca nu aveam dupa aia ce sa fac pe scaun la doctor. In concluzie dupa ce m-am tot gandit cum sa fac sa-mi fie mai simplu, m-am hotarat sa merg la cel mai apropiat dentist, indiferent de ce origine era. Asa ca am intrat pe net si am inceput sa sun, aici e o alta problema cu sunatul sa-mi fac programare. Dupa adresa am ales cel mai aproape, pentru a putea merge cu caruciorul pe jos. Am sunat si bineinteles ca mi-a raspuns robotul pe care a trebuit sa-l sun de doua ori ca sa ma prind ce zice. In fine, zicea ca medicul e in vacanta si ca revine luni. Am lasat mesaj si luni m-au sunat sa-mi faca programarea. Toate bune si frumoase, in sfarsit aveam programare la dentist. Citește în continuare

8-iulie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , | Un comentariu

Protejat: soferii de autobuze… adevarati manageri


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

17-noiembrie-2009 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: Asiaticele cele mai bune…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

17-noiembrie-2009 Posted by | Diverse..., Romania VS Canada | , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.