Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Cineva acolo sus ma iubeste…


Aici in Canada, ziua indragostitilor este una din sarbatorile cele mai importante din an – daca judecam dupa „raionul dedicat evenimentelor” al fiecarui magazin. In fiecare an, in magazinele mari, exista un raion special pentru ofertele de sarbatori… aproape ca o regula periodica, acel raion capata culorile specifice, pe rand de-a lungul anului (intr-o oridine aleatoare): Rosu+Roz – Sf Valentin, Rosu+Alb – Craciunul, Verde – Sf. Patrick, Negru – Haloween, Albastru – Sf. Jean Baptiste(ziua provinciala)+ziua nationala…

Imediat dupa ce se terimna o sarbatoare, raionul respectiv este demolat si reconstruit pentru urmatoarea sarbatoare… asa se face ca inca din ianuarie poti cumpara inimioare si bomboane rosii si roz pentru ziua indragostitilor.

Oamenii aici sarbatoresc acest eveniment cu mare fast si fara exceptie. De obicei printr-o invitatie la restaurant, binenteles ca rezervarea trebuie sa ti-o faci deasemenea cu o luna-doua inainte ca sa fii sigur. Chiar vineri m-a intrebat o colega de serviciu la ce restaurant am rezervat pentru sotie, presupunand fara urma de indoiala ca am rezervat sigur asa ceva. A fost foarte surprinsa sa afle ca nu prea tinem cont de acest eveniment… degeaba am incercat sa ii explic ca nu ai nevoie de o zi speciala in an ca sa ii arati sotiei cat de mult o iubesti… tot urat se uita la mine ca la un ciudat…

O alta chestie pe care nu am inteles-o despre aceasta zi, este… de ce se subintelege ca barbatul este cel care trebuie sa ii faca cadouri femeii? Ce, femeia nu e capabila de acest sentiment… ca doar se numeste ziua „indragostitilor”, nu ziua „barbatilor indragostiti”… nu va legati de forma masculina a cuvantului „indragostitilor” (nu „indragostitelor”), ca nu merge… in engleza nu se face diferenta…

Astazi am intrebat aceeasi colega…
Eu: „Cum si-a exprimat sotul dragostea fata de tine in weekend?”
Ea: „M-a scos la un restaurant foarte dragutz!” (a se citi scump)
Eu: „Si cum i-ai aratat tu la randul tau dragostea?…
Ea (dupa un scurt moment de surprindere si confuzie): „Am acceptat invitatia!”
Un, doi, trei, si: Ha!

Nu vreau sa vorbesc despre dragostea pe care o avem noi intre noi (Danutz, Danutza si Julia)… este ceva intim, sfant si zic eu destul de evident…

Dar am sa va povestesc de o coincidenta haioasa… exact astazi de sfantul Valentin, am primit un telefon de la primaria Montrealului, care ma anunta ca tocmai mi-au facut un cadou de sf.Valentin: rambursarea platii pentru depozitarea masinii furate.

La mai putin de 3 luni de cand am trimis reclamatia, au investigat, si mi-au dat banii inapoi… pentru cine nu isi mai aduce aminte…

[…Mi-a cerut 200$, din care 100 erau taxele de remorcare, si alta suta erau taxe de depozitare timp de 4 zile. Acestea trebuia sa le platesc pe loc “Ca asa este pentru toata lumea…”. Acum, taxa de remorcare as putea sa o inghit ca doar nu lasa masina in drum dupa ce a gasit-o, insa de ce trebuie sa platesc 4 zile de depozitare in conditiile in care nimeni nu m-a anuntat decat la 4 zile dupa ce masina a fost gasita…]

14-februarie-2011 Posted by | Despre viata noastra | , , | 7 comentarii