Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Danutza are job – tras doi


Dupa depresia suferita in urma primei experiente de gen (citeste aici), a urmat vreo luna de recuperare psihica, multa odihna, dupa care reinceperea cu forte proaspete a procesului de cautare a unui nou job. De data asta, am hotarat impreuna cateva conditii decente care sa nu o mai conduca la depresie. Un program normal de birou, intr-un mediu care sa fie cat de cat mai decent de birou.

Dupa aproape 3 luni de cautari, luni in care s-a dus la numeroase interviuri, majoritatea pentru firme de recrutare, aproape ca isi pierduse rabdarea, si mai avea un pic pana sa pice in pacatul jobului precedent… adica sa se duca la prima oferta, indiferent de conditii. Am sustinut-o moral… n-are rost sa treaca din nou printr-o experienta traumatizanta similara, care cel mai probabil se va sfarsit identic, dar cu urmari mai grave probabil pe plan psihic (ca te gandesti ca ti se intampla mereu acelasi lucru, iti pierzi speranta si curajul, etc). Totusi nu e orice muncitor de depozit, are niste studii in spate, are niste experienta, si in plus este si bilingva… mai bilingva ca mine… nu se poate sa nu gaseasca pe cineva care sa aprecieze macar o mica bucatica din aceste calitati.

Si iata ca sansa i-a suras. Acum o saptamana, una din firmele de recrutare cu care daduse un prim interviu, o suna sa ii propuna un job ceva pe rapoarte/Excel/data entry/munca de birou. Binenteles ca a aceptat interviul cu firma respectiva. Interviul a decurs bine… sunt convins ca Danutza a inceput sa turuie in franceza in stilul caracteristic. Cei doi intervievatori in mod sigur au fost impresionati, insa nu se poate doar pe vorbe… asa ca a trecut la chestii practice… un mic „examen” pentru determinarea nivelului de Excel.

Examenul consta in rezolvarea unei mici probleme… de fapt un tabel, compus de ei, pe care trebuia sa il prelucrezi dupa niste cerinte enuntate tot de ei. Acum, ca fost Trainer Excel, si ca Expert in domeniu, pot zice ca genul asta de examene pur practice, inventate de niste utilizatori (fie ei si experti) sunt cele mai slabe tipuri de examene. Nu neaparat ca cerintele sunt irelevante vizand doar cateva functii ale programului nedeterminante pentru nivelul examinatului, insa de cele mai multe ori acesti „examinatori” nu stiu sa formuleze foarte clar cerintele… si asta poate fi frustrant pentru cel examinat… sau incearca sa simplifice un raport clasic de pe postul vizat, dar de cele mai multe ori aceasta simplificare pierde elemente esentiale, facand tabelele greu de inteles si discontinue, fractionate.

Dupa examenul practic de Excel, Danutza s-a intors acasa un pic dezamagita ca si-a dat seama ca gresise o formula din punct de vedere matematic. Din ce imi povestise insa, eram aproape convins ca va trece examenul, pentru ca cunosc practic nivelul de cunoastere al baietilor pe aici… Nu m-a lasat inima pana a doua zi sa ii spun ca de fapt mai gresise o formula tot din punct de vedere matematic. Trebuia sa compare procentual doua numere bugetat vs. realizat. Aici sunt vreo doua formule acceptate una din care iti rezulta procentul de genul 108% (asta inseamna practic ca s-a realizat 100% plus 8%), iar a doua formula, care practic scade 100%, ramanand rezultatul final de +8% adica numai cresterea. Ambele variante sunt acceptate in analiza, iar Danutza nu isi mai amintea exact enuntul.

Vineri a primit un telefon de la agentia de recrutare sa ii dea vestea cea buna. Firma o acceptase pentru angajare.

Weekend-ul a fost in exclusivitate dedicat pregatirii Danutzei pentru un job cu adevarat important. Garderoba noua din cap pana in picioare, coafor, makeup, posete…

Firma pentru care a inceput martea asta noul job se numeste Videotron, si este una din cele mai mari firme de cablu/internet/telefonie din Canada. Biroul Danutzei se afla acum in centrul Montrealului, intr-un zgarie-nori, doar la etajul 2. Ajunge foarte usor cu metroul, motiv pentru care am scos mazda la vanzare. Castiga destul de bine (cat mine)… avantaje sociale nu prea… insa este un inceput foarte bun pentru un viitor CV cu greutate in viitor. Mediul este exclusiv francofon, ceea ce ii va permite Danutzei sa isi dezvolte si sa se obisnuiasca cu franceza.

Dupa primele zile la munca, Danutza pare foarte multumita si de locatie, si de conditii si de colegi si de program… dar mai bine o sa o las pe ea sa va povesteasca primele impresii de la un loc de munca adevarat…

Reclame

12-mai-2011 Posted by | Despre viata noastra, Munca | , , | 9 comentarii

Protejat: Cursuri de franceza


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

28-aprilie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Diverse..., Munca | , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Primul meu job… (partea I)


Primul meu job in Canada, fuse fuse si se duse. Stiu ca nu am mai scris de mult, dar asta s-a datorat faptului ca am fost foarte ocupata, cu a fi de trei ori femeie. Daca la inceput nu mi se parea asa greu sa fi mamica, pentru ca stateam acasa si reuseam sa am grija de toate, din momentul in care mi-am luat serviciu lucrurile s-au schimbat simtitor.

Jobul l-am obtinut repede, ca de, nu era ceva foarte bun sa se bata lumea pe el. Desi de la inceput am avut rezerve daca sa zic da sau nu, pana la urma, urmand sfaturile romanilor de aici conform carora primul job nu se refuza, am zis da.

Firma se ocupa cu importul din China de „corturi pentru masini/garaje” – niste corturi mari cat un garaj de masina, cu schelet metalic, acoperit cu panza de rafie, care se monteaza la intrarea in garajele personale. Din cauza ca majoritatea caselor au garajele la subsol, iarna e inevitabil sa se umple rampa cu zapada si sa faca aproape imposibile dezapezirea si accesul in garaj. Aici vine rolul cortului care tine rampa de coborare in garaj curata pana in strada – este ca un pasaj acoperit intre strada si garaj. A scris si Danutz un articol pe tema asta aici…

Am reusit performanta sa intarzii la job din primele zile, pentru ca desi nu era complicat sa ajungi, trebuia doar sa iau 2 autobuze, socoteala, de acasa si cea de site-ul online al firmei de transport in comun, nu s-a potrivit. Pana la urma am reusit sa-mi stabilesc urmatorul program. Pus ceasul sa sune la 5.45 trezit undeva la 5.50 si iesit pe usa la 6.10. La 6.15 trecea primul autobuz din care coboram dupa cateva statii si trebuia sa astept cam 10-15 min uramtorul autobuz care trecea la 6.35. Trebuia sa mai merg pe jos undeva la 8 min de la autobuz pana la serviciu, unde ajungeam la 6.55, pentru ca incepeam de la ora 7.00. Asta era varianta ideala, descoperita dupa cateva tentative nereusite. Iesirea din schema consta undeva la 30 min intarziere. Daca nu venea primul autobuz il pierdeam pe al doilea si urmatorul venea la 30 min, asa ca eram nevoita sa continui cu primul si sa merg apoi pe jos undeva la 15 min. Acum ce sa ma plang, mersul pe jos nu ma deranja, era exercitiu fizic numai bun de dimineata, dar la -30 grade parca nu era asa o placere. Iar statul in statie 10-15 min devenise o adevarata provocare cand era foarte frig. Desi parea greu de crezut la ora 6 de dimineata era foarte mare circulatie, astfel ca la trecerea de pietoni din fata blocului era mai periculos sa traversezi pe verde, ma rog aici e alb, decat pe rosu. Nu odata mi s-a intamplat sa ma feresc de masinile care faceau la dreapta dupa ce veneau de pe autostrada din Laval.

In fine, dupa toata problema cu transportul mai era si jobul in sine. Daca la angajare mi s-a explicat ca o sa fac ceva, am inceput prin a face altceva. Asa ca toate visele mele de a relua contactul cu Excel de care ma indragostisem la RTC s-au spulberat. Eu trebuia sa pun la punct toata baza lor de date care era in sute de fisiere excel. Pentru asta trebuia sa cam iau contact cu ele si sa vad cum le pot drege. Cred ca asta a durat prima saptamana, pentru ca apoi am facut cu totul altceva. Picand fix in sezonul de vanzari a trebuit de fapt sa preiau o parte din ce era de rutina pentru fetele care asigurau serviciul cu clientii. Am inceput sa fac data entry la greu, sa ma ocup de transport, de completat hartoage si orice altceva era de prisos. Colectivul era ok, fetele erau de treaba, era o combinatie super, de o araboaica, o chinezoaica, o quebecoasa. Apoi era contabilul quebecos anglofon si bineinteles o parte din familia patronului. Totul culmina cu el la putere, sora lui la contabilitate si resurse umane si cireasa de pe tort, mama lui la 82 ani. Acum eu nu am mai intalnit asa ceva, patronul venea undeva la 4 la serviciu si mai pleca dupa 4, nu stiu exact ca la 4 plecam eu. A reusit sa-mi provoace o mare sila numai prin comportamentul lui, care lasa de dorit, aici ceva normal am inteles, se mai adaugau si tipatul si urlatul la maica-sa care la 82 era o femeie foarte incapatanata, care trebuia sa controleze tot se intampla si avea iesiri de genul , „e firma mea faceti cum vreau eu!”. Stresul crestea pe zi ce trece. Contabilul cu care ma intelegeam super si statea la biroul din fata mea, imi spunea ca fata care a ocupat postul meu, inaintea mea a rezistat 2 saptamani si a plecat. Nu era singurul caz, se pare ca era o practica curenta. Mi-am propus atunci sa raman cat mai mult, era o provocare pentru mine, primul job care de obicei e de sacrificiu. Ma gandeam ca trebuie oarecum sa sufar si putin ca de, asa e la inceput si asa a patit si Danutz cu pizza delivery.  Am stat ce am stat, totul a fost mai ok pana dupa Craciun, apoi au urmat 2 saptamani de concediu automat-fortzat, singurele din tot anul. Pentru mine bineinteles fara plata ca de-abia venisem si nici nu eram angajata lor eu veneam prin agentia de plasament, care ma si platea. In fine, dupa concediu a inceput sa se agraveze situatia, am scapat de baba care s-a dus cu stresul ei in Florida unde avea si ea o casuta, si unde sta pe perioada iernii…

to be continued…

20-februarie-2011 Posted by | Despre viata noastra, Munca | , , | Un comentariu

Gift cards – vanzari 3rd party ???


O idee geniala pe care am descoperit-o de curand. Gift cards (Carduri cadou).
Ganditi-va la o chestie… nu ar fi frumos sa ai o afacere (un lant de magazine), dar sa poti vinde in orice magazin din orice supermarket din orice locatie?
Cineva a gasit solutia. Desi metoda noua pentru mine, totusi ea este destul de veche dar incepe sa prinda amploare din ce in ce mai mult.
Gift cards

Citește în continuare

5-martie-2010 Posted by | Romania VS Canada | , , , , , , | Lasă un comentariu

Protejat: Cum se munceste in Canada… pardon la Lindor.


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

13-octombrie-2009 Posted by | Munca, Romania VS Canada | , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Protejat: Primul meu job de-adevaratelea!


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

22-septembrie-2009 Posted by | Despre viata noastra, Munca, Romania VS Canada | , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.