Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

La multi ani Romanilor…


Aseara am primit prima urare de la multi ani de 1 decembrie… urmat de un „…sau ma rog…” parca soptit in barba…

Am simtit in tonalitatea vocii lui ca urarea este de prisos…

Este adevarat ca am parasit Romania. Nu am facut-o pentru ca uram tara sau oamenii. A fost o alegere pentru viitor… buna, rea… timpul va spune. Pana acum eu zic ca a fost buna. (Boris probabil ca o sa zica „mai vorbim peste vreo 2-3 ani”).

Aceasta alegere insa nu neaga faptul ca suntem inca romani. Vorbim romaneste, actele spun ca suntem tot romani, cei mai buni prieteni de aici sunt tot romani. Avem tricolorul si pamantul romanesc pe perete agatat langa crucea crestina, tresarim cand auzim vorbindu-se romaneste prin supermarketuri, ni se umple inima de placere cand se vorbeste de bine de Romania si judecam pe cei care o judeca (desi cateodata au dreptate). Julia este si ea romanca.

Nu vom renunta niciodata sa fim romani, cum probabil nu vom reusi niciodata sa NU fim imigranti in Canada sau emigranti din Romania… stim asta, si de aceea nu vom fi niciodata dezamagiti ca „suntem priviti ca imigranti” sau ca „nu vom fi niciodata integrati”. Stiam asta de cand am plecat… nu ne-am facut iluzii desarte…

Stim ce si cine suntem.

Asa ca ii multumesc sincer pentru urare.

LA MULTI ANI ROMANILOR!

Reclame

1-decembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Ne gandim la voi..., Romania VS Canada | , , , | 4 comentarii