Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

ne pregatim sa devenim parinti


Ieri am fost la primul curs prenatal.
Acest curs gratuit organizat si finantat de ministerul sanatatii are loc la nici 1 km de unde locuim noi. Este bine gandit ca sa poata fi frecventat cu usurinta… adica undeva intre orele 19 si 21, cand in principiu toata lumea ar trebui sa termine munca. Binenteles ca programul este destul de flexibil, punandu-ti la dispozitie mai multe date cand poti sa vii.

Cursul este compus din trei sedinte, si este exclusiv teoretic. Cursurile practice trebuie sa le platesti, acelea cu metode pregatire pentru nastere… etc…

Sincer sa fiu, am insistat sa facem acest curs mai mult din pricina faptului ca este gratuit, si daca tot e gratuit… de ce nu… insa nu ma asteptam la mare lucru, mai ales ca stiam ca este un curs teoretic… probabil niste pliante, niste informatii pe care le gasesti si pe net…

alt copil

Danutza a dat telefon si ne-am inscris. Am ajuns acolo primii. Dupa o scurta asteptare in sala de asteptare, unde ne-am mai aruncat ochii peste niste pliante… (apropos, toate salile de asteptare sunt dotate cu pliante gratuite informative… si am aflat o gramada de lucruri despre sistem din aceste pliante pe unde am tot asteptat)… am fost invitati in sala de curs.
Sala de curs era cam cat o clasa de scoala, impartita in doua de un perete fals de tip evantai (pliabil). In sala niste scaune dispuse in fata unei table albe (din aia pentru markere).

Ne-am asezat in primul rand… Dana nu vede prea bine la distanta, si am zis macar sa fim aproape de tabla. Au inceput sa apara si cursantii. In general erau chebecosi, cativa negri si cativa hispaci. Insa cu totii pareau sa stie foarte bine quebecoasa, si pareau ca sunt aici de muuuult timp. La un moment-dat unul din profesori a zis ceva de genul ca a avut o alta grupa de imigranti noi veniti… ceea ce ma face sa ma gandesc ca grupa noastra nu se incadra in "imigranti noi veniti"… asta m-a facut sa ma simt oarecum bine. Nu imi place sa fiu vazut ca imigrant… prefer sa fiu vazut ca "integrat"… desi stiu ca mai am mult pana acolo.

Am zis mai devreme "unul din profesori". Cursul era sustinut de doi profesori. O doamna si un domn, ambii quebecosi, ambii pe la vreo 45 de ani. Cat am stat sa asteptam sa vina toti cursantii, profesorul (barbatul) s-a gandit sa ne arate ceva "haios". Ne-a dus in a doua despartitura si a scos dintr-un geamantan materialul didactic… doi copii din cauciuc masiv de culoare roz, care reprezentatu exact imaginea si pozitia copilului in trimestrul doi si trei al sarcinii. Era cum ne-a explicat dupa aceea o modalitae de "constientizare" a faptului ca copilul exista… Trebuie sa recunosc ca era un sentiment ciudat sa tin papusile alea in maini, mai ales ca ne-a spus direct: "asa e copilul tau!" si mi-a pus papusa in brate. Doua ovale de nici 20 cm lungime… foarte ciudat sentimentul…

gluma

Dupa care, dupa ce a venit toata lumea (in general sot+sotie, dar erau si cateva femei singure), s-au asezat si ei pe niste scaune de-a stanga si de-a dreapta tablei cu fata la noi, si dupa o scurta prezentare, au inceput cursul.

Trebuie sa recunosc ca m-au surprins un pic. Cursul era foarte dinamic… intrebari… pareri… explicatii… exemple… si pot sa spun ca, am si invatat cateva chestii pe care nu le stiam. Ne-a povestit despre "intelectul primitiv" al copilului si al nou-nascutului, despre conexiunile neuronale pe care le face la varsta aceea, si din cauza aceasta, ce e bine sa faci si ce nu e bine…
Una din povestile care mi-a placut si pe care am reusit sa o creionez genial de bine in minte este urmatoarea:
"Sa facem un mic test de imaginatie… sa mergem peste vreo 10 ani, cand copilul vostru deja este la scoala… barbatul se intoarce de la serviciu obosit de munca, si gaseste copilul pe canapea in sufragerie, si sotia pregatind mancare la bucatarie. Evident primul lucru pe care il faci este sa intrebi ce mai faceti, cum a fost ziua voastra?…. Ce credeti ca o sa se intample? Evident femeia incepe sa povesteasca… serviciu, piata, haine… orice… La un moment-dat barbatul (statistic vorbind), pierde sirul povestirilor si incepe sa auda doar bla, blabla, blabla,… si atunci se intoarce catre copil si il intreaba: Tu ce mai zici? Cum a fost ziua ta?… Ce credeti ca se intampla?… Evident mama incepe sa raspunda in locul copilului… din inertie probabil de la povestea ei… << Fica-ta iata ce a facut azi… m-a sunat profesoara… a luat o nota mica… etc…>> . Atunci tie iti sare tandara si ii zici: << Da’ lasa copilul sa vorbeasca ca doar pe el (ea) l-am intrebat>>… mama: <>"
Nu stiu cat de bine am povestit-o dar oricum personajele le vad atat de clar, si situatia atat de evidenta si familiala, incat parca ii vad in fata ochilor…
Care este scopul acestei povestiri… trebuie sa iti dai seama ca in capul copilului, in acest moment se creaza niste dezechilibre psihice… ce ar trebui sa faca? Daca ii raspunde o supara pe mama, daca nu raspunde il supara pe tata. La un anumit nivel se simte responsabil pentru faptul ca parintii lui se cearta. Este adevarat… we’ve all been there… (cel putin eu imi amintesc de cateva momente in care chiar ma simteam vinovat ca parintii mei se cearta… si acum imi dau seama ca nu era din vina mea… dar la momentul ala m-au afectat gandurile alea)…

bebe

Dupa vreo ora jumatate de discutii, ne-au separat: Profesorul cu baietii, profesoara cu fetele. O jumatate de ora am discutat chestii putin mai intime. Bine gandita mutarea pentru ce urma sa fie discutat. De exemplu cu baietii a discutat chestii legate de sentimentele sotiei… cum devine mai sensibila, irascibila, caderi nervoase, din cauza dezechilibrelor hormonale normale in aceasta perioada si dupa nastere… cum trebuie sa reactionam, cum trebuie sa menajam, cum ar trebui sa administram anumite situatii… dupaia despre nastere… cum ca faptul de a vedea cand iese copilul… si mai ales de unde iese… ar putea sa afecteze mai departe viata sexuala a cuplului si armonia familiei… care ar trebui sa fie atitudinea fata de soacra (in perioada post-natala de multe ori, mamele sunt ajutate de mamele lor (bunica copilului))… ei bine acest lucru nu este vazut prea bine se pare… pot aparea probleme mari in armonia cuplului… la urma urmei, copilul are o mama si un tata si in perioada post-natala este extrem de inportant sa fie ei cei care ingrijesc copilul… este o perioada in care se formeaza conexiunile neuronale bazate pe simturile primare… copilul trebuie sa treaca printr-o asa-zisa "rutina" care favorizeaza dezvoltarea neuronala de baza… si multe chestii…

Claie peste gramada, desi ma consider un baiat destul de citit si informat, pot sa zic ca am gasit acest prim curs extrem de util, si ca un asemenea curs nu ar trebui sa lipseasca unor tineri parinti…

PS:
Aici tatal este lasat sa asiste la nastere, indiferent daca este normala sau cezariana.
Este prima oara cand aud vorbindu-se quebecoasa in continu mai mult de 2 ore… foarte ciudata… inteleg cam 80%… cu timpu sper sa ma pot adapta…

Reclame

24-octombrie-2009 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , | Un comentariu