Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Cascade din zona Montrealului


Luna trecuta am am reusit sa facem un tur de forta prin zona Montrealului, in cautarea celor mai spectaculoase cascade.

Dupa ce am bifat cateva dintre cele mai spectaculoase cascade din zona, incepand cu mama cascadelor Cascada Niagara, continuand cu Cascada Montmorency de langa orasul Quebec, si cascada Dorwin de langa Montreal, am hotarat sa plecam la vanatoare sa vedem daca mai exista vreo cascada din zona Montrealeza care sa ne mai impresioneze.

Chute Sainte Ursule

Aceasta cascada se afla la cca 120 km de Montreal.

Drumul pana acolo a fost placut. In maxim o ora jumatate ar fi trebuit sa fim acolo. Pe la ora 3.30 am iesit de pe autostrada si ne-am indreptat spre cascada. Drumul trece printr-un mic orasel pe nume Louiseville. Cum am intrat in oras am inceput sa vedem dintr-o data multe masini parcate, multe motociclete Harley Davidson… se pare ca era o sarbatoare in oras. In intersectia din centrul orasului trebuia sa o luam la stanga peste calea ferata… insa… intersectia blocata de masini de politie. Politistul amabil care dirija circulatia inapoi ne-a explicat ca este cel mai mare eveniment al orasului: Festivalul Galettei de Sarasain de Louisville. Prin intersectia respectiva tocmai trecea parada care strabatea intreg orasul. Tot politzistul amabil ne-a explicat ca parada va dura inca cel putin o ora, iar alt traseu spre cascada ar fi ocolit tot orasul… asa ca am hotarat sa parcam masina si sa asistam si noi la frumoasa parada.

Masini de epoca, care cu muzica, cai din cei mai frumosi de la cei mai mari cu copita cat capul unui om pana la poneii de marimea unui caine de talie mare faceau deliciul localnicilor si a vizitatorilor veniti pentru a petrece o zi de sarbatoare.

Dupa ce s-a terminat parada, intersectia s-a deblocat, si calea spre Saint Ursule era libera. Am ajuns la intrarea in Parc cu doar 15 minute inainte de ora 17:00, ora inchiderii. Intrarea era 5$/persoana. Dupa ora 5 puteai intra liber, insa nu beneficiai de serviciile centrului de informatii sau de toaletele publice din parc. Doamna de la intrare a fost dragutza si a zis ca se face ca nu ne-a vazut, si nu am mai platit intrare (oricum eram dispusi sa asteptam 15 minute pana pleca ea… n-avea rost sa platim intrarea pentru doar 15 minute).

De la parcare pana la podul de deasupra cascadei nu sunt mai mult de 200 de metri. Poteca te duce printr-o padure amenajata cu masutze si bancutze pentru picnic.

Exact de pe pod poti vedea sub tine cum incepe marea cadere de apa, dar deasemenea poti vedea si o zona oarecum perpendiculara pe cursul actual al apei, o limba de piatra slefuita, fara nici un fel de vegetatie.

O placa informativa iti supune imaginatia la un exercitiu temporal: limba de piatra slefuita este de fapt vechiul curs al raului, pe care se afla acum cateva sute de ani si o veche moare din care nu a mai ramas nimic.

Pe malul drept al raului, imediat dupa podul de deasupra cascadei, incepe „o poteca din lemn amenajata cu balustrada si covor antiderapant amenajat pentru accesul in timpul iernii. Acea zona este permanent udata de stropii cascadei, si probabil iarna se face gheata si devine periculos.

Poteca se bifurca chiar la capatul podului. Una din poteci urmareste vechiul curs al raului, iar cealalta poteca coboara prin dreapta raului pe langa cascada, traverseaza raul la partea inferioara a cascadei dupa care urca inapoi pe malul stang al raului, oferindu-ti practic o priveliste completa a cascadei  din toate unghiurile posibile.

Am apucat-o vreo 300 de metri pe „cararea” ce cobora pe cursul vechi, doar ca sa ne facem o idee… era deja tarziu, si vroiam neaparat sa vedem cascada… O mica belvedere amenajata cu un pod de lemn iti arata o mare parte din vechiul curs al raului. De-o parte si de alta padure multicolora, iar in lumina soarelui se putea vedea un pod de fier ce purta o cale ferata. O alta pancarda informativa dezvaluia ca acel pod a detinut la vremea lui, in urma cu multe zeci de ani, recordul mondial a celui mai lung pod feroviar cu structura metalica. Si iata cum ceva ce parea ca strica peisajul natural, a devenit printr-o simpla pancarda un monument de admirat.

Ne-am intors la pod si am apucat-o in josul cascadei. Din loc in loc erau amenajate mici poduri de lemn, locuri de unde puteai admira cascada in toata splendoarea ei.

Fiecare punct de pe traseu era aproape unic, pentru ca relieful pe care l-a sapat cascada este cam neregulat, si greu ai fi putut sa gasesti un loc de unde sa o vezi in intregime. In plus era destul de lunga (peste 30 de metri diferenta de nivel), si sapase un gen de canion, care in prima faza sherpuia printre stanci, si curgea in trepte. Astfel de pe podul de jos nu puteai vedea podul de deasupra cascadei sau invers.

Pe la jumatatea cascadei „poteca de lemn” se termina, si incepe poteca prin padure pana la podul de sub cascada. Podul de sub cascada mi-a amintit de podul suspendat pe cabluri de la Moreni de pe Cricovul Dulce, orasul in care am copilarit…

De aici am inceput sa urcam pe malul stang al raului. Aici este o belvedere care iti infatiseaza cascada aproape in intregime… o splendoare… Julia era fascinata… atat de fascinata incat a trebuit sa o schimbam chiar acolo…

Pentru mai multe poze de la Chutes Saint Ursule, click aici.

Chutes Croches et Chute du Diable

Sunt doua cascade pe care le-am pus impreuna din doua motive. In primul rand ca sunt foarte apropiate una de cealalta (vreo 5 km), si in al doilea rand Prima dintre ele este atat de putin spectaculoasa ca aproape ne-a parut rau ca am pierdut timpul sa o vedem…

Click aici pentru locatia exacta: Chutes Croches
Click aici pentru locatia exacta: Chute du Diable

Ambele cascade se afla in susul raului care formeaza lacul Monroe in cadrul Parcului National Mont Tremblant. Este acelasi lac pe care in urma cu ceva vreme ne-am plimbat cu barca atat cu prietenii nostri din SUA – Costi si Rodica (vezi aici) cat si cu prietenii nostri din Romania – Popica si Cristina (vezi aici). Cu ocazia asta ne cerem scuze ca am ratat asa o minunatie de cascada la doar 7-8 km distanta… sorry… poate data viitoare, acum stim…

Prima cascada (Chutes Croches) se afla la doar 200 de metri de strada. Acolo gasesti podul de deasupra cascadei, dupa care mai mergi alti 200 de metri pana la o belvedere de sub cascada. Peisajul este frumos, insa cascada nu este altceva decat ocurgere mai rapida de apa, ideala probabil pentru rafting cum bine zicea un prieten.

A doua cascada se afla un pic mai in susul raului, si din sosea trebuie sa mergi pe jos prin padure 785 de metri… adica vreo 10 minute

Chute du Diable (Cascada Diavolului) este intr-adevar mai spectaculoasa. Destul de inalta, cu cadere libera si debit foarte puternic, iti ofera un peisaj destul de infricosator. Forta pe care o expune aceasta cascada este dublata si de un zgomot foarte puternic si de norul de stropi pe care il arunca in aer… este intradevar una din cascadele care mi-a dat un pic fiori pe sira spinarii.

Merita vazuta…

Pentru mai multe poze… click aici

Reclame

2-noiembrie-2010 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu