Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Inventii „Danutzesti”…


Iata ce ne-a mai trecut prin cap, pe principiu deja cunoscut „De ce sa dai bani cand poti sa nu dai!”.

1. Gargarita-Balansoar-Saniutza-Masinutza(proiect).

De cand am vazut jucaria, ne-am indragostit de ea. Danutza vroia neaparat sa o cumpere pentru Julia. Pe mine m-a incantat structura robusta din lemn, solida, si chiar inainte sa o cumpar, ma gandeam deja la posibilitatile de „adaptare”.

Rock My Baby - Ladybug (Gargaritza)

Rock My Baby - Ladybug (Gargaritza)

Deja inchipuiam modificari la talpice, astfel incat sa o pot plimba pe Julia si pe afara, prin zapada… Initial m-am gandit ca niste schiuri de copii s-ar potrivi perfect ca talpice pentru zapada. Binenteles, pentru asta speram sa gasesc niste schiuri aruncate pe undeva de vreun canadian caruia ii prisosesc banii… nu s-a intamplat… am incercat si la o fundatie care se ocupa cu „repunerea in circulatie” a obiectelor folosite, dar inca functionale… fundatia disparuse… asadar, m-am hotarat sa le fac chiar eu…

Ideea mi-a venit dupa ce mi-am strofocat un pic mintea, si am gasit prin debara niste „resturi” de la o lucrare mai veche (de cand am instalat masina de spalat)… adica o teava de plastic de scurgere. Pentru a face „botul” talpicilor, am incalzit teava usurel, cu atentie doar pe jumatate din circumferinta tevii (unde se face pliul de indoire), si indoind tot cu atentie teava… prima incercare a esuat… pana te prinzi de miscare… Pentru incalzire am folosit faclia pe care am folosit-o la instalarea masinii de spalat… Prin urmare, costuri de modificare – zero.

Iata rezultatul, functional binenteles… testat… teava aluneca foarte usor pe zapada, si chiar pe asfalt unde era dezapezit, fara sa se strice prea tare.

Inventia mea a intors cateva capete uimite, si priviri admirative prin parc pe unde ne-am plimbat. M-au impresionat placut, mai ales pentru ca nu ma asteptam ca „improvizatiile”, fie ele si ingenioase, sa fie privite atat de admirativ, tinand cont de imbuibarea societatii cu idei de „siguranta copilului”, „inventii testate”, „politicaly correct” si alte idei „revolutionare”…

2. Tunelul scutecelor.

Initiativa a fost a Danutzei. De acum vreo 2 luni incoace, de cand Julia a inceput sa exerseze mersul in doua picoare, am observat ca ii place sa se plimbe cu cutia de scutece. Practic, folosea cutia ca pe premergator (este motivul pentru care nici nu i-am mai cumparat premergator). A luat-o prima data de langa usa, unde era pusa sa  fie dusa la gunoi. Asa tare i-a placut timp de vreo luna-doua sa plimbe cutia, ca nu ne-am mai indurat sa aruncam nici o cutie… De vreo saptamana insa, nu s-a mai atins de cutii. A inceput sa mearga destul de bine, si probabil ca nu mai sunt asa interesante…

Asa se face ca ne-am trezit cu o droaie de cutii inutile in casa. Danutza a venit cu ideea, ca poate facem ceva haios pentru Julia din cutiile alea…

Asadar, cu doar un cutter si niste scotch, am facut un tunel din doua cutii de scutece. Ideea nu e noua, doar conceptia. Jucarii in forma de tunele se gasesc pe piata la pretzuri frumusele, facute in general din material textil, intarit cu arcuri metalice. Are cateva si la gradinita, cu care se joaca…

Noua noastra inventie a fost se pare o reusita nu numai pentru Julia, dar si pentru noi…

Un pic mai sfioasa si circumspecta la inceput, Julia a avut nevie de exemplul personal al Danutzei, care s-a strecurat supla ca un sarpe prin tunel…

Intrigata, si curioasa, si mai ales cu exemplul personal al mamicii care a dat pentru cateva momente in mintea copiilor, Julia incearca si ea…

Nici Tati nu se lasa mai prejos… Trebuie sa incerce si el noua jucarie… insa tati are oarece dificultati…

Pentru cei carora le-a placut ideea, este cred eu foarte important sa taiati cu cutterul din loc in loc mici deschizaturi prin care sa intre lumina in „tunel” si prin care copilul sa tina mereu contactul vizual cu parintii… Ne-am distrat de minune aseara toti trei… ne-am bucurat de bucuria Juliei…

Reclame

15-martie-2011 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Iata ce pot face doua maini dibace | , , , , , | 7 comentarii

Primul Craciun al Juliei si al lui Sebastian


Anul acesta am incercat sa egalam macar performantele culinare de anul trecut, avand in vedere faptul ca Danutza a muncit pana de curand si am facut lucrurile pe apucate.

„Spiritul Craciunului” ne-a curpins cu vreo doua-trei saptamani inainte, cand am aflat cu mare bucurie, ca Costi, Rodica si micutlul lor Sebastian de numai doua luni au reusit sa isi ia viza de America si cea de Canada, si vor ateriza exact pe 23 pe aeroportul din Montreal… prin urmare vom petrece acest Craciun impreuna.

Desi proaspata familie Costi-Rodica-Sebi nu se inrudeste in nici un fel cu a noastra prin sange, faptul ca ne sunt prieteni vechi foarte buni, sunt romani, si impart cam acelasi statut cu al nostru pe taramuri indepartate, ne-a facut sa ne simtim ca si cand am primi vizita cuiva din familie… Asadar am luat sentimentul ca atare, si am inceput sa ne pregatim sa fim niste gazde traditional-romanesti perfecte pentru o seara de Craciun de neuitat in Familie.

Am inceput sa ne facem planuri. N-am amintit de un craciun petrecut tot in familie la Brasov care ne-a ramas si ne va ramane in inima totdeauna. Toti invitatii adunati in jurul bradului, desfacand fiecare cadoul de la Moshu’… poate parea un cliseu, insa pana atunci uitasem cum este sa desfaci cadouri sub brad cu familia… este ceva special pe care multi l-am uitat, fiind inlocuit de mult cu „atentiile” inmanate la usa in timp ce te descalti sa intri in casa gazdelor… Am hotarat sa facem si noi acelasi tip de obicei (si promitem ca o sa il pastram cum putem mai bine si in viitor)… mai mult… tot la Brasov ne-am dat seama ca este mult mai mult „fun” sa faci cadouri haioase decat fitzoase si un factor foarte important sa ambalezi fiecare mic cadou intr-o „cutie de cadou” separata, astfel ai bucuria de a desface mai multe cadouri… decat o singura „punga de cadou” plina cu mai multe…

Mancarea ca de obicei cea traditionala romaneasca de Craciun… adica porcarii (a se citi „produse din carne de porc”)… toba, piftie, caltabos… dar si mai putin traditionala insa omniprezenta salata de beuf fara beuf, si tot felul de alte salate cu maioneze… La toba binenteles am pastrat reteta de anul trecut: „Toba la cutie de suc” care s-a dovedit pentru a doua oara un real succes.

 

Toba la cutie

Toba la cutie

Asadar… dupa ce am hotarat cum si in ce fel, in mare,… ne-am apucat sa punem si in aplicare.

Am cumparat decoratiuni de Craciun cu care am decorat intreaga casa… nimic foarte scump… chestii ieftine dar combinate cu gust, de mare efect… niste panglica, niste globuletze, niste servetele imprimate cu tema de craciun, etc…

Intr-unul din periplurile noastre prin magazine am dat si peste casutza lui Mos Craciun. L-am gasit acasa, asa ca l-am rugat sa ii aduca ceva frumos Juliei, ca a fost cuminte. Mosul a fost foarte amabil… a facut chiar si niste poze cu noi…

 

Acasa la Mos Craciun

Acasa la Mos Craciun

Pentru brad, in Romania aveam unul artificial care parea mult mai bogat decat cei din piata, si in plus venea sa intareasca convingerile noastre ecologice… reutilizabil… aici am optat pentru alta varianta: bradutzul in ghiveci. Nu foarte inalt ca sa putem sa il punem pe birou (ca nu cumva sa riscam vreo problema cu Julia care ar fi putut sa faca din gresala vreo manevra si sa traga bradul peste ea), natural, foarte bogat, si in plus ecologic… ne gandim la primavara sa-l replantam pe undeva… asta daca nu o sa il ucida lipsa umiditatii si caldura uneori excesiva din casa.

 

O, brad frumos!

O, brad frumos!

O insalatie de beculete cea mai ieftina si cu cele mai putine beculetze (chinezeasca binenteles) si fara joc de lumini, a fost de ajuns.

Cel mai greu a fost cu cadourile… haine… nu mai stii marimile… aia e prea scumpa, aia e prea mare, prea mica… si tot asa… nu reuseam sa ne hotaram la ceva… Pana la urma m-am enervat si am luat la gramada, fara sa ma gandesc prea mult ce si cui sa dau… pur si simplu niste cadouri comune… niste brelocuri… mici gadgeturi… chestii funny dar si utile… niste carti, niste dulcuri… si binenteles asa zisele „cadouri surpriza”: sosete cu tema de craciun, becuri economice, banda izoliera… Mi-a luat cateva ore sa le impachetez in hartie imprimata de sezon… noroc ca unele le-am luat deja ambalate…

Mancarea a fost ultima pe care am cumparat-o… ca avem un congelator nu foarte mare… si sa nu se strice. Ca si anul trecut, magazinul chinezesc are cele mai bune oferte pentru organele de porc, dealtfel unul dintre singurele magazine la care poti gasi matze, urechi, organe, copite, cap de porc, etc…

Pe 23 decembrie asteptam cu nerabdare pe prietenii nostri sa soseasca. Dupa un drum extrem de obositor, mai ales si pentru faptul ca calatoreau cu copil mic… vreo patru ore de asteptat in Paris la escala datorita zapezilor care au blocat circulatia aeriana… iata ca in sfarsit au sosit…

I-am adus acasa, i-am instalat in dormitor. Pareau foarte obositi toti trei. Drumul si diferenta de fus orar se pare ca incepeau sa isi puna amprenta.

Pe 24 am mers la cumparaturi si am facut ultimele „ajustari” la cadouri decoratiuni si mancare. Dupaia ne-am intors acasa sa terminam pregatirile. Rodica a ajutat-o pe Danutza in bucatarie… Salata de beuf-fara beuf, salata de piept de pui, caltabosul, maioneza…

 

Fetele harnice

Fetele harnice

Starea Juliei a inceput sa ne ingrijoreze cu o temperatura mare persistenta, lipsa de pofta de mancare si proasta dispozitie… banuim ca este o raceala… daca nu trece pana maine, probabil ca o sa trebuiasca sa mergem la spital… si in perioada asta… sper sa nu fie nevoie…

Am hotarat sa nu desfacem cadourile in seara de Ajun, ci sa asteptam pana pe 25 cand vor veni si ceilalti prieteni pe care ii invitaseram: Andrei si nasii Juliei (Ovidiu, Mariana si Andreea).

Pe 25 a inceput petrecerea… dupa ce am mai pus la punct cateva detalii: Salata de vinete si fritura, seara pe la ora 7 am inceput petrecerea… Deliciul serii, dupa cum si banuiam a fost desfacerea cadourilor… Sper ca si invitatii nostri au apreciat… Julia si Sebica au fost binenteles cei mai rasfatati… desi Sebica de obosit ce era a dormit iar Julia era cam lesinata de temperatura…

 

Fetele cu cadouri...

Fetele cu cadouri...

Sebi a primit un balansoar si un costum de elf, iar Julia a primit o pereche de cercei si o masa de joaca cu butoane… pe langa alte mici atentii…

 

Sebi, leganat de Julia

Sebi, leganat de Julia

Catre sfarsitul petrecerii pe Costi l-au apucat frisoane… cred ca e racit… s-a dus sa se culce… Rodica dupa el cu un spirt de masaj… doar-doar i-ar fi mai bine…

Ovidiu si Andrei au stat pana mai tarziu cu mine si cu Danutza ca sa incerce un lichior adus de Andrei. Mariana a plecat un pic cam devreme intr-o stare cam de zombi… a muncit toate aceste zile, si s-a ambitionat sa faca peste noapte si niste sarmale care i-au iesit foarte bine si din care am gustat toti… era cam obosita…

Pana la capat, bilantul a fost bun… in ciuda micilor neplaceri de stare de sanatate/oboseala… toata lumea s-a distrat, a mancat o macare excelenta pentru care Danutza a primit si merita toate complimentele… a fost o seara reusita…

26-decembrie-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, despre prieteni si familie..., Despre viata noastra | , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Protejat: Facem progrese


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

13-mai-2010 Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra | , , , , , , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.