Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Cuba (partea I)


Si uite asa ne-am hotarat din senin sa mergem in Cuba. (am pus deja poze aici)

Excursiile in America de Sud au ajuns deja o traditie pentru canadieni, in special pentru quebecosi care simt nevoia sa schimbe frigul si zapada cu plajele insorite ale hotelurilor de lux „all inclusive”. In topul preferintelor sunt Florida, Cuba, Mexic, Jamaica, Rep. Dominicana.

Cuba este o destinatie mai aparte pentru canadieni din cateva motive. Este foarte ieftin, este oarecum exclusivia, din cauza ca americanilor nu li se permite accesul in Cuba, exotica, foarte sigura.

Cate ceva despre tara:

Cuba este cea mai mare insula din Antile, care se află la confluența Mării Caraibelor, al Golfului Mexic și Oceanului Atlantic.

Limba oficiala este spaniola

Populatia este de 11 milioane de locuitori, impartite in 2 mari categorii: descendentii spaniolilor si descendentii africanilor adusi de spanioli sa munceasca pe plantatii.

Climatul este tropical cu temperatura minima de 19 grade celsius in toiul iernii – ianuarie. Umiditatea atmosferica nu scade niciodata sub 70%. Vara este de obicei foarte ploioasa si uneori vanturile oceanice le fac probleme, transformandu-se rareori in uragane.

Moneda este pesosul insa au inventat o alta moneda speciala pentru turisti CUC (pesos convertibil).

Sistemul politic este comunist. Daca va mai aduceti aminte cum era pe vremea lui Ceausescu in Romania… totul apartine statului, tara inchisa, nimeni nu poate sa iasa, nu calculatore, internet, televizor, un singur program national, etc.

Embargoul SUA. Relatiile cu SUA sunt foarte tensionate. Este motivul pentru care americanilor nu le este permis accesul in Cuba, iar Cuba nu are dreptul sa importe nimic din alte parti. In principiu trebuie sa isi produca totul singuri.

Am cumparat un pachet all inclusive de 6 nopti la un hotel de 4 stele in insula Cayo Coco cu o agentie de turism – Tours Mont Royal… iata intregul pachet de servicii TMR book.

Zborul spre Cuba

Avionul pleca spre Cuba la ora 6:45 dimineata. Trebuia sa ajungem la aeroport cu vreo 2-3 ore mai devreme ca sa ne facem check-in ul. Era o ora prea matinala sa rugam pe cineva sa ne duca la aeroport. Asadar singurele solutii erau ori sa luam taxiul pana la aeroport ori sa mergem cu masina personala si sa o lasam o saptamana in parcare la aeroport. Parcarea era insa prea scumpa (75$), si in plus nu stam foarte departe de aeroport, deci am ales sa mergem cu taxiul. Ultima experienta cu taxiul m-a invatat ca le ia ceva timp sa ajunga la adresa, asa ca i-am sunat cu 15 minute mai devreme. Ca si prima data, doamna de la comenzi nu mi-a estimat timpul de sosire. Dupa 15 minute am sunat-o din nou (la ora aia era singura pe tura probabil pentru ca mi-a raspuns tot ea). Cu o voce insipida mi-a zis ca taxiul este pe drum si sa nu ma impacientez, si sa astept ca vine. Dupa alte 10 minute am sunat din nou, si dupa alte 10 am sunat iarasi. Intr-un final cu numai 50 de minute intarziere, taxiul nostru a sosit la adresa. La aeroport s-a desfasurat totul ca la carte, fara probleme sau intarzieri. Avionul de la compania Canjet era unul micut, fara monitoare individuale la fiecare scaun. Eram pregatiti cu un laptop in caz ca Julia se plictisea si ar fi vrut sa vada desenul ei animat favorit: Finding Nemo. Nu s-a intamplat. A stat cuminte in scaunul ei, a desenat, s-a jucat. Cu numai o zi inainte implinise 2 ani asa ca am fost obligati sa ii platim loc in avion. Zborul efectiv este doar de 3 ore jumatate… floare la ureche in comparatie cu ce am patimit pana in Romania. Am ajuns in jur de ora 10 pe aeroportul Cayo Coco, nu inainte de a admira un peisaj absolut superb de la inaltime. Cred ca pilotul a coborat altitudinea tocmai pentru acea priveliste. O vedere spectaculoasa a insulei Cayo Coco… din pacate nu am avut aparatul foto la indemana…

CAYO COCO (vezi harta)

Cayo Coco este o insula de coral formata paralel cu cheiul Cubei, pe o lungime de vreo 27km. Singurua cale de acces s-a construit in numai 18 luni – o strada lunga de vreo 18 km care leaga insula Cayo Coco de insula Cuba. Insasi povestea construirii acestui drum imi aminteste de povestile comuniste din Romania cu constructia Canalului Dunare-Marea Neagra sau constructia Palatului Poporului. Insula nu este locuita, singurele constructii sunt resorturile luxoase pentru turisti. In jur de 10 hoteluri de la 4 stele in sus se intind pe lungimea plajei. Intre ele doar un singur drum, populat in proportie de 99% de autobuze. Autobuze care duc, aduc sau plimba turistii intre aeroport si hotel sau intre hoteluri si plaje, sau autobuze care aduc muncitorii hotelieri (din cel mai apropiat oras Moron) la lucru.

O comparatie foarte bine inspirata este ca insula Cayo Coco este o rezervatie de turisti. In afara de populatia locala care munceste la hoteluri si turistii, nimeni altcineva nu are dreptul sa intre pe insula. Chiar si acestia trec printr-un fel de punct vamal aflat pe faimoasa sosea de 18 km.

Hotel(urile)

Desi se lauda cu 4 sau 5 stele, hotelurile cred ca se raporteaza mai mult la nivelul populatiei locale, care este foarte saraca. In general trebuie sa scazi o stea ca sa iti faci o idee. Cladirile sunt nu foarte bine finisate, se observa din loc in loc munca de amator. Dat fiind solul insulei, nu par sa fie prea bine fundamentate. In general daca te uiti la detalii, iti dai seama ca le lipseste finetea. Pe de alta parte, serviciile sunt conform unui resort all inclusive… piscine, baruri, bautura, mancare, dependinte, activitati, gradinita, spectacole, etc.

Hotel Sol Cayo Coco

Hotel Sol Cayo Coco

Ce ne-a placut mult si nu am mai vazut pana acum erau lobby-urile hotelurilor cu receptia. Aratau foarte bine decorate, erau pline de canapele si fotolii pe care le puteai folosi la discretie, un bar mare in lobby langa receptie… si ce era atipic erau in aer liber. Era o cupola mare care acoperea lobby-ul de ploaie, insa intrarea si iesirea erau in aer liber.

Camerele nu erau foarte mari, insa paturile erau imense, si privelistea de pe balcon facea toti banii.

Autobuzul de la aeroportul Cayo Coco pana la hotel nu a facut decat 15 minute. timp in care un ghid bilingv ne-a explicat cate ceva despre cum decurg lucrurile si ce ar trebui sa facem odata ce ajungem la hotel. In principiu, trebuia sa iti iei camera in primire, si sa nu ratezi intalnirea de a doua zi dimineata cu un reprezentant din partea agentiei de turism de care faceai parte.

Bratara colorata

Odata ajunsi la hotel, odata cu cardul de la camera, ti se pune la mana o bratzara de plastic pe care nu o poti da jos decat daca o tai. Bratara magica are diferite culori si inscriptii in functie de hotelul si pachetul pe care l-ai cumparat.

De ce spun bratara magica, pentru ca fara ea esti un simplu cubanez, ea iti da statutul de turist, si odata cu acest statut toate avantajele: poti cumpara din shop, poti manca si bea gratuit, poti participa la activitati gratuit, poti inchiria barci si hidrobiciclete gratuit, etc.

Bratara are insa si dezavantaje cum ar fi ca nu poti folosi serviciile altui hotel fara bratara corespunzatoare. In comunitatea locala esti recunoscut numaidecat de localnici si devii tinta cersetorilor sau micilor bishnitzari.

Trei din cele 10 hoteluri din Cayo Coco apartineau aceluiasi lant de hoteluri, asadar, puteai sa te duci linistit la oricare din ele, si beneficiai de aceleasi servicii gratuite, insa binenteles inainte de a face asta trebuia sa treci pe la receptia hotelului tau si sa ceri bratara corespunzatoare hotelului unde planuiai sa te duci in acea zi.

Agentiile de Turism

Din ce am observat, turistii erau adusi la hoteluri de vreo 5 agentii de turism in general canadiene care aveau exclusivitate pe acele hoteluri. Nu sunt sigur, insa nu cred ca ai fi putut sa vii altfel la hotelurile respective (pe cont propriu de exemplu). Agentiile de turism aveau rezervate in loby niste birouri speciale si o sala de conferinta. Fiecare agentie de turism avea un biblioraft cu oferta lor completa si ceva informatii, care iti statea la dispozitie intr-o mini-biblioteca tot in lobby.

A doua zi am avut intalnirea cu reprezentantul agentiei TMR – tanarul Alioski (un nume foarte hispanic… dar o sa revin asupra acestui aspect). Intr-o sala de conferinta, ne-a strans pe toti, majoritatea din Montreal, si intr-o franceza destul de fluenta ne-a explicat ce si cum… (iata intregul pachet de servicii TMR book) un pic despre istoria, clima, societatea Cubei, si in principal despre organizarea hotelului (activitati, restaurante, tips-uri, ce este inclus si ce nu, etc.), dar si despre excursiile cu plata pe care le organizau si de care noi personal eram foarte interesati. Printre cele mai dezbatute subiecte au fost:

  • apa de la robinet / purificata / potabila… ne zicea reprezentantul ceva de genul… „noi, cubanezii bem apa de la robinet, si nu patim nimic, insa voi, mai bine sa va luati apa purificata inbuteliata”… apoi intrebari: „apa de la bar este si ea purificata?”…  „dar cuburile de gheata?”… „dar de spalat pe dinti cu apa de la chiuveta e sigur?”… te durea capul… canadienii astia sunt speriati de bombe.
  • prosoapele de plaja… „azi dimineata nu au fost destule”, „se spala regulat?”…

ceea ce ne duce la urmatorul punct…

O vacanta tipica

In general Canadienii aleg sa se duca in Cuba la all inclusive cu un singur scop: sa se bronzeze si sa se relaxeze. Asadar, activitatea favorita este sa vegeteze la soare, in jurul piscinei, acolo unde alcoolul este foarte la indemana la barurile adiacente, si unde din cand in cand poti sa te arunci in apa fara sa te murdaresti de nisip sau de apa sarata lipicioasa a oceanului.

Astfel, la ora 9 dimineata, primul lucru pe care il fac este sa isi procure prosopul de plaja (nu vin cu ele de acasa, le iau de la hotel), si sa isi rezerve cel mai bun sezlong din jurul piscinei. Dupa care vine micul dejun si o intreaga zi de prajeala la soare si coctailuri spirtoase. Din cand in cand mai baga un trabuc cubanez cumparat de la shopul din incinta hotelului cu 3$ bucata (cel mai ieftin)… ceea ce ne duce la urmatorul punct…

Shopurile pentru turisti

… va urma…

Reclame

12-februarie-2012 - Posted by | Calatorii, Despre viata noastra |

12 comentarii »

  1. „Este foarte ieftin, este oarecum exclusivia, din cauza ca americanilor nu li se permite accesul in Cuba, exotica, foarte sigura.”- le scoti din putzul gandirii, Danutze, la Cayo Coco merg doar pensionarii dupa cum se vede din poze, Havana si Varadero(unde am fost si eu si plec iarasi in martie) sunt preferatele americanilor.

    Comentariu de Boris | 13-februarie-2012 | Răspunde

    • In primul rand, eu nu am intalnit nici un american in Cayo Coco, si desi Havana si Varadero sunt destinatii mult mai populare, ma indoiesc ca sunt pline de americani. Cum am spus si sustin in continuare, americanilor le este interzis accesul in Cuba, si paradoxal, nu Cuba le interzice accesul, ci propriul lor stat, SUA. Este adevarat ca nu este imposibil pentru (anumiti) americani sa ajunga in Cuba, exista niste licente speciale care se dau numai in anumite conditii si numai anumitor clase sociale(daca ai rude de gradul I in Cuba) si profesionale (jurnalisti, membrii unor misiuni religioase, educationale, caritabile, etc.). Daca americanii vor sa ajunga in Cuba fara licenta pot face niste mishculatii sa o ia prin Canada, Mexic sau Bahamas, dar chiar si asa se risca un picutz, si ma indoiesc ca sunt prea multi americani care ar trece prin atatea probleme doar ca sa ajunga in Cuba.

      In al doilea rand, este adevarat ca sa zicem in proportie de 40-50% poate sunt pensionari, restul sunt familii cu copii, care cauta linistea unui coltz de rai, mai presus de agitatia unui oras ca Havana si departe de galagia si nebunia discotecilor din Varadero. Astea sunt foarte populare tocmai pentru ca sunt galagioase si ca acolo gasesti „distractia maxima”… insa noi nu cautam asta… Este adevatat ca am fi vizitat Havana macar o zi… dar era prea departe. Cand ai copil, nu vrei prea multa galagie… mai ales in perioada asta cand este „spring brake” si Varadero se umple de adolescenti si explozii hormonale…

      Comentariu de danutzii | 13-februarie-2012 | Răspunde

  2. Oricum, felicitari, bag-o si la „realizari”. In alta ordine de idei ma bucur de fiecare postare noua de-a voastra.

    Comentariu de Boris | 13-februarie-2012 | Răspunde

    • multumim… incercam si noi… 😀

      Comentariu de danutzii | 13-februarie-2012 | Răspunde

      • Pai pune-i tag „Realizari” la post. Dar pune-l in ghilimele ca sa nu se interpreteze ca ne laudam, ca altii n-are.

        Comentariu de Costi | 15-februarie-2012

  3. „si unde din cand in cand poti sa te arunci in apa fara sa te murdaresti de nisip sau de apa sarata lipicioasa a oceanului.”-hai mai, am crezut ca nu am citit bine prima data, asta ti-a ramas tie in minte ca e apa „lipicioasa” ? Or fi facut unii sex pe plaja noaptea dinainte. Plajele sunt paradisiace si tu alt adjectiv mai nepotrivit n-ai gasit 🙂

    Comentariu de Boris | 13-februarie-2012 | Răspunde

    • Eram ironic la modul in care probabil gandesc „vegetalele care se prajesc la soare”…

      Comentariu de danutzii | 13-februarie-2012 | Răspunde

    • si cine sa faca sex pe plaja… parca ziceai ca sunt numai pensionari…

      Comentariu de danutzii | 13-februarie-2012 | Răspunde

  4. Apropo de taxiuri, o sugestie: oricand situatia permite suna cu mai mult timp inainte si fa rezervare, mai ales daca ai nevoie de el dimineata. Timp de un an si jumatate am calatorit saptamanal cu avionul in interes de serviciu si fiind nevoit sa plec la aeroport dimineata devreme sunam de cu seara la companie sa rezerv taxiul. N-am avut niciodata probleme, taxiul a fost de fiecare data in fata blocului la ora ceruta.

    Comentariu de Walter | 13-februarie-2012 | Răspunde

  5. M-am uitat la toate pozele, foarte frumos si Cayo Coco, astept continuarea istorisirii dar nu trebuie sa te superi daca „mai comentez” . Daca chiar te deranjeaza pot sa ma abtin.

    Comentariu de Boris | 13-februarie-2012 | Răspunde

  6. Danutze, publicul vrea continuarea, o astept cu sufletul la gura, mai ceva decat asteptam urmatorul episod din „Omul din Atlantis” cand eram copil ( tu nu ti-l mai amintesti ca eu aveam vreo 6 ani cand rula asta in Romania ).

    Comentariu de Boris | 20-februarie-2012 | Răspunde

  7. Mihai A. Pop… a zis:

    Am vazut ca Cayo Coco e de fapt pe acelasi Cayo ca ala pe care am fost noi la un moment dat, noi am fost la vest unde se cheam a Cayo Santa Maria… cand am fost noi era pustiu, sute de kilometri de plaja doar pentru tine 😀

    Imi vine din poze caldura de care ducem lipsa.

    Comentariu de danutzii | 25-februarie-2012 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: