Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Prima mutare… (partea III)


Ziua Z.

In sfarsit am ajuns si la detalii despre ziua de mutare.

Rezervasem deja un camion pe data de 17 iulie. Una dintre firmele cu notorietate in domeniul demenajarilor. Fiind oarecum in afara „sezonului”, nu am avut probleme cu disponibilitatea camionului. Am avut chiar de ales. Intre 16 si 18 picioare, am ales pe cel mai mare, era acelasi pret oricum, chit ca probabil consuma mai mult. Cand inchiriezi un camion, aici, nu iti trebuie nimic altceva decat permisul de conducere (categoria masina mica) si binenteles bani.

Prima plata – fixa reprezinta taxa de inchiriere si asigurarea care sunt obligatorii si care sunt pe undeva in jur de 80$. Daca te tine buzunarul poti inchiria si oameni care sa presteze cu caratul/condusul, sisteme de carat cu roti, etc… sau sa cumperi cutii de ambalat/paturi de impachetat / folie cu pernite de aer pentru obiectele mai fragile, deasemenea, daca ai obiecte de valoare de transportat le poti asigura, iar transportatorul este responsabil pentru integritatea lor. In plus, dupa ce aduci masina inapoi, mai esti taxat pentru kilometri parcursi, benzina consumata si pentru timpul depasit (6 ore – chiria camionului standard). Astea erau conditiile la firma de unde am inchiriat eu camionul, si banuiesc ca nu difera cu prea mult conditiile la celelalte firme.

Asadar, la ora 8 eram in parcarea firmei de inchiriere (U-Haul). Un tip care parea ca a dormit toata noaptea intr-una din masinile din parcare, da fuga intr-o ghereta si iese cu un plic. Ma intreaba: „Preda?”, zic „Oui”. imi inmaneaza plicul si imi spune „Le camion est la, Bonne chance!”, si se urca rapid in masina din care coborase. Am ramas un pic derutat de viteza predarii… nu mi-a cerut acte, nu am semnat nimic… in plic era o foaie de hartie si cheia de la camion. Ma sui in camion si incep sa descifrez foaia de hartie. Era un fel de act prin care se adeverea ca am platit chiria, perioada, numarul de asigurare, kilometrajul si cam atat. Binenteles ca banii fusesera deja retrasi de pe cardul de credit al carui numar si date le dadusem deja telefonic in momentul in care am facut rezervarea.

Buuun… aveam camion… mi-a luat vreo cateva minute sa imi dau seama pe unde e schimbatorul de viteze, pe unde sunt butoanele, oglinzile, etc… un pic ezitant la inceput sa conduc… nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca singura diferenta intre o masina mica si camionul este sa iti dai seama ca esti mai mare… in rest, stilul de condus e identic… chiar si bordul masinii… tot cutie automatica de viteze… destul de simplu.

Pe la 8:30 eram in spatele blocului. Deja ma asteptau ajutoare de nadejde: Andrei + Marina (prietena lui) si Ovidiu erau deja pe balcon. Danutza ii coordona sa mai impacheteze ultimele lucruri.

Dupa o scurta dezbadere despre cum ar trebui sa parchez camionul astfel incat sa ne fie cat mai usor sa il umplem, am ajuns la concluzia ca cel mai simplu este sa-l pun chiar sub streasina balconului. Noroc ca stateam doar la primul nivel, care nu era prea inalt fata de nivelul strazii, astfel, ca majoritatea lucrurilor le-am scos de pe balcon direct in camion. In maxim o ora- o ora-jumate  eram gata. Camionul s-a dovedit a fi foarte incapator… chiar mai ramasese o gramada de spatiu, si asta nu pentru ca nu aveam prea multe lucruri, dar pentru ca deja carasem – de-a lungul celor doua saptamani de dinainte, cu masina mica – o mare parte din bagaje (in general haine si maruntisuri).

Ca pont, cutiile sunt foarte bune pentru chestii dure (vase, tablori, plastice, etc), cu conditia sa nu fie prea mari… mai bine mai mici si mai multe. Pungile de plastic negre pentru gunoi sunt perfecte pentru haine, draperii, lenjerii, in general textile.

Ultimele care au intrat in camion au fost bicicletele. Am tras usa si… gata…

Planul initial era sa las pe Danutza si Julia la apartament ca sa aiba timp sa mai dea o raita prin casa sa fim siguri ca nu uitam ceva. Intre timp, eu si Andrei sa ne fi dus la noul apartament, sa descarcam camionul si cand ne intoarcem sa aducem camionul inapoi, sa luam si fetele. Astfel scapam de Julia care ne-ar fi putut incomoda, in dorinta ei de a ne ajuta.

Planul s-a schimbat subit. Dupa ce am vazut cat de goala si deprimanta a ramas casa, am zis ca nu mai are rost sa mai ramana nimeni. Am incarcat si ultimele bagaje „fragile” in masina lui Andrei si am plecat impreuna spre noul apartament… Andrei a condus fetele, eu camionul. Drumul nu a fost prea greu. 25 de km, din care vreo 20 numai pe autostrada…

Ajunsi acolo, am inceput sa descarcam. Eu si Andrei eram responsabilii pentru „utilaj greu”. Marina ne-a ajutat enorm la chestiile marunte, iar Danutza era sus „la primire”. Era oarecum legata de faptul ca trebuia sa stea cineva si cu Julia. Se simtea insa aiurea ca toata lumea muncea si ea mai putin… insa nu aveam ce face… Julia ocupa cel putin un adult.

Am hotarat ca cea mai buna solutie este sa descarcam totul din camion direct pe jos, ca sa avem camionul liber, sa nu riscam sa depasim cele 6 ore. Zis si facut. Le-am insirat frumos pe langa gardul de langa bloc… dupa ce le-am dat jos, ne-am dat seama ca erau muuuulte…

Dupa vreo 2-3 drumuri cu echipament foarte greu, am zis sa facem o pauza, timp in care eu m-am dus sa predau masina. M-am incadrat in timp. Benzina plus kilometrajul alti 30$. M-am intors sa terminam de carat ce mai ramasese… dupa inca vreo doua drumuri, ne-am dat seama ca nu o sa terminam inainte sa ne termine mutarea pe noi. Era deja ora 2-3 si noi nu mancasem nimic pe ziua respectiva. Si cum nu aveam nici frigider si nici aragaz (o sa explic mai tarziu PS1), a trebuit sa lasam ce mai ramasese de carat langa gardul cu pricina, si sa ne deplasam la un restaurant ca sa ne facem plinul.

Surpriza dupa ce ne-am intors de la festin, a fost ca ne-am dat seama ca din ce mai lasasem bagaje restante, ne lipseau masa de calcat, uscatorul de haine, si o masa metalica… nu, nu ni le-au furat, pur si simplu cred ca proximitatea gunoiului din spatele blocului si faptul ca erau lasate nesupravegheate, a facut pe cineva sa presupuna ca sunt lucruri vechi, aruncate la gunoi. Acel cineva cel mai probabil era un „colector de fier vechi” (Ps2), pentru ca ne lipseau numai obiectele din metal.

Cu greu am reusit in sfarsit sa terminam de carat… oboseala ne ajunsesera pe toti. Boxa de la subsol ne-a scutit de caratul masinii de spalat (una dintre cele mai grele itemuri) si a bicicletelor.

Dupa o munca istovitoare, am avut noroc sa mai prindem vreo jumatate de ora de soare, in care ne-am desfatat la piscina blocului.

PS1. Cele doua saptamni dinaintea mutarii au fost prielnice sa ne hotaram ca a sosit timpul sa renuntam la aragazul clasic cu rezistenta care face mult fum si este extrem de greu de curatat si intretinut. Asadar am hotarat sa renuntam la aragazul „din dotare” al apartamentului, si sa ne cumparam noi unul cu plita… tot electric, tot cu rezistenta, insa cu plita deasupra, care face mult mai lejera intretinerea/spalarea. Si pentru ca am gasit o oferta bunicica „la pachet”, ne-am cumparat si frigider cu doua usi (adica cu congelator deasupra). Problema era ca astea ni le livreau abia pe 18 (zi pe care mi-am luat-o libera ca sa ii astept), asa se face ca in ziua mutarii, nu aveam nici una nici alta in casa… rugasem administratorul sa le ia din apartament pe cele vechi ca sa faca loc la cele noi.

PS2. colectorii de fier vechi aici sunt numerosi. Ii recunosti ca se plimba cu o camioneta plina cu diverse „metalice” prin diverse zone, in cautarea „fierului” pe care oamenii de obicei il arunca in fata casei sau la gunoi… diverse tevi, aparate nefunctionale, frigidere, aragazuri vechi, biciclete vechi, etc. Majoritatea arata precum muncitorii profesionisti: echipament de protectie, manusi, bocanci speciali „de securitate”

Reclame

5-august-2011 - Posted by | Despre viata noastra

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: