Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Inventii „Danutzesti”…


Iata ce ne-a mai trecut prin cap, pe principiu deja cunoscut „De ce sa dai bani cand poti sa nu dai!”.

1. Gargarita-Balansoar-Saniutza-Masinutza(proiect).

De cand am vazut jucaria, ne-am indragostit de ea. Danutza vroia neaparat sa o cumpere pentru Julia. Pe mine m-a incantat structura robusta din lemn, solida, si chiar inainte sa o cumpar, ma gandeam deja la posibilitatile de „adaptare”.

Rock My Baby - Ladybug (Gargaritza)

Rock My Baby - Ladybug (Gargaritza)

Deja inchipuiam modificari la talpice, astfel incat sa o pot plimba pe Julia si pe afara, prin zapada… Initial m-am gandit ca niste schiuri de copii s-ar potrivi perfect ca talpice pentru zapada. Binenteles, pentru asta speram sa gasesc niste schiuri aruncate pe undeva de vreun canadian caruia ii prisosesc banii… nu s-a intamplat… am incercat si la o fundatie care se ocupa cu „repunerea in circulatie” a obiectelor folosite, dar inca functionale… fundatia disparuse… asadar, m-am hotarat sa le fac chiar eu…

Ideea mi-a venit dupa ce mi-am strofocat un pic mintea, si am gasit prin debara niste „resturi” de la o lucrare mai veche (de cand am instalat masina de spalat)… adica o teava de plastic de scurgere. Pentru a face „botul” talpicilor, am incalzit teava usurel, cu atentie doar pe jumatate din circumferinta tevii (unde se face pliul de indoire), si indoind tot cu atentie teava… prima incercare a esuat… pana te prinzi de miscare… Pentru incalzire am folosit faclia pe care am folosit-o la instalarea masinii de spalat… Prin urmare, costuri de modificare – zero.

Iata rezultatul, functional binenteles… testat… teava aluneca foarte usor pe zapada, si chiar pe asfalt unde era dezapezit, fara sa se strice prea tare.

Inventia mea a intors cateva capete uimite, si priviri admirative prin parc pe unde ne-am plimbat. M-au impresionat placut, mai ales pentru ca nu ma asteptam ca „improvizatiile”, fie ele si ingenioase, sa fie privite atat de admirativ, tinand cont de imbuibarea societatii cu idei de „siguranta copilului”, „inventii testate”, „politicaly correct” si alte idei „revolutionare”…

2. Tunelul scutecelor.

Initiativa a fost a Danutzei. De acum vreo 2 luni incoace, de cand Julia a inceput sa exerseze mersul in doua picoare, am observat ca ii place sa se plimbe cu cutia de scutece. Practic, folosea cutia ca pe premergator (este motivul pentru care nici nu i-am mai cumparat premergator). A luat-o prima data de langa usa, unde era pusa sa  fie dusa la gunoi. Asa tare i-a placut timp de vreo luna-doua sa plimbe cutia, ca nu ne-am mai indurat sa aruncam nici o cutie… De vreo saptamana insa, nu s-a mai atins de cutii. A inceput sa mearga destul de bine, si probabil ca nu mai sunt asa interesante…

Asa se face ca ne-am trezit cu o droaie de cutii inutile in casa. Danutza a venit cu ideea, ca poate facem ceva haios pentru Julia din cutiile alea…

Asadar, cu doar un cutter si niste scotch, am facut un tunel din doua cutii de scutece. Ideea nu e noua, doar conceptia. Jucarii in forma de tunele se gasesc pe piata la pretzuri frumusele, facute in general din material textil, intarit cu arcuri metalice. Are cateva si la gradinita, cu care se joaca…

Noua noastra inventie a fost se pare o reusita nu numai pentru Julia, dar si pentru noi…

Un pic mai sfioasa si circumspecta la inceput, Julia a avut nevie de exemplul personal al Danutzei, care s-a strecurat supla ca un sarpe prin tunel…

Intrigata, si curioasa, si mai ales cu exemplul personal al mamicii care a dat pentru cateva momente in mintea copiilor, Julia incearca si ea…

Nici Tati nu se lasa mai prejos… Trebuie sa incerce si el noua jucarie… insa tati are oarece dificultati…

Pentru cei carora le-a placut ideea, este cred eu foarte important sa taiati cu cutterul din loc in loc mici deschizaturi prin care sa intre lumina in „tunel” si prin care copilul sa tina mereu contactul vizual cu parintii… Ne-am distrat de minune aseara toti trei… ne-am bucurat de bucuria Juliei…

Reclame

15-martie-2011 - Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Iata ce pot face doua maini dibace | , , , , ,

7 comentarii »

  1. Ce fatza mirata are micutza uitandu-se la tine!!!Nedumerita.Nu prea intelege ce face tati al ei!

    Comentariu de Corina | 15-martie-2011 | Răspunde

  2. Ultima poza este geniala, ai asa o privire… 🙂
    Oricum, Julia e o scumpete, ma bucur sa vad ca creste frumos si va aduce atatea ocazii de a zambi. 🙂

    Comentariu de alexduduman | 15-martie-2011 | Răspunde

  3. Multumim!

    Comentariu de danutzii | 15-martie-2011 | Răspunde

  4. Danutz, pentru tine trebuie niste mega cutii 😛 lasa tunelul asta pt copil. Imi place inventivitatea voastra. Romanul tot romana, mestereste, surubareste, carpeste, combina, reinventeaza.

    Comentariu de marana | 16-martie-2011 | Răspunde

  5. Creativilor ce sunteti ! Julia e o scumpete.

    Comentariu de zincabeiu | 16-martie-2011 | Răspunde

  6. Creatia ne face mintea sa fie activa ! Ce s-ar intampla daca nu am mai fi creativi? Nu ar mai aparea nimic nou 🙂

    Comentariu de Sonia B | 16-martie-2011 | Răspunde

  7. […] am recurs la vechea solutie din carton pentru jucarii… cutiile pentru ambalaje… deci, am construit un mic podium din cutii, de doar doua trepte, in speranta ca va incerca, […]

    Pingback de Julia e peste tot… « Danutzii de peste ocean | 24-iunie-2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: