Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Nu toti sunt ghizi buni…


Cand am ajuns aici am avut norocul sa fim ajutati de o familie de romani care aveau deja mai mult de 3 ani de experienta canadiana.

Ajutorul lor a fost foarte binevenit si apreciat… orice ajutor (cat de mic) este binevenit pentru cineva care abia aterizeaza pe un pamant despre care nu stie decat din povesti ale unora si ale altora.

Povestile sunt insa de cele mai multe ori subiective (asa ar trebui sa fie si asa este si acest blog).

Recent am avut ocazia sa ajutam la randul nostru (indirect) o familie de romani. Spun indirect pentru ca primul contact pe care l-au avut a fost cu nasii de botez ai Juliei. Ei au vorbit cu ei inainte sa vina in Canada, ei au pus obrazul pentru cazare in bloc, si alte sfaturi. Noi i-am cunoscut abia dupa ce au aterizat in Montreal (sambata seara). Apartamentul in care vor locui este chiar alaturi de al nostru. Este o familie tanara (el si ea) fara copii.

Am simtit si noi (cu probabil ca si familia Iordan a simtit pentru noi si pentru nasii Juliei) ca sunt compatrioti si ca trebuie sa ii ajutam cum putem ca sa se se adapteze si sa se integreze cat mai usor. Aici ne-am dat seama dupa o lunga discutie cu Danutza, ca nu toti sunt facuti ca sa ajute pe altii. Am ajuns la concluzia ca exemplul personal trebuie scos din discutie ca model pentru altii… exemplul personal ar trebui folosit exclusiv ca exemplu, ca varianta, nu ca model de urmat.

Iata cateva idei care ar trebui propagate printre „ajutatorii amatori” si printre „noii aterizati”:

  1. Nu exista o reteta a succesului! Fiecare nou-venit in Canada, are o anumita educatie/stare materiala/experienta / principii / chiar si religie… lucruri care ii fac diferiti de orice alta situatie precedenta. Fiecare familie de aici are povestea ei, nici una nu seamana cu alta. De aceea noii-veniti trebuie avertizati ca povestea si-o vor crea ei insisi… va fi povestea lor UNICA!
  2. Daca vrei sa ajuti pe cineva, cauta sa fii cat mai obiectiv, echidistant, dar in acelasi timp cat mai concret. Trebuie sa ii pui in fata noului-venit toate variantele, fara sa ii sugerezi pe care sa o aleaga. Informatia ar trebui sa fie cat mai completa… si aici este foarte dificil, pentru ca nici tu s-ar putea sa nu detii informatia cea mai completa, insa chiar si incompleta fiind, este un punct de start pentru cineva care nu are nici o idee despre subiect, este un punct de unde poate sa dezvolte, sa intrebe, sa se informeze singur, in premisa cunoasterii datelor de baza. In ceea ce priveste „concretul”, aici am avut cele mai mari probleme cand am venit, si avem chiar si acum… nu inteleg din ce motiv, toata lumea se fereste sa iti spuna concret, pas cu pas ce ar trebui facut in anumite situatii, sau cat castiga, sau cum si ce face sau a facut exact, concret… incerci sa faci rost de informatie, si te alegi doar cu idei abstracte sau cu crampeie de informatie pe care trebuie sa le legi oarecum ca sa afli ceva cat de cat concret.
  3. Trebuie sa cunosti cat de cat situatia financiara a celui pe care incerci sa il ajuti, iar el trebuie sa fie sincer cu tine. Este o mare diferenta intre cei care au vandut tot in Romania si vin aici in Canada cu ceva bani pusi la ciorap, si cei care nu au venit cu nimic din Romania, ba mai mult, au si datorii de platit prin tara. Fracizarea este un lucru foarte important de facut aici daca vrei sa te integrezi in societate mai usor, si mai bine… un loc bun de munca depinde de o fluenta buna a limbii franceze… insa este un lux pe care doar cine vine cu bani de acasa poate sa si-l permita. Opt ore pe zi de franceza care iti ocupa tot timpul si te epuizeaza intelectual, pentru care primesti in jur de 400$ / luna, bani cu care nu poti sa iti platesti nici macar chiria. Ajutorul social vine doar dupa 3 luni de supravietuit pe banii tai si nici ala nu este foarte mult… am inteles ca e in jur de 800$ pe familie sau ceva de genul asta (nu stiu exact pentru ca nu am beneficiat niciodata de asta)…
  4. Oricat de descurcaret s-ar crede cel care vine, si oricat de informat, si oricat de citit si de francofon sau bilingv este, trebuie sa inteleaga ca experienta cuiva care a trait aici este valoroasa, este un punct de vedere care trebuie ascultat si luat ca informatie de stiut, nu neaparat adevarata sau esentiala… ideea este ca trebuie sa te comporti ca un burete de informatii, dupa care sa te comporti ca o strecuratoare inteligenta, si sa pastrezi numai ceea ce intr-adevar te ajuta pe tine in cazul tau special.
  5. Ca indrumator sa nu cazi in capcana gandului ca tu esti mai destept ca el, si ar trebui sa te asculte ca pe parintele duhovnic care pare ca le stie pe toate… nu uitati ca legile bisericesti nu s-a mai updatat de mii de ani… legile si regulile societatii Canadiene se mai schimba pe alocuri… asadar situatia careia ai fost supus tu insuti acum un an- doi- trei, poate ca s-a schimbat intre timp… cu cat esti mai vechi in Canada, probabilitatea sa pici in capcana asta creste odata cu increderea ta in tine ca tu esti vechi si le stii mai bine. Nu o data am intalnit persoane care sustineau cu tarie o chestie pentru ca trecuse prin situatia respectiva cu cativa ani inainte, iar pe site-urile oficiale citeam cu totul si cu totul altceva pentru ca intre timp se schimbase legislatia… asadar, nu uitati ca indrumatori, cand dati un sfat si nu sunteti sigur de informatie, sa incepeti intotdeauna cu „Nu sunt sigur cum mai e acum, insa iata cum a fost cand am facut eu…”

Astazi, Danutza i-a ajutat sa isi rezolve toate actele intr-o zi. Le-a zis exact unde sa se duca si ce acte le trebuie… in jumatate de zi au rezolvat ce noua ne-a luat vreo cateva zile. Uitandu-ma in urma, imi dau seama cat timp as fi putut sa castig daca am fi avut niste indrumatori buni. Tin minte ca abia dupa o luna de zile de alergaturi in stanga si-n dreapta, mi-am depus primul cv pentru un job… Familia pe care o ajutam acum poate sa isi caute deja de maine de lucru… au toate actele necesare pentru a putea fi angajati.

Reclame

28-februarie-2011 - Posted by | despre prieteni si familie...

4 comentarii »

  1. Foarte bine spus!
    Fiecare gandeste si vorbeste prin prisma experientei personale.Si na…acum e firesc.Daca asta ai trait..asta spui si sustii!
    Acum..sper cand o sa ajungem..daca o sa ajungem in final in Montreal sa gasim si noi niste oameni ca voi!

    Comentariu de Corina | 4-martie-2011 | Răspunde

  2. Poate ne gasesti chiar pe noi… 😉

    Comentariu de danutzii | 4-martie-2011 | Răspunde

  3. Sa-ti fie gura aurita!Oricum ..mai e cale lunga pana atunci.De ajutot o sa avem oricum nevoie.Mai ales ca venim si cu junior(are 7 ani..aproape 8)Dar deocamdata abea depunem dosarelul.Acum adun documentele si le si dau la tradus.Dar..nu se stie niciodata.Daca ajungem acolo neaparat o sa va caut,macar sa va vedem si sa stam la o cana de cafea..sau poate o halba de bere!:P

    Comentariu de Corina | 11-martie-2011 | Răspunde

  4. Mult succes cu dosarul, nu ezita sa dai un semna cand o fi sa fie… daca o sa putem… cu placere…

    Comentariu de danutzii | 19-martie-2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: