Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Primul meu job…partea a II a


… continuare din articol anterior…

Asadar ramasesem la ce a urmat dupa concediul de sarbatori. Pai toata agitatia a disparut odata cu baba si s-a instalat o stare de liniste in care se puteau auzi toate gandurile. Prima veste, pe care am primit-o fix cand am intrat pe usa in noul an, a fost una socanta. Una dintre colegele mele de munca, cea quebecoasa avea o mare tragedie in familie, baiatul cel mare, respectiv 26 ani, s-a sinucis in concediul din Cuba. Asadar dupa vestea socanta, succes la munca. Urma sa preiau o parte din atributii, pentru ca ea nu mai venea la serviciu pentru o perioada nedefinita, ceea ce era si normal dupa asa o tragedie. Una din marile ei atributii era inventarul care a cazut pe capul meu. Nu v-a ganditi ca a trebuit sa stau sa numar tot ce era prin firma, cred ca asta era mai distractiv. Eu urma sa introduc in calculator toate datele pe care cei care numarau le scriau pe foile de inventar, cate una pentru fiecare produs, surub, capsa, ata sau ce mai era pe acolo. Asadar au urmat trei saptamani pline in care timp de 8 ore jumate, a trebuit sa fac data entry in excel. In total 2100 de randuri cu vreo 5 coloane. Nebunia mare era ca cei din depozit erau francofoni si inventarul era anglofon, asa ca pe ici pe colo trebuiau facute niste traduceri, imposibile pentru mine, rezultatul a fost un melanj de franceza cu engleza.

La nebunia introducerii tuturor datelor s-a adaugat si nebunia din birou, un fel de cum ziceau ei „musical chairs”. Adica mutatul de la un birou la altul pentru ca nu mai aveam voie sa lucrez pe calculatorul care mi se atribuise initial. Asadar am luat cam toate calculatoarele la rand, ca azi nu era o colega, stai acolo, maine nu era cealalta, stai acolo, in alta zi alta si tot asa. Plimbatul asta m-a scos un pic din sarite in conditiile in care fiecare calculator si birou avea alta problema. Ba la unul era prost monitorul si in juma de ora ma usturau ochii de muream, altul avea mouse-ul pe stanga pentru ca persoana era stangace si ca sa vezi nu aveam voie sa misc nimic de pe biroul imprumutat, scaunul era prea tare, prea moale, deci trebuia sa ma plimb cu scaunul pe la toate birourile, unele calculatoare nu aveau excel 2007 doar 2003 si nu puteam lucra unele fisiere, in fine nebunie si iar nebunie.

Cand in sfarsit ma apropiam de terminat de scris inventarul a venit partea a doua, verificarea lui. Pentru verificare a fost nevoie de doua persoane si bineinteles foile cu datele si foile cu datele introduse pe calculator, printate. O persoana citea de pe foile initiale, cealalta urmarea pe foile cu datele introduse, pentru a corecta eventualele erori. Dupa 2-3 ore de citit ti se lua de toate, iti venea sa te duci in lumea mare, cel putin asta am patit eu. Dupa litri de apa bauti pentru ca ti se usca gura de la atata citit urma alta zi in care faceai acelasi lucru. Verificatul a luat undeva la o saptamana, noroc ca nu am facut asta toata ziua.  Pe ici pe colo mai faceam si altceva cum era sa trimit ceva prin fax sau sa indosariez. Ajunsesem sa fac orice posibil numai sa nu mai stau la calculator sa introduc date. Ma bucuram si daca trebuia sa ma duc sa toc hartie sau sa reciclez harti mai vechi de 2 ani, sa fac dosare noi, sa arunc pe cele vechi, orice…

Apoi a urmat un incident care ma enervat de-a binelea, problema sambetelor la serviciu. La angajare mi s-a spus ca uneori se lucreaza si sambata de la 8-12, in perioade de varf, undeva la o data pe luna. O data pe luna era de fapt in fiecare sambata. Eu m-am tot eschivat la venit sambata, eram si noua si nu prea era rost sa ma duc, dar fetele din birou veneau mereu. M-am dus si eu cand mi s-a spus sa vin, desi nu am inteles care era treaba cu sambata ca nu era nimic urgent in ce faceam eu, era asa sa fiu si eu acolo. Intr-o luni am avut surpriza sa fiu certata ca nu am venit sambata, am fost un pic socata cand mi s-a reprosat ca de ce nu am venit. I-am spus patronului ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa vin, ca este ceva de facut. Asadar concluzia lui a fost urmatoarea, „de acum inainte o sa vi in fiecare sambata ca sa nu mai fie neintelegeri”. La asta nu m-am asteptat, pentru mine fiecare sambata insemna o zi in minus sa stau cu Julia, sa petrecem timp in familie. I-am zis si lui Dan si concluzia a fost urmatoarea, nu ma duc sambata deloc. Am vorbit cu patronul despre situatie si bineinteles ca nu a fost incantat, dar nu a avut incotro si mi-a zis ca ok, sa vedem daca merge asa.

Dupa inventar a urmat alta baza de date care trebuia actualizata, alte date de introdus, si mai mare plictiseala. Timpul trecea din ce in ce mai greu, mai erau si problemele de santate, ale mele ale Juliei care m-au determinat sa stau acasa cateva zile. In ultima luna in fiecare saptmana era cel putin o zi in care nu ma duceam pe motive medicale. Incet incet simteam ca ma scufund intr-o stare de depresie. Imi era rau in fiecare zi, faceam gastro frecvent si chiar cand eram bine doar gandul ca a doua zi ma duceam la job imi provoca automat o stare de rau general. Concluzia: surmenare psihica si fizica. Am fost la farmacie sa-mi iau vitamine, minerale, orice sa ma pun de picioare. Farmacista mi-a recomandat niste fiole cu o solutie energizanta. Era cam scump asa ca nu mi-am mai luat nimic. M-am dus la magazin si ca sa-mi fac o bucurie mi-am luat niste zambile de care mi-a fost tare drag cand au inflorit si au adus miros de primavara. Dupa trei zile de stat in casa si gandit bine, am ajuns la concluzia ca nu mai pot continua asa si am sunat si mi-am data demisia.

Depresia se poate instala in orice moment. Nu sti de ce, daca te gandesti ai de toate nu-ti lipseste nimic si totusi nu te regasesti. Nu am suferit de depresie cand am venit in canada, cum se intampla de obicei. Am trecut cu bine peste prima iarna aici, dar m-am impotmolit la primul job. Oboseala fizica acumulata, sculatul la 6, statul in statie la -25 grade, jobul in sine, plat fara perspective, munca plictisitoare, treaba in casa, cu mancat, spalat, avut grija de copil, de toate, m-am adus la epuizare. Nu-i usor sa fi „de trei ori femeie”. Trebuie gasit un echilibru in lucruri. In momentul in care esti asa de obosit incat nu poti avea grija de copil este momentul sa iei atitudine. Sacrificarea familiei mi se pare cea mai mare greseala pe care o putem face. Si atunci cum facem sa ne impartim intre cariera si familie. Patronul la care am lucrat imi spunea, cred ca a fost singurul lucru pe care l-am apreciat, ca nu o sa refuze niciodata dreptul unui angajat de a se invoi pe motiv familial mai ales pentru copii. El recunostea ca munca si firma l-au tinut departe de familie si copii si regreta asta, dar pe de alta parte nici nu facea nimic sa indrepte asta. Eu stiu ca pentru mine, familia este cea mai importanta. pentru moment sunt acasa, inca nu stiu in ce directie sa o apuc,o sa vedem ce se mai intampla…

Reclame

25-februarie-2011 - Posted by | Diverse...

6 comentarii »

  1. e bine ca ti-ai gasit un job

    Comentariu de Scaune | 26-februarie-2011 | Răspunde

  2. Succes Danutza si nu te da batuta!!!!

    Comentariu de Boris | 27-februarie-2011 | Răspunde

  3. Cescuta de ceai – Pr. Arsenie Boca
    „O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos
    magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la
    căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă,
    ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au
    întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de
    frumos.”
    În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început
    să vorbească: „Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă
    de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi
    m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat:
    „Nu face asta!”,”Nu-mi place!” „Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus
    cu blândeţe:”Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost
    învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am
    strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a
    învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care
    i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură.
    Am strigat, am bătut şi am izbit uşa … „Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam
    să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina
    din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista
    încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft…
    am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „. Ei, aşa este mult mai
    bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a
    colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog,
    încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: „Încă nu!”
    Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima
    dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am
    insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să
    renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a
    aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă:
    „Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: „Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu.Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ” Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată,dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am
    periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu
    te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi
    băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea
    întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în
    minte prima dată când am început să lucrez cu tine…” Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna,plăcuta, sfânta SA voie.
    Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi
    se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă
    îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai
    drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută
    puţin cu OLARUL.
    „Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu
    daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca
    să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De
    alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

    Pr. Arsenie Boca

    Comentariu de cristina | 27-februarie-2011 | Răspunde

  4. Bun gasit, dragii mei.Sunt total off topic, dar am asteptat cam doua luni sa mi se repare laptop-ul.Cu intarziere, va urez la multi ani pentru Jully, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de fetita voastra.

    Comentariu de zincabeiu | 27-februarie-2011 | Răspunde

  5. Curaj Danuta ! Lupta-te pentru drepturile tale. Iti recomand sa te uiti pe internet sa vezi care e codul muncii in Canada, sa-l studiezi bine si sa nu-i lasi sa te calce in picioare. Nu te descuraja, vei intalni si oameni minunati care te vor aprecia la adevarata valoare.

    Comentariu de Maria Munte | 28-februarie-2011 | Răspunde

  6. Va multumesc tuturor pentru incurajari. Pentru moment am doua variante, sa ma inscriu la cursuri sau sa caut altceva de lucru.

    Comentariu de Daniela | 28-februarie-2011 | Răspunde


Lasă un răspuns la Maria Munte Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: