Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

S-a gasit masina…


Vineri am primit un telefon de la politie sa ma anunte ca masina a fost gasita (vezi aici masina furata…).

Mi-au dat adresa de unde pot sa o iau…

M-am invoit de la serviciu sa ma duc sa o vad cat mai repede. Din cate detalii imi spusese la telefon (foarte putine), am inteles ca masina era intr-o stare bunicica…

Asadar… Am luat un prieten cu mine (Costi, prietenul nostru din America, care intamplator se afla in Montreal… dar e alta poveste), ca sa aiba cine conduce masina inapoi… adica e nevoie de doi oameni sa conduca doua masini… nu puteam sa plec singur cu masina mea, ca nu aveam cum sa ma intorc cu amandoua… transportul in comun iesea din discutie pentru ca as fi ajuns acolo in vreo 2 ore.

Depozitul de masini (afiliat banuiesc politiei) se afla undeva in estul insulei Montreal, destul de greu accesibil cu transportul public.

Am ajuns impreuna la locul cu pricina. Costi avea ceva experienta Americana… si lor li s-a furat masina in SUA si au avut cam aceeasi experienta… mi-a trasat cateva indicatii pretioase… „Vezi ca astia de la depozite sunt cam nesimtiti… cam nasol daca cazi pe mana lor”.

Firma de remorcare si depozitare se numeste Groupe Direct, si avea un sediu frumusel… o doamna amabila s-a apropiat de geamul ghiseului si mi-a cerut un act de identificare… s-a intors cu vreo 2 foi… una era raportul politiei pe care trebuia sa il semnez, iar a doua era o factura detaliata pe care trebuia sa o platesc. Aici au inceput discutiile… Costi a inceput instant sa o ia la intrebari… dar de ce trebuie sa plateasca… dar cand a ajuns masina… dar de ce nu ne-a contactat nimeni pana acum… deja baba incepuse sa isi piarda rabdarea cu Costi si i-a retezat-o scurt… „Da’ dumneata cine esti sa ma interoghezi pe mine… eu nu trebuie sa raspund decat proprietarului masinii”.

Care era treaba. Mi-a cerut 200$, din care 100 erau taxele de remorcare, si alta suta erau taxe de depozitare timp de 4 zile. Acestea trebuia sa le platesc pe loc „Ca asa este pentru toata lumea…”. Acum, taxa de remorcare as putea sa o inghit ca doar nu lasa masina in drum dupa ce a gasit-o, insa de ce trebuie sa platesc 4 zile de depozitare in conditiile in care nimeni nu m-a anuntat la timp… Nici cu taxa de remorcare nu prea eram de acord, pentru ca, din ce mi-a povestit, „cineva” a fost oprit pe strada de politie pentru ca „numarul masinii nu coincidea cu persoana care ar fi trebuit sa o conduca, dupa care au verificat numarul sasiului, si si-au dat seama ca numarul masinii este fals, si masina era furata… l-au arestat pe loc pe individul respectiv.” Acum venea intrebarea… masina era perfect functionala din moment ce a oprit-o pe strada… de ce a trebuit sa fie „remorcata”, cand putea mai usor sa o conduca cineva… ma rog…

Nu m-am lamurit bine daca persoana arestata care conducea masina era chiar hotul masinii… putea fi cineva care a cumparat-o de la hot sau ceva… oricum ceea ce mi-am dat seama era ca nici acela nu era ok din moment ce a fost arestat pe loc, iar posesiile private ale acestuia care erau in masina, au ramas inca in masina… m-am ales astfel pe langa masina in starea identica in care o lasasem in parcare, cu o pereche de patine, niste haine, niste manusi, sepci, niste scule, un mobil codat pe Telus… niste alte zeci de nimicuri, care dau de inteles ca personajul cu pricina se instalase bine in masina… si avea curaj sa mearga cu numere false fara nici o treaba prin Montreal…

Revenind la momentul cu preluarea masinii de la depozit…

Dupa ce ne-am mai parlamentat un pic cu femeia de la ghiseu, intr-un final a scos de sub tejghea o foaie de reclamatie… „Daca nu va convine, puteti face reclamatie sa va primiti banii inapoi”… ceea ce o sa si fac… A trebuit sa platesc cei 200$, pentru ca orice zi in plus costa 20$ depozitare. Alta chestie care ne-a sarit in ochi a fost un anunt pe geam care zicea ca proprietarul masinii are dreptul sa vada masina o singura data inainte sa se hotarasca sa o „rascumpere” (pentru ca poate fi distrusa, si atunci nu mai merita), insa il costa 10$.

Am intrat in curtea imensa plina de masini. Un nene m-a luat cu masina interioara sa ma duca la a mea… mi-au dat si cheile pe care le-au gasit la hotz… erau noi-noutze…

La prima vedere masina arata bine. M-am suit in ea… era destul de murdara in interior, cu chestiile personale ale hotului imprastiate peste tot… cu emotii am bagat cheia in contact… si vroooooom… din prima… mi s-a luat o piatra de pe inima… in drum spre poarta de iesire se auzea un zgomot ciudat la roata din fata dreapta… Dupa ce am iesit, am parcat-o langa Mazda. Am inceput sa cercetam impreuna cu Costi masina… Avea pana la fata-drepata… Am pierdut vreo jumatate de ora sa schimbam rezerva… bine ca era rezerva si buna… Restul parea in ordine…

Costi isi aminteste: „Bai, dar stii ca poate nu ai voie sa circuli fara numar…”… Ne-am intors inapoi la tanti de la ghiseu sa o intrebam cum sta treaba… Cica treaba sta in felul urmator… nu ai voie sa circuli fara numar in nici o imprejurare, si mai mult nici macar sa stationezi fara numar nu ai voie… deci aveam o dilema… acum ca am scos-o, ce facem cu ea? ca de luat acasa nu puteam, de lasat in parcare nu puteam… numere era deja prea tarziu sa mai luam de undeva…

Dupa ce ii facusem capul calendar cu „interogatoriul” totusi femeia de la ghiseu s-a milostivit si ne-a dat o solutie… sa parcam masina in parcarea exterioara a centrului de remorcaj, dar cu fundul infipt in boscheti… ca sa nu se vada ca nu are numar. (In Quebec nu se poarta numere si in fata masinii, doar in spate).

Zis si facut… am lasat masina acolo peste noapte.

Sambata am fost si mi-am luat alte numere… aici alta dilema… daca vrei sa circuli cu masina… trebuie sa platesti certificatul de inmatriculare pana la anul viitor… adica alti vreo 250$… am parlamentat si cu ghisheista aia un pic si pana la urma mi-a dat un certificat de inmatriculare temporar (adica excat in scopul de a aduce masina de la A pana la B si nimic mai mult). L-am luat pe ala… si gata… Am mers cu masina pana acasa cu inima un pic stransa… mi-a fost teama sa ies pe autostrada, pentru ca mergeam cu rezerva (rezerva este mult mai subtire decat roata normala, si nici macar nu era de iarna)… si in plus nu stiam in ce stare tehnica se afla… daca ramaneam cu ea pe autostrada… alti bani la remorcare…

S-a comportat foarte bine… nici nu am sesizat vreo diferenta… merge exact cum mergea si inainte sa o fure…

PS. Caruciorul Juliei si scaunul de masina nu le-am mai gasit…

PS2. Acum, ca avem doua masini, poate se hotaraste Danutza sa isi ia si ea permisul… daca nu, trebuie sa ne hotaram pe care dintre cele doua sa o vindem… amandoua sunt bune…

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra | , , , , , | 4 comentarii

A-nceput de ieri sa cada…


De ieri iarna a inceput sa isi intre in drepturi si la Montreal. Dupa ce frontul atmosferic rece ne tot dadea tarcoale in ultimele doua saptamani, iata ca pana la urma nu am mai scapat.

Ieri am fost martorii primului fenomen serios de „verglace”(fr) (sau „freezing rain”(en) sau pe romaneste, polei) de cand suntem in Canada, si sincer nu imi amintesc sa fi vazut asa ceva in Romania. Este vorba de simplul fenomen al inghetarii ploii dupa ce cade pe pamant, acoperind totul cu un strat subtire de gheata, precum sticla. Asta mai vazusem in Romania, insa stratul de gheata care s-a format era mai mare decat vazusem vreodata… mai gros de 1 cm…

Danutza se trezise ca de obicei la 6 dimineata sa plece la serviciu… dupa o ora de asteptat in statia de autobuz… a hotarat ca este de prisos sa inghete degeaba, si s-a intors acasa. Se pare ca pe un astfel de fenomen, autobuzele nu se pun in miscare pana ce nu se remediaza situatia… asadar ce i-a recomandat un coleg de serviciu la telefon a fost sa se intoarca acasa si sa deschida radioul pentru a afla cand se pun in miscare autobuzele.

Traficul in Montreal a fost paralizat pana pe la ora 7:30-8:00. Accidentele au ingreunat si ele transportul… se pare ca pe polei nici cele mai bune cauciucuri de iarna nu te ajuta.

Alte fenomene care apar odata cu poleiul sunt „zgarierea parbrizelor” si „craparea parbrizelor”. Majoritatea masinilor trecute de 5-10 ani au parbrizul foarte zgariat. Mi-aduc aminte la prima masina (Dodge Shadow), parbrizul era atat de tare zgariat, incat daca imi batea soarele din fata, nu mai vedeam nimic prin el… Majoritatea oamenilor se grabesc sa plece la serviciu cu masina, si atunci „forteaza” curatarea parbrizului de polei cu niste „scule” care sparg poleiul dar in acelasi timp zgarie parbrizul… Cei mai cumpatati, care se scoala cu 10-15 minute inainte si dau drumul la motoare ca sa incalzeasca parbrizele ca sa se curete mai usor, dau de alta belea… craparea parbrizelor. Se pare ca multe masini au parbrizul spart la baza de jos al acestuia din cauza ca exact acolo bate dezaburirea (incalzirea parbrizului), insa restul geamului este inca foarte rece si datorita acestei diferente de temperatura (incalzire locala) se crapa parbrizul… cum o dai, nu o nimeresti…

Mai mult de atat… in Canada exista o lege care zice ca daca ai de gand sa stai pe loc cu masina mai mult de 3 minute, esti obligat sa opresti motorul pentru a nu polua. Se pare ca daca vrei sa incalzesti masina cu motorul pornit… poti sa iti iei amenda din cauza ca merge motorul si masina sta pe loc… atunci sistemele de pornire la distanta cu care sunt dotate majoritatea masinilor aici este inutil, riscant…

 

Prima Zapada 2010

Prima Zapada 2010

Astazi a dat si prima zapada. Nu ceva care sa te sperie… ninge linistit… s-au depus aproape 5-7 cm in timpul acestei nopti.

27-noiembrie-2010 Posted by | Despre viata noastra, Romania VS Canada | , , , , | 8 comentarii