Limbaje…

Acum 10 minute am terminat de vorbit cu niste prieteni din SUA.

Din vorba in vorba, mi-au atras atentia la un lucru pe care nu-l observasem pana acum si care m-a pus pe ganduri.

Mi-au zis ca, nu m-au recunoscut in ultimul articol pe care l-am scris pe acest blog… cel cu gradinita Juliei…  mi-au zis ca limbajul pe care l-am folosit in articol suna exact ca la „Stirile de le televizor, foarte formal si foarte greoi totodata.”. Am incercat sa ma scuz prin faptul ca m-am gandit sa structurez articolul in doua parti: prima parte informativa, formala, iar cea de-a doua parte personala, mai informala, binenteles…

Surpriza a fost insa maxima pentru mine, pentru ca la o citire „cu voce tare”, mi-am dat seama ca de fapt si a doua parte care ar fi trebuit sa fie mai relaxata in exprimare era la fel de formala ca si prima si suna intr-adevar ca o stire de la televizor… asadar ca m-a pus pe ganduri…

Sa fie oare influentele societatii in care traiesc, faptul ca peste tot, la radio, la tv, la serviciu, la cumparaturi, aud numai limbi straine?!?!?!?

Una din explicatii ar putea fi in faptul ca in ultima vreme… mai mult de plictiseala… urmaresc emisiunile lui Mircea Badea… emisiuni care imi plac la maxim la fel de tare cat imi placeau si cand eram in Romania… Am un respect deosebit pentru baiatul asta, pentru ca este extrem de modest vizavi de educatia pe care o are… este un om foarte citit si foarte destept si inteligent… din cauza ca are probleme legate de CNA, omul este obisnuit sa foloseasca un limbaj foarte bine ingrijit si foarte atent cantarit… ma gandesc ca din cauza asta sa ma fi influentat si pe mine sa folosesc un limbaj mai „academic”?!?!?!?

Prietenul meu a sugerat faptul ca ar putea fi din cauza influentelor francofone… adica, zicea el ca expresiile cele mai „scortoase” din limba romana au la baza limba franceza, si probabil de-aia am inceput sa scriu si eu „scortos” pentru ca incep sa „imprumut” expresiile frantuzesti.

Am mai zis ca poate este din cauza ca am scris acel articol la serviciu si din lipsa de timp am fost nevoit sa folosesc un limbaj foarte condensat… sa comprim in cateva cuvinte mai multe informatii… este metoda pe care o folosesc cei din presa… probabil si de aici asemanarea cu o emisiune TV…

O alta explicatie ar fi (si asta ma sperie cel mai tare pe termen lung) ca in ultima vreme, in discutiile mele cu Danutza am inceput sa fac dezacorduri flagrante cum ar fi neacordarea subiectului cu predicatul stiti voi… expresii Vanghelice… si Danutza la fel… am inceput sa ne corectam unul pe celalalt destul de des in ultima vreme… Probabil ca undeva in subconstient s-a declansat un mecanism care face sa „dezgrop” niste termeni sofisticati din limba romana doar de frica ca as putea sa ii pierd daca nu ii folosesc. Acest blog este singurul exercitiu de scriere in limba romana care mi-a mai ramas… si probabil, fara sa imi dau seama, fac exercitii de limba romana….

 

Voi ce credeti?

Am inceput gradinita

De la inceputul saptanii (16.oct.2010) am dat-o pe Julia la gradinita.

Intai cateva cuvinte despre sistemul de gradinite din Montreal.

Ca si la sistemul medical, se pare, gradinitele se afla in inferioritate fata de nevoile populatiei. De cand am ajuns aici, am fost sfatuiti sa aplicam la gradinite cu un an inainte de a se naste copilul. Absurd binenteles tinand cont ca nici macar nu stii cand se naste exact, cum o sa il cheme sau unde o sa locuiesti peste 1-2 ani cand in principiu se disponibilizeaza un loc la gradinita la care ai aplicat. Insa asa stau lucrurile aici. Desi am aplicat pentru gradinite de mai bine de 1 an, nu am primit nici un fel de confirmare de la acestea.

Exista mai multe tipuri de gradinite:

Dupa pretz: exista gradinite finantate de guvern si gradinite nefinantate. Guvernul considera ca pretul minimal pentru o gradinita este de 7$ / zi. Fapt pentru care ofera 2 tipuri de subventii: una direct anumitor gradinite, astfel incat pretul final pe care trebuie sa il plateasca parintii sa fie de 7$, sau subventii oferite parintilor, in cazul in care acestia aleg sa isi dea copilul la o gradinita particulara (nefinantata). In al doilea caz, guvernul iti returneaza pana la 75% din ceea ce depaseste cei 7$ minimi, in functie binenteles de venitul familial.

Dupa marime: exista gradinite in mediu familial si gradinite „mari”. Gradinitele in mediu familial sunt de obicei acele gradinite organizate la oameni acasa. Adica cineva care vrea sa aiba grija de copiii altora poate sa isi deschida o gradinita chiar in casa in care locuieste. Gradinitele „mari” sunt acele gradinite bine structurate cu peste 20-30 de copii, cu personal calificat, etc.

In ambele cazuri, legile sunt foarte clare si foarte stricte. Fiecare copil trebuie sa aiba parte de un anumit grad de atentie (de exemplu un matur nu are voie sa ingrijeasca mai mult de 6 copii concomitent), fiecare copil trebuie sa beneficieze de anumite standarde de spatii de joaca, de anumite standarde de igiena si siguranta. Toate aceste standarde sunt indeaproape si strict controlate periodic de inspectori.

Asadar, revenind la Julia:

La decizia cu gradinita pentru Julia au coroborat mai multi factori. Aici poti incepe gradinita la orice varsta. poti sa duci copilul si de la 2 luni (asumandu-ti binenteles riscurile de rigoare). Julia are deja 8 luni jumatate. Desi ne-ar fi placut sa o ducem mai tarziu la gradinita, a trebuit… Gradinita pe care am gasit-o se deschidea pe 16, si daca o pierdeam si pe asta, nu se stie cand mai gaseam alta gradinita disponibila… Danutza trebuie sa isi gaseasca de munca, iar daca incepe iarna este din ce in ce mai greu… Julia s-a plictisit deja de „casa”, are nevoie sa descopere, sa vada lucruri noi… iar iarna oricum nu prea poti iesi cu ea pe afara… nu in ultimul rand situatia financiara…

Gradinita pe care am gasit-o este una „mare”, nou-noutza, personal calificat „cu diplome”, foarte scumpa – 35$/zi, asta inseamna 750$/luna, insa se afla in drumul meu spre serviciu, deci foarte aproape.

Prima saptamana a fost „de acomodare”. Adica nu a lasat-o timp intreg, ci cel mult jumatate de zi. A inceput treptat cu jumatate de zi impreuna cu mamica, dupa care jumatete de zi cu mamica plecata vreo ora… si asa mai departe. Astazi a stat jumatate de zi singurica. Am dus-o de dimineata, iar Danutza a luat-o pe la orele 13.00. Julia se comporta exemplar. Este unul dintre putinii copii care s-au adaptat foarte bine. As putea sa spun ca deja ii place. Se joaca cu copii, cu jucariile, nu mai plange… Sunt o gramada de copii cu „vicii” cum ar fi suzeta, adormitul in brate, adormitul leganat, tinutul in brate non-stop, etc. Noi suntem mandri ca fetita noastra nu are nici un fel de obisnuinte din astea ciudate. Sunt copii care chiar dupa o saptamana nu s-au acomodat… plang in continuu… azi era agitatie mare de exemplu: toata lumea cauta suzeta unei fetite care „nu putea fara” si urla in continuu de ii disperase pe toti.

Saptamana viitoare o sa incepem cu „timp complet”. Sper sa fie ok.

Danutza deja astazi a fost la primul interviu… sa speram ca o sa isi gaseasca repede ceva de munca pana vine iarna.