Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Festival de la galette de sarasin et des saveurs du terroir


„Festivalul clatitelor de hrishca si al aromelor locale”

La mai bine de jumatate de ora de Montreal se afla un orasel care se numeste Saint Eustache. Aici are loc anual acest festival. Anul acesta era editia a 25-a.

Festival de la galette de sarasin

Pentru mai multe poze, click pe poza

Sarbatoare mare a oraselului care are ocazia sa se mandreasca intr-un mic targ (balci) organizat cu:

  • artistii populari locali si operele lor originale. Artistii populari se aduna cu totii la mici tarabe. Imaginea este oarecum asemanatoare cu micul targuletz din Poiana Brasov, numai ca diferentele le fac artistii locali, cei care isi expun la vanzare operele proprii, nu chinezarii facute in serie. O alta mare diferenta care te loveste este faptul ca fiecare „vanzator” este imbracat in haine traditionale de epoca si mai mult, majoritatea dintre ei isi demonstreaza acolo pe viu indemanarea in arta pe care o reprezinta. Asadar fiecare „taraba” este un mic spectacol. Am fi vruta sa facem mai mute poze insa de la al doilea chiosc ni s-a atras atentia ca operele sunt originale, deci nu avem voie sa facem poze…
  • recoltele de toamna pe care fermierii locali le expun cu mandrie. In general produse agricole (legume, fructe), dar si multe soiuri de vinuri si bauturi alcoolice produse local produse apicole sau tot soiul de dulcetzuri care faceau subiectul „aromelor locale”. Adunati toti sub un cort mare, incercau sa te imbie care mai de care cu gusturile lor speciale. Puteai gusta, puteai cumpara, primeai chiar si carti de vizita ale fermelor de unde provin acele arome. O alta atractie a fermierilor locali a fost o mica „gradina de animale domestice”. Acolo erau puse laolalta magari, curci, capre, oi, iepuri, gaini, gaste, etc… spre deliciul mai ales al copiilor care au ocazia sa vada animalele domestice pe viu doar la astfel de evenimente organizate.
  • istoria quebecoasa legata de orasul lor. Nu foarte veche insa foarte importanta pentru ei. Orice vizitator putea afla de „Rebeliunea din 1837” in cadrul careia francofonii („les patriots”) destul de rudimentari in arta razboiului si-au luat o mama zdravana de bataia de la englezii mult superiori din punct de vedere tactic chiar in acest oras. Desi „patriotii” au fost infranti, ei se mandresc cu faptul ca „aceasta infrangere a atras atentia reginei” care a rezolvat politic conflictul… deci au invins?!?!?!? Pentru ca vizitatorii sa afle mai multe despre istoria lor, exista o expozitie permanenta gratuita la casa de cultura a orasului, si puteai face tururi gratuite cu carutze trase de cai prin centrul istoric. Am luat si noi o astfel de carutza. Pe tot parcursul traseului, un ghid iti povestea evenimentele istorice, si iti indica cladiri istorice de pe traseu care aveau importanta patrimoniala pentru acel orashel.
  • diverse activitati organizate pentru participanti si copii. Copiii aveau parte de activitati multiple intr-o zona dedicata numai lor, supravegheati indeaproape de animatori imbracati in costume traditionale ori in clowni. Picturi pe fata, mici ateliere de pictura, sau origami, scurte spectacole de jonglerii sau magie, jocuri de aruncare la tinta si cate si mai cate, faceau ziua copilului perfecta. Pentru parinti se organizau diverse mici reprezentatii: o garnizoana a „Patriotilor” era amenajata in buricul targului. Soldatii ieseau din garnizoana la fiecare ora, patrulau pana in fata targului, trageau de trei ori cu flintele (originale si functionale), si se intorceau in garnizoana. O mica fierarie iti arata pe viu cum se fac potcoave sau to felul de ustensile de epoca. Fierarul era un adevarat entertainer. In timp ce muncea, si batea fierul cald, povestea despre breasla lui. O alta chestie organizata pentru vizitatori, dar de care am aflat din pacate prea tarziu ca sa mai profitam de ea era o „poza de epoca”. Ti se punea la dispozitie o garderoba mare cu haine de epoca pe care puteai sa le imbraci si sa le mixezi dupa plac, dupa care ti se facea o poza… totul gratuit…
  • si in sfarsit faimoasa GALETTA care este cireasa de pe tort a festivalului. Galetele respective erau un fel de clatite facute din hrishca. Ca consistenta insa as spune ca erau undeva intre clatite si lipii, si aveau gauri de la prajeala, deci nu puteai sa pui ceva in ele. Am analizat bine situatia inainte sa ne luam si noi. Ne-am uitat cum le serveau localnicii ca sa nu ne facem de ras. Se ungeau inainte cu unt (care se topea instantaneu), dupa care puneai sirop de artar, le rulai ca pe clatite, si le taiai cu cutzitul cat o imbucatura. Binenteles ca siropul ala iesea din clatita si se intindea prin toata farfuria, binenteles ca ruloul se derula si era o fasie lunga de clatita care baltea in siropul din farfurie… dar hei… am mancat Galetta…

De fapt Galetta nu era un produs extraordinar. Clatita venea mai degraba ca un produs simbolic original al CELEI MAI VECHI MORI DIN AMERICA DE NORD inca functionala. Moulin Legare a fost construita in anul 1762 si este pusa in miscare de forta apei. Ea inca mai functioneaza, macina grau si hrishca… hrisca din care se face… ghiciti ce… faimoasa Galette de Sarasin.

A fost o zi frumoasa.

25-septembrie-2010 Posted by | Calatorii, Despre viata noastra, Romania VS Canada | Lasă un comentariu