Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

Ferma


Weekendul trecut am fost la cules de vinete.

Aici foarte putina lume se ocupa cu gradinaritul. In general pamantul din jurul caselor este destinat copiilor si relaxarii. In 99% din cazuri este acoperit cu gazon si flori. Dupa care in functie de preferinte si posibilitati, piscine, trambuline, leagane, foisoare, etc… Chiar si romanii care incearca sa tina cateva razoare de legume o fac mai mult din obisnuinta, pasiune sau relaxare, pentru ca sunt veverite, sconcsi, marmote sau pasari care cam mananca toata recolta.

Asadar, daca vrei intr-adevar sa mananci o leguma proaspata sunt doua practici care functioneaza aici.

Prima este cea de a-ti inchiria cateva razoare la una din fermele in oras, amenajate special pentru gradinarit (ingradit bine impotriva daunatorilor, etc.). Ferma este adiministrata de municipalitate si sponsolizata tot de ea. Daca alegi sa faci gradinarit acolo pe de-o parte trebuie sa platesti o suma modica anuala. Contra acestei sume ti se pune la dispozitie tot ce iti trebuie incepand de la unelte si irigatie, pana la ingrasaminte naturale si chiar seminte. Pe de alta parte iti asumi responsabilitatea lucrului bine facut. Periodic primesti o „inspectie” care iti da o nota in functie de cat de bine iti ingrijesti parcela (sa o cureti de iarba rea, sa stropesti, sa intretii, etc.). In functie de punctajul anual obtinut, se va decide daca anul urmator meriti sa ti se prelungeasca contractul sau nu.

A doua practica foarte raspandita este vizita la fermele particulare din jurul Montrealului. In principiu, sunt ferme particulare mari care cresc in general legume, capsuni, afine, etc.,  dar si livezi de fructe. Sistemul este simplu: pentru o suma modica 10$-15$ ti se ofera un cos pe care poti sa il umpli cu tot ce vrei. Este atat de simplu. Iei cosul, pleci pe tarlaua indicata si acolo culegi ce iti place. Avantajul si unul dintre motivele pentru care sunt foarte multi care se duc este ca pe langa cosuletzul cu pricina, poti manca cat cuprinde si cand vorbim de capsuni sau afine, este foarte avantajos. Alte avantaje evidente ar fi: placerea de a culege singur, posibilitatea de a alege ce iti place, prospetimea roadelor culese chiar de tine, pretul mai mic decat la pietele din oras.

Danutzii si Julia la Ferma

Pentru mai multe poze - Click pe Poza

Asadar alegerea noastra a fost o ferma undeva in nordul Montrealului. la nici 15 minute distanta de mers cu masina. Am Plecat cu doua masini: noi trei, nasul si nasica de botez ai Juliei si prietenul nostru Andrei. Planul pe care ni-l facusem era sa vedem in general care e treaba pe acolo pentru ca nu stiam cum functioneaza lucrurile, si daca se poate sa luam un cos cu legume combinate. Ajunsi la adresa cu pricina, am parcat masinile intr-o parcare amenajata in dreptul fermei. Chiar la intrare in ferma era un hambar mare amenajat ca o mica piata cu cosuri pline cu tot felul de legume de sezon. in general vinete si ardei (nici nu credeam ca pot fi atatea specii), dar aveau si tot felul de alte legume, cat si preparate din legumele de la ferma (dulceata, sosuri, miere, placinte cu fructe, etc…). Puteai cumpara un cos deja cules direct de acolo. (preturi mai mici decat la piata)

Am intrebat cum sta treaba cu culesul. Atunci am aflat ca nu puteam face cum vroiam noi – un cos mixt, ci cate un cos din ce aveam nevoie. Imediat dupaia am inteles de ce nu prea merge mixt. Am hotarat sa luam un cos de vinete (eu fiind un mare fan al salatii de vinete). Ni s-a indicat pe unde trebuia sa intram… cu masina… ok, ne-am inghesuit toti 6 intr-o masina… nu avea rost pentru un singur cos sa intram cu doua masini. Ne-a intrebat ce vrem sa culgem. Am zis ca Vinete. Pe o masa erau toate soiurile de vinete din ferma, fiecare cu un numar atasat. I-am aratat ce fel de vinete vrem si ne-a zis: „Parcela 15”. Ok. Ne-am suit pe drumul de pamant care ducea spre camp. Cateva perdele de copaci ne impiedicam sa vedem in zare ca sa ne dam seama cat de mare e camplul. Din loc in loc erau indicatoare cu directiile pe care trebuia sa le urmam „Spre parcelele 13,14,15,16″… Ia-o in stanga, ia-o in dreapta, am mers aproape 3 km pana ce am ajuns in cele din urma la parcela 15. Pe drum am admirat adevarate campuri de legume diverse. Unele parcele erau mai tinere, altele mai in varsta aproape trecute, Pe langa drum am  vazut chiar si un teren de golf si un mic iaz. Din loc in loc erau masini oprite fiecare cum au dorit si oameni in mijlocul campului cu cosuri in brate.

Ajunsi la parcela noastra ne-am napustit toti sase in lanul de vinete. Erau cu sutele… cosul era deodata prea mic pentru ce puteam vedea pe camp. In general lumea culegea civilizat, fara sa distruga sau sa isi bata joc. Binenteles erau si exceptii putine intr-adevar… padure fara uscaturi… din loc in loc puteai vedea vinete culese si abandonate (probabil ca au mers cu copiii, si acestia nu au stiut ce sa aleaga, asa ca ce au cules ei a fost abandonat pe camp. Dar la curatenia pe care am gasit-o in ferma, sunt convins ca la sfarsitul zilei si acelea se culegeau si se foloseau ca nutretz. La capetele randurilor erau adunate mici gramezi de astfel de abandonuri pregatite pesemne pentru „a doua recoltare”.

Bilantul zilei: un cos mare cu vinete pe care chiar ieri Danutza le-a copt si le-a pus la congelator pentru la iarna, multumirea sufleteasca ca exista asa locuri unde poti sa te relaxezi culegand roade pentru tine, uimirea de a vedea asemenea locuri cu adevarat surprinzatoare, curate, ingrijite si bine organizate.

Inca o chestie: daca vroiai sa le culegi singur, cosurile costau mai scump cu vreo 50% decat daca le-ai fi cumparat la intrare gata culese, semn ca se pune pret pe „placerea de a culege” sau probabil costul mediu al pagubelor (desi nu cred).

PS.

Fara legatura cu subiectul articolului, vreau sa adaug faptul ca de fiecare data cand pronunt sau aud cuvantul „FERMA”, se face automat o legatura sinapsica cu filmul de animatie „Ferma Animalelor” pe care l-am vizionat acum mai bine de 20 de ani, dar care mi-a ramas in minte ca o capodopera profund politica.

Reclame

16-septembrie-2010 - Posted by | Calatorii, de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra, Pe la prieteni/Prin Oras/Prin parcuri, Romania VS Canada

22 comentarii »

  1. Am zis eu bine ca miroase a salata de vinete 🙂

    Comentariu de Sonia B | 17-septembrie-2010 | Răspunde

  2. Da, poate o sa va explice Danutza prin ce am trecut pana am reusit sa preparam salata de vinete… incercari nereusite, etc… nu e simplu sa iti faci asa o salata… cel putin nu atat de simplu cat era in Romania.

    Comentariu de danutzii | 17-septembrie-2010 | Răspunde

  3. Danutze, Danutza, am propus sa nu va mai „critic” ci sa incercam un dialog (daca sunteti de acord).

    Ati adus un subiect in discutie care imi da o mare bataie de cap si fiori pe sira spinarii :mancarea in Canada. Dupa cum bine sa stie fructele si legumele sunt crescute cu hormoni, la fel si animalele si pasarile. Chiar si mancarea asa zis biologica contine acesti hormoni (nu contine in schimb ierbicide si pesticide). Poate ati auzit si voi de cei doi ziaristi care au fost dati afara dupa ce au facut o emisiune referitoare la efectele devastatoare ale hormonilor asupra oamenilor.

    La radio auzi din 5 in 5 minute ca unul din 4 canadieni va dezvolta cancer in cursul vietii !!!, tot felul de manifestari de sustinere a persoanelor bolnave, cancer, cancer auzi si citesti si in ziare.

    M-am obisnuit cu lipsa de gust, cu tot dar cand vine vorba de sanatate nu e o chestiune de „alegere personala” ci de o prioritate.

    Ce facem cu mancarea asta???? Cum ne protejam??? Spuneti voi.

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  4. Nu ai cum. Este o problema mondiala nu a Canadei in special. Iar daca vrei sa „comunicam” te rog pentru a doua oara (si ultima) sa imi spui si mie una dintre realizarile tale de cand esti in Canada, sau ce iti place aici in Canada, ce te tine… ca pana acum am inteles ca nu iti place mai nimic aici.

    Comentariu de danutzii | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  5. Din pacate cancerul eu consider ca este „boala mileniului”. Peste 90% dintre persoanele care au existat intamplator sau nu in viata mea si care au plecat in lumea celor drepti au facut-o din cauza unei forme sau alta de cancer. Si ghici ce… toti au fost ROMANI… asadar nu este o problema a Canadei, cum spuneam, este o problema a lumii in general. Cauzele inca nu se cunosc pe deplin, nici tratamente, insa ce spune boris este adevarat. In Canada se fac tot felul de actiuni de strangere de fonduri pentru gasirea unui medicament impotriva cancerului. Asta e un lucru bun, nu crezi?
    (Ca un fapt divers: chiar de curand cativa colegi de serviciu au format o echipa si au participat la un marsh impotriva cancerului. Conditia de participare: trebuiau sa convinga prietenii si rudele sa doneze in numele fiecaruia dintre ei cel putin 1000$. Mi-am zis ca pe cine draq gasesc eu sa doneze atatia bani? Prieteni in Canada nu am asa multi, iar din Romania am considerat ca nu voi avea prea mult succes, asadar am zis PAS. Ei bine, o colega chinezoaica a reusit sa stranga nu mai putin de 3000$ numai de la prietenii din China!!! stiti voi, tara aia comunista… OAU!!!)
    Si o chestie pe care mi-a zis-o un canadian cand am fost la un interviu pentru un job… o chestie care ar trebui sa dea oricui de gandit: „De ce crezi tu ca noi canadienii suntem dispusi sa donam bani, ajutoare sau voluntariat pentru aceste organizatii? Crezi ca suntem prosti? Crezi ca nu ne dam seama ca banii sau timpul pe care il dam de pomana ar putea sa ne foloseasca in scopuri personale? Majoritatea imigrantilor nu dau niciodata donatii… Raspunsul este unul: Noi suntem RESPONSABILI!. Intr-un fel sau altul toti hotaram viitorul copiilor nostri, iar daca stiu ca, copilul meu va avea posibilitatea peste 40-50 de ani sa se trateze de cancer, ei bine, donez cu cea mai mare placere. Din pacate, in tarile mai putin dezvoltate, responsabilitatea sociala e pe cale de disparitie”.
    Va jur ca asa mi-a zis, si recunosc ca mi-a dat de gandit. Nu zic ca are 100% dreptate, problema este complexa din multe puncte de vedere, insa esentialul este adevarat cred eu.

    PS. Desi imigrant si eu, pentru marsul impotriva cancerului, am donat si sunt mandru!!!

    Comentariu de danutzii | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  6. Nu este adevarat ceea ce scrii. In Europa GH (growth hormone) este interzis prin lege, nu poti vinde produse modificate genetic, in Elvetia TOATA mancarea e si biologica, in Romania doar daca cumperi din super market si importate din Turcia etc cumperi cu hormoni in rest esti liber sa alegi si ai de unde alege, problema e ca in Canada nu ai cum.

    Iti mai dau un exemplu : folosirea asbestului in Canada. Se fac presiuni imense de catre OMS si toata lumea pentru incetarea folosirii si exploatarii asbestului, canadienii dau linie de credit pentru redeschiderea unei mine!!! In UE e interzis importul, exportul, producerea si orice contact cu acest material extrem de periculos. In Canada jumatate din decesele constructorilor sunt datorate cancerelor de plamani cauzate de acest material.

    Realizari ale mele in Canada? Am economisit o groaza de bani, savings , masini etc. Ce relevanta au astea pe subiectul cu pricina?

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  7. Sigur, vinetele nu sunt ca cele din pietele din Romania, asa este.Oricum, la cat de priceputi sunteti, sigur veti face o zacusca sa te lingi pe degete !
    Daca-mi este permisa opinia : nu cred in spusele lui Boris, referitor la realizarile din Canada.

    Comentariu de zincabeiu | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  8. Zincabeiu, cu ce ma afecteaza pe mine daca tu crezi sau nu?

    Aspectele pozitive nu le neg, faci bani aici dar nu mai ai viata. Asta e problema.

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  9. M-am documentat un pic… Itr-adevar daca te uiti la tv, asculti radio sau citesti ziare poti deveni un pic panicat. (Este motivul pentru care eu de multi ani am renuntat sa urmaresc media in materie de stiri – prefer sa ma documentez pe internet… mai multe opinii, textele citate pe de-antregul si nu povestite de cineva, etc.). Din pacate si aici ca peste tot, jurnalistii tind sa dea un aer de senzational oricarei stire prin metode bine cunoscute (omisiune, extragerea unor informatii din context, alterarea adevarului).
    Asadar treaba sta cam asa:
    GH (hormonul de crestere) este un hormon care nu se poate aplica decat animalelor, neavand legatura cu partea vegetala. Mai mult decat atat, el este folosit NUMAI LA VITE si la oameni in scopuri medicale. Asadar singurele produse afectate de acest hormon sunt carnea de vita si laptele. La lapte poti rasufla usurat… ca si in Europa, Canada a interzis folosirea GH pentru producerea laptelui. Pentru carnea de vita (si numai pentru ea), Boris are dreptate SUA si Canada intr-adevar au liber la folosirea acestui hormon… NU INSEAMNA INSA CA TOTI PRODUCATORII DE CARNE DE VITA IL FOLOSESC. Faptul ca „in Canada nu ai de ales” este complet eronat. Am vazut cu ochii mei magazine de unde poti sa iti cumperi produse biologice 100% (USDA Certified Organic).
    Pericolul la plante ar fi modificarile genetice (GMO) care nu provoaca cancere, in schimb poate altera calitatea gustului, intr-adevar. INSA, desi sunt cateva efecte negative, nu trebuiesc pierdute din vedere beneficiile pe care le aduc mutatiile genetice tinand cont ca traim pe o planeta cu resurse limitate si populatia este intr-o expansiune exploziva. Unul dintre cele mai mari beneficii ale modificarilor genetice ar fi atribuirea unor rezistente unor plante ca sa poata fi cultivate in conditii de climat extrem, inadecvat sau rezistenta la daunatori…
    Cu azbestul din nou nu trebuie sa iti faci griji. Atata timp cat nu lucrezi in industria azbestului. IN CANADA ESTE INTERZIS COMERTUL DE AZBEST. Canada in schimb este pe locul 4 sau 5 mondial de producatori de asbest (inaintea ei fiind tari prestigioase cum ar fi Rusia, China sau Kazakstan) pe care il vinde tarilor „in curs de dezvoltare”… urat dar asta este economia… Macar aici stii care sunt riscurile.
    In ceea ce priveste lipsa sau nu a vietii in Canada… nu stiu ce sa zic… fiecare isi traieste viata cum stie mai bine… aici ai posibilitati slava domnului sa faci cam tot ce iti trece prin cap in conditii bune.

    PS. Astazi am fost la primul curs de inot din acest sezon. Conditiile bazinului sunt ireprosabile. Trebuie sa recunosc insa ca cursurile oferite de municipalitate nu se compara nici pe departe cu cursurile pe care le-am facut cu rusoaica… aici probabil si diferenta de pret. Tanarul care facea pre „profesorul” propunea niste „jocuri” cam neadecvate pentru grupa de varsta pe care o instruia… sa cante, sa alerge in apa dupa jucarii… asta la un copil care nici nu intelege ce se vorbeste in jurul lui prea bine… dar a fost ok, pentru ca am facut rutina pe care o invatasem de la rusoaica… am shocat un pic un salvamar cand am bagat-o pe Julia pe sub apa…

    Comentariu de danutzii | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  10. Danutze, daca ai avea dreptate nu ar fi rau. Lucrez in domeniu si stiu ce vorbesc, uite aici unul din marii utilizatori de asbest LOGARD http://www.logard.com

    Te rog frumos nu mai vorbi in necunostiinta de cauza, fac prinsoare ca si blocul in care stai e plin, guvernul da milioane e de dolari sa il scoata din scoli si institutii DAR il foloseste in cladirile noi !!!! Intra pe site-ul pe care ti l-am dat.

    GH se foloseste doar la vite? Mai, mai, ce frumos ar fi. Cezici de puii aia uriasi sau de pieptul de pui din magazine cu gust de medicament si urias?

    Da si tu un link ca nu mai ai credibilitate deloc in ochii mei.

    Nu urmaresti stirile? Pai ieri a fost mare tam tam cu pesti iaia din ALberta cu tumori inexplicabile, lipsa coloana vertebrala , 2 guri, 4 ochi etc. Mutatii, frate, la greu.

    Eu inteleg ca tu faci topicul asta sa-i linistesti pe ai tai dar hai sa nu dam in basme, Canada nu e asa cum o prezinti tu.

    Deci da linkuri cum ti-am dat eu cel cu folosirea asbestului in diverse produse mai sus.

    Intra in orice bloc nou si vei vedea tevile inscriptionate: „Asbestos cement do not dry cut/ciment amiante jamais couper a sec”

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  11. Ia uite, iti dau eu un scurt citat i ncaz ca tu nu vei da click pe link :

    „Two principal advantages of using piping in asbestos-cement:
    ■The insulation counters the suintement(condensation)
    ■Sound-proofing „

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  12. Quebec nu e California, fratele meu, the „green state” , aici banu’ sa iasa , consecintele le analizam mai pe urma.

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  13. http://www.copperwiki.org/index.php/Growth_Hormones_in_Food

    http://www.copperwiki.org/index.php?title=Genetically_Modified_Organisms

    http://en.wikipedia.org/wiki/Asbestos
    „The CFMEU pointed out that selling asbestos is illegal in Canada, but it is exported and most exports go to developing countries. Canada has pressured countries, including Chile, and the UN to avoid asbestos bans.”

    Comentariu de danutzii | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  14. Tu stii engleza cat de cat?????

    Cine vorbea de selling?????????

    E vorba de folosirea lui in Quebec nu de vanzare.

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  15. Uite, tot din articolul tau din uichipedia, pai din uichipedia dai tu citate, nene???

    „The EC said that substitute materials had been developed in place of asbestos, which are safer to human health. It stressed that the French measures were not discriminatory, and were fully justified for public health reasons. The EC said that in the July consultations, it had tried to convince Canada that the measures were justified, and that just as Canada broke off consultations, it was in the process of submitting substantial scientific data in favour of the asbestos ban.[97]

    Critics of Canada’s support of the use of chrysotile asbestos argue that Canada is ignoring the risks associated with the material.

    In caz ca nu gasesti la ce faceam referire: „Canada’s support of the use of chrysotile asbestos „.
    „Canada’s support of the use of chrysotile asbestos ”
    „Canada’s support of the use of chrysotile asbestos ”

    Cum devine treaba?

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  16. Vezi, Danutze, de ce nu are ursul coada?

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  17. http://www.canadianasbestosexports.ca/canadian-coverage

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  18. Iar scumpa noastra canada:

    Beef– The use of hormonal growth promoters in beef cattle is an issue which has sparked much debate around the world. They are approved for use in Canada and the US. However, the use of hormonal growth promoters is banned in the EU.

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  19. Ok. Nu sunt expert in domeniul azbestului. Probabil ca ai dreptate.

    Comentariu de danutzii | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  20. Danutze, te rog a nu te superi pe mine, intentia mea nu e decat sa fim informati corect, atata tot. Prin bunavointa unei bloggerite „Lumea altfel” iti postez aici ceva care merita citit:

    sâmbătă, 18 septembrie 2010
    Sky is the limit

    Am sperat sa nu fie cazul sa scriu postarea asta : poveste adevarata 100 % .

    Stim cu totii, ca in Nort America, „sky is the limit” . Ni s-a impuiat capul cu tchestia asta, atat cat eram in Romania, cat si in Canada. Ni se repeta mereu lozinca, suntem mereu indoctrinati cu ideea ca aici depinde doar de tine daca esti bogat sau sarac. Mda, d’aia e plina America de bogatasi : numai unul si unul la fiecare pas …

    Am avut un prieten dintr-un sat vecin cu al meu, care a venit in SUA cu vreo cativa ani inaintea mea. Si stim doar cum aici, studiile nu sunt recunoscute, deci trebuie sa faci faclutatea din nou. Si stim de asemenea, cum fara studii aici, munca de jos scrie pe tine, sau munca prost platita, level entry ( daca esti norocos sau ai pile ).
    S-a angajat la o fabrica, pe ture de noaptea : pentru ca sporul de noapte ii marea salariul. Si avea nevoie de bani, sa ca-si puna in fondul de pensii : ca din pensia de la stat, nu si-ar fi permis sa-si plateasca nici macar chiria ( same in Canada ). Mai facea si ovetime, sa adune un ban in plus … A avut noroc , pentru ca, compania in care muncea, i-a platit cursurile la facultate, cu conditia sa ia note de A ( maxime ). Daca nu, ar fi trebuit sa-si plateasca el cursurile respective, si nu si-ar fi permis ( aici studiile costa ENORM, comparativ cu Europa. Un curs de electrician , de weekend, 6 luni, in Canada costa 10.000 $ … ).
    Asadar, venea de la munca, dormea, facut mancare, cumparaturi, menaj, invatat din greu, mers la facultate. In ritmul asta a functionat vreo 8 ani. Nu-si lua decat 2 cursuri pe semestru, ca mai mult nu putea sa faca fata.

    Noi ne contraziceam adesea, pentru ca ii spuneam mereu ca alearga dupa himere in SUA, cand in Europa ar putea sa obtina mult mai simplu acelasi lucru, cu efort si bani considerabili mai putini. Ma contrazicea pana in panzele albe, ca in America e cel mai bun sistem din lume, cea mai tare tara, cea mai, cea mai. Si mai bine decat in America nu se exista nicaieri pe planeta, si au am mofturi si sufar de scenarita.
    Ca asta e ….ca sa reusesti in America, trebuie sa muncesti, sa faci eforturi, bla-bla.
    am incercat sa-i spun sa vada lucrurile mai adanc decat partea superficiala si stralucitoare a Americii. Am incercat sa-i spun ca pretul platit si efortul este mult prea mare, si ca nu merita. Si poti gasi ceva mai bun, in alta tara, daca cauti….
    Da, am vazut multi romani in Canada, care dupa 2-3 ani, nu concep sa nu-si cumpere casa pe datorie, chiar daca p platesc triplu si vor avea rate pana si dupa ce ies la pensie … Nu conteaza. Si pentru asta, si-au luat cate 2 joburi, trag ca vita la jug ( ca atunci cand sistemul nu-ti permite sa ajungi la un job bine platit … ). Dupa care clacheaza fizic. Sau psihic. Sau renunta la casa, si raman cu banii pierudti … Cunosc personal cazuri.

    Dupa vreo 10 ani de chin in ritmul de mai sus, amicul meu m-a sunat sa-mi spuna ca are probleme de sanatate : minore. Ca nu mai doarme. Aproape deloc … Asta era la mijlocul lui iulie.
    El locuia singur, n-avea pe nimeni aici. L-am trimis la urgenta . Acolo, facut analize, totul ok. Internat doua zile, totul ok , doar ca nu a putut dormi in spital, din cauza forfotei ( asta mi se pare normal )
    Nu si-a mai permis sa stea internat, din cauza facturilor usturatoare ( asigurarea de la job ii platea doar 50 % ) ….remember Sicko ? http://www.imdb.com/title/tt0386032/
    L-au trimis acasa , dotat cu cele mai tari somnifere, pe care le lua ca pe bomboane ….degeaba !

    S-a dus la neurolog …totul era ok. Facut tomografie, totul ok. S-a dus la psihiatru, cica e stresat, in resu totul ok. Facturile curgeau, mii de dolari, omul intrase in panica. El tot nu dormea. La serviciu nu s-a mai putut duce, ca nu mai avea putere. Concediu medical, atat in SUA cat si in Canada….nu exista . Asa ca si-a luat concediul de odihna, dupa care ramane asa intre in somaj pana cand se va simti din nou bine, apt sa mearga din nou la munca.
    Teama ca isi va pierde jobul era enorma, mai ales ca acum in criza, nu mai poate sa-si gaseasca job, si cum va supravietui el ? Ca din ajutorul de somaj nu-i ajunge nici sa-si cumpere mancare. Si in Romania nu vrea sa se intoarca, pentru ca e mai rau. Si nu vrea nici sa ajunga homeless in SUA .

    Prin sfarsitul lui august, am vorbit din nou. Tot nu dormea. Atipea cateva minute pe noapte, in reprize scurte : si asta cu somnifere ! Nu mai avea putere sa conduca masina, nici sa tasteze la calculator. De mancat manca foarte putin, ca nu mai avea nevoie. In timp ce vorbeam, avea secvente in care creierul intra pe safe-mod si delira ( exact ca in momentele de dinainte de a adormi, cand nici nu dormi, nici nu esti treaza, si „vezi, auzi” chestii ). In rest, era o stare continua de surescitare si nu mai aparea nevoia de odihna si de somn .

    Era disperat. La urgenta nu mai voia sa mearga, pentru ca se repeta povestea de data trecuta, plus facturi de mii de dolari … I-am zis, sa mearga la clinicile din Mexic ( e cunoscut pentru turismul medical, cu cetatenii SUA ), si sa se interneze acolo. Macar isi incearca sansa …
    Imi era destul de clar ca deja sistemele din organism incep sa se retraga si sa functioneze in slow motion … moartea nu mai putea intarzia mult. Nu mi-am permis sa-i spun ce cred, pentru ca oamenii sunt ciudati si nu suporta sa le spui lucrurilor pe nume ( eu as fi fost recunoscatoare sa mi se spuna ca moartea e pe vine… ). Am insistat doar sa se duca in Mexic la clinica, sau la urgenta in SUA, sa se dea cu curu’ de pamant in triaj, ca e extenuat si nu mai rezista, sa-i faca aia ceva.
    Desi, imi era clar ca nu prea au ce sa-i faca, pentru ca neurologia e in stadiu primitiv : ei nu stiu cum functioneaza creierul si cum sa-i restabileasca functiile ( daca ar stii, eu as vorbi acum fluent engleza ).

    Atunci, mi-a spus ca a inteles ca si-a fortat organismul, in disperarea de a accede la un job mai bine platit, si la o viata decenta. Ca sistemul ii spunea ca aia’s pasii care trebuiesc parcursi, pentru a-ti asigura o viata normala. Si ca regreta.
    Ca de cand a venit in SUa, a fost robot programat sa munceasca-invete, sa se chinuie sa-si asigure traiul si un viitor mai bun . Ca are 40 de ani si a trecut viata pe langa el, si si-a invatat lectia. Imi spunea ca dupa ce o sa se faca bine, o sa renunte la viata de sclav in SUA ( mda, cica in final, nu eu eram cea care sufeream de scenarita, ci …. aia care cred in „sky is the limit” ) si o sa se mute in America de Sud .
    Voia sa vina cu noi in Costa Rica …. nu mai conta ca va trai de azi pe maine in minimum necesar acolo … Conta ca acolo ar fi avut VIATA de om, si de sclav.

    Au trecut cateva saptamani si nu l-am mai vazut pe net. Ieri i-am lasat un mesaj sa-l intreb cum se mai simte. Azi o prietena din Romania, m-a contactat pe net sa ma intrebe ce s-a intamplat cu el, ca mama si fratele lui au fost anuntati ca a fost gasit mort in apartamentul lui. Si acum amandoi sunt in America, sa-i repatrieze corpul …
    Nu este el primul caz de moarte prin extenuare. In Romania, primul caz mediatizat a fost al Ralucai http://schimbarea.blogspot.com/2007/05/raluca-murit-de-extenuare-la-32-de-ani.html

    P.S. Ca veni vorba… In Canada, mai precis in Calgary, a inceput sezonul sinuciderilor *( adica ….a nins … ). Aici gasiti o statistica a sinuciderilor in Canada. E drept ca e veche, dar e eficienta… http://fathersforlife.org/health/cansuic.htm

    Publicat de lumea altfel la 13:52

    Comentariu de boris | 18-septembrie-2010 | Răspunde

  21. Tabarnak, Danutilor, invazie de troli pe blog!!!

    A propos de copt vinetele pentru salata, nu stiu cum ati procedat voi dar noi le coacem in cuptor, sau uneori pe barbecue. Pe barbecue sunt mai gustoase dar e mai comod sa le faci in cuptor. Iar ca sa le toc mi-am facut un tocator de lemn dintr-un fund subtire, gasit la un magazin de chinezi, caruia i-am ascutit muchia (parca vad deja carcotasii: „Tara de c…t Canada, nici macar un tocator de vinete nu gasesti!” LOL)
    Oricum… Pofta buna!

    Si imi pare rau ca vin prea tarziu cu o informatie (in caz ca nu stiati): in fiecare an la Brome (in Monteregie) de Ziua muncii (Fête du travail) e o expozitie/targ (http://www.bromefair.com/) super simpatic. Si gasesti si produse de ferma de exemplu miere, branzeturi, legume.

    Comentariu de Walter | 21-septembrie-2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: