Amintirile…
Cu ocazia implinirii a 10 ani de cand am terminat liceul, cum este si normal, se face faimoasa „Intalnire de 10 ani”. Anuntata cu surle si trambite pe unde s-a putut incepand de la Yahoo!Groups si Facebook si terminand prin clasicele invitatii printate si viu grai, evenimentul cu pricina va avea loc astazi.
Din motive lesne de inteles eu nu voi putea participa la acest eveniment, insa nu am putut sta prea departe. Ca si in vremurile bune cand eram licean, mi-a placut intotdeauna sa ma implic in astfel de evenimente, asa ca am hotarat si de data asta sa fac tot posibilul sa imi aduc contributia.
Am hotarat ca lipsa mea poate fi suplinita intr-o mica masura de un scurt filmulet, in care sa povestesc care au fost realizarile mele din ultimii 10 ani.
Procesul creatiei m-a umplut de nostalgii, m-a transpus in timp si a trezit in mine sentimentele traite in trecut… oameni, prieteni, intamplari…
M-am gandit sa pun acest filmulet pe blog ca si un gand bun trimis tuturor in Romania. Ne gandim la voi si ne e dor…
Vizionare placuta… si nu fiti prea critici… stiu ca nu se ridica la adevarata mea valoare de creatie, insa am fost presat de timp…
10 comentarii »
Lasă un răspuns către nicu Anulează răspunsul
Motivatia
Inainte sa parasim scumpa noastra Romanie, ne-am gandit ca ar fi frumos sa facem un blog… Ca un fel de jurnal personal al familiei Preda-Pavel.
Ne-am gandit ca ar fi frumos sa scriem impresiile la cald, primele impacturi cu lumea noua care ne asteapta in Canada. Sunt convins ca peste mult timp vom citi si ne vom amuza de ce am scris.
Acest blog este in primul rand creat pentru noi, familie si prietenii care vor sa afle ce ni se intapla prin Canada. Nu este un ghid sau un exemplu pentru viitorii imigranti. Este doar povestea noastra, si punctul nostru de vedere.
Comentarii Recente
Cauti Justin Capra S… la Justin Capra Iulian Stanciu la Find The Key Apollo la Trecut-au anii… Casa de piatra | Urs… la Casa de piatra Vladimir si… Vulpita la PACE – PEACE –… Corina Sirbu la Blog super-personal Bob la PACE – PEACE –… Bogdan la Blog super-personal Lungu Corina la Blog super-personal Andy la Blog super-personal petrea la Justin Capra corina74 la Vise… zincabeiu la Karina, bine ai venit! zincabeiu la Karina, bine ai venit! danutzii la Karina, bine ai venit!
Locatii ale Vizitatorilor
Vizitatori
Danutzii de peste ocean 
Ma bucur pentru voi danutzilor.
Ani multi si fericiti!
Amintirile raman ,indiferent in ce colt de lume sunteti ;chiar daca nu sunt pozate/filmate …ele raman intr-un ungher de suflet si de minte. Bucurati-va de fiecare clipa .
Cu drag ,
Sonia Baciu ,Galati
Salut Danutilor,
Dane, ai ramas un om extraordinar si 10 ani nu au facut sa imbogateasca potenitialul uman si suflestesc.
Te admir,ai o familie superba!!!
Tot binele din lume ti-l doresc!
Sa nu incetezi sa ne amintesti de Dan-ul care ne canta din BUG mafia si alimenta bucuria si intretinea petrecerile.
ramai alaturi de Outz cel mai bun coleg de liceu pe care l am avut!
Va sarut pe toti 3!
Raluca P
Asa cum era de asteptat, m-ai emotionat pana la lacrimi.
Sa va octoteasca Dumnezeu si sa va bucurati de acest miracol.
Mai inceteaza, omule, cu „realizari”, „realizari” , tot despre asta vorbesti…ai schimbat un jeg de masina cu altul, stai intr-un apartament inchiriat din carton, ai servicii medicale asa cum ai si tot ii dai inainte cu realizarile. Fa-o macar intr-un cadru discret daca scopul e sa-i linistesti pe cei de acasa nu dezinforma naivii din romania cu povestea asta siropoasa ca stim toti cu ce se mananca canada nu trebuie sa ne spui tu.
ai dreptate, familia ta e cea mai mare realizare. iti multumesc pentru aceste imagini. va imbratisez cu dor.
In primul rand vreau sa multumesc tuturor pentru gandurile bune pe care ni le trimiteti. Inseamna foarte mult pentru noi. Suntem recunoscatori.
In al doilea rand trebuie sa raspund lui boris (nu stiu cine este) insa m-a atacat si am dreptul la raspuns.
Imi pare rau pentru tine boris ca esti un tip frustrat. Am auzit ca exista astfel de romani in Canada care probabil au asteptat prea mult si in mod sigur au uitat de unde au plecat. Tot ceea ce scriu pe acest blog sunt doar sentimente pure, reale si nicidecum inventate sau minciuni. Nu mi-am dorit niciodata sa dezinformez. O sa iti raspund la fel cum raspund oricarui alt roman frustrat… „Daca nu iti place in Canada, ce te tine aici??? Poti oricand sa te intorci in Romania!!!” E urat sa blamezi o tara care te-a primit cu bratele deschise si care iti da sa mananci (bine) si iti ofera foarte multe… pun pariu ca ti-ai luat deja si cetatenia canadiana… ceea ce te face un om si mai rau pentru ca acum blamezi tara TA.
REALIZARILE sunt reale, pui mana pe ele… eu nu am uitat de unde am plecat… nu o sa uit niciodata… Am plecat de la doua geamantane cu haine, si 4000$ in buzunar, cu sotia gravida in 12 saptamani, fara casa, fara masina, fara serviciu. Poti fi sigur ca si o lingura daca o cumpar e o REALIZARE.
In doar un an de zile am schimbat doua masini… nu stiu ce inseamna „jeg” – masina in Canada este o nevoie nu o fitza manelistica la care sa conteze anul si marca. Atata timp cat este curata, ingrijita, merge si nu iti face probleme… masina este masina… Nu imi lipseste nimic, este full option, iar una noua nu mi-as lua nici daca as castiga la loto… zici ca stii care sunt conditiile in Canada… masina noua te rupe la asigurari… pur si simplu nu face banii…
Este adevarat ca stam „intr-un apartement inchiriat din carton”, insa cand l-am inchiriat l-am inchiriat gol-golutz. Intr-un an de zile l-am umplut cu tot ce trebuie unei familii sa traiasca in conditii BUNE!!! si ce e in el este numai al nostru. Nu ne lipseste NIMIC in casa, iar in doi maxim trei ani ne gandim sa ne cumparam o casa pe pamant… numai faptul ca putem gandi asta, este o REALIZARE!!! orice om din Romania ingelege perfect ce vreau sa zic… la fel ca la „jeg”, „carton” nu inteleg ce vrei sa zici… probabil tot o fitza manelistica… toate casele aici sunt din lemn… iar cei care s-au incapatanat sa faca din beton platesc dublu la caldura iarna…
Serviciul care ma plateste modest, este la nivelul salariilor pe care le castigam AMANDOI in Romania si erau cotate ca fiind salarii BUNE… iar nivelul preturilor este foarte comparabil cu Bucurestiul (mai putin la servicii)…
Si in sfarsit, faptul ca avem cea mai frumoasa fetita din lume pe care NE PERMITEM sa o rasfatam cu tot ce ne dorim noi este o REALIZARE. Nu e simplu sa cumperi in doar cateva luni carucioare, balansoare, scaunele, jumper, jucarii, hainutze, cursuri de inot, fonduri de facultate (200$/luna)…
Am reusit sa ne facem primul concediu… si ne-am plimbat ceva zic…
Linistea si siguranta zilei de maine este una din cele mai mari REALIZARI… faptul ca vezi cum iti creste copilul si nu iti faci griji pentru viitorul lui…
Bun si acum ca sa pun cireasa pe tort… am reusit sa punem in contul de savings ceva banutzi… si toate astea cu numai UN SALARIU!!!!
Cred ca pentru atatea REALIZARI pot strange un pic din dinti si sa astept 3-4 ore ca sa intru la doctor (poate singurul inconvenient care exista in sistemul medical), pentru ca oricum dupa ce astepti esti tratat ca un rege… exista logistica cat casa si nu iti trebuie decat putina rabdare ca sa ti se puna la dispozitie ORICE din punct de vedere medical.
Danutz ,sunt oameni carora nu merita sa le dai atentie …ii alimentezi cu ce isi doresc ei mai mult …faceti in continuare ceea ce considerati voi ca e bine pentru voi si lasati frustrarile altora deoparte.
Desi nu va cunosc decat virtual va respect pentru felul in care faceti fata provocarilor unei lumii noi , necunoscute .
Cu drag,
Sonia
Din limbajul tau mi se pare ca tu esti cel frustrat, Danutze ! Eu iti atrageam doar atentia ca devii penibil cu „realizari” in sus si „realizari” in jos . Ai inceput sa-mi pui calificative in necunostiinta de cauza, nu uita ca unde esti tu eu am fost deja si cunosc toate trairile asta…sunt frumoase dar…atat. Numai bine si la cat mai multe „realizari” .
Salut! Sunt Anca Hozoc din Ursul Trubadur (*********), nu stiu cat de bine ma stii, pt ca ne-am intalnit de foarte putine ori. Vreau sa va felicit pentru realizarile voastre dar si pentrutoata ambitia, buna dispozitia de care dati dovada. Filmuletul mi s-a parut emotionant, aratati ca cei mai fericiti oameni din lume 🙂
Din cauza voastra si a unchilor mei care sunt plecati in Canada (Toronto) si eu cu Wizard ne gandim uneori daca sa emigram sau nu. Nu este o decizie deloc usoara, mai ales ca eu am terminat anul asta facultatea si, desi lucrez din anul 1 la o agentie de turism si am acumulat cam 2,5 ani de experienta in munca in turism, nu stiu daca este un moment bun sa plecam acum, tocmai din cauza asta. Nu stiu cat de usor sau de greu ne-ar fi ca sa reusim sa ne descurcam acolo si sa ne facem o cariera. Asa ca suntem inca in stand by in ceea ce priveste emigrarea. Mi-ar placea sa mai discutam pe mess cand aveti si voi cum. Id-ul meu e ********* (YM).
Toate cele bune,
Anca