Danutzii de peste ocean

"Daca vrei sa cunosti intr-adevar pe cineva, trebuie sa calatoriti impreuna."

CLE-ul si Sexul copilului nostru


Astazi a fost o zi mare.
Asteptam deja de cateva luni bune acest moment. Astazi o sa avem intalnirea cu medicul pentru ecografia morfologica. Este ecografia care ne va spune daca copilul nostru este sanatos din punct de vedere morfologic, adica daca are tot ce ii trebuie si daca are dimensiunile care trebuie pentru varsta lui.
Si nu in ultimul rand, trebuie sa aflam sexul copilului adica daca are cocoshel sau pasarica.

Examenul medical a picat la fix, intr-o luni. Zic la fix pentru ca este una dintre cele doua zile libere din saptamana pe care le am, astfel ca am putut sa o insotesc pe Danutza fara sa imi iau liber. (cealalta zi este miercuri).

Ca sa intelegeti mai bine ce stare am avut astazi, va trebui sa incep cu ziua de sambata, cand am ajuns acasa obosit de la serviciu, si am intrat pe niste site-uri de job-uri sa imi caut ceva in domeniu. Am inceput cautarea: Search – Montreal – "excel". Chiar prima pozitie care mi-a aparut era de Analist Comercial. Cerintele… pai cam tot ce faceam eu la RTC, numai ca in franceza si engleza. Era job-ul perfec. Sub anunt era un site (al unei firme de recrutare) si un nume cu telefon si fax.

Eram entuziasmat ca gasisem job-ul asta. De mult nu mai gasisem un job care sa se potriveasca manusha pe ceea ce stiu sa fac si experienta mea. Am pus mana pe telefon si am sunat. Mi-a raspuns robotul, si m-a rugat sa las un mesaj… Era sambata… toata lumea plecase acasa… asa ca am lasat mesaj… "bonjour, ma numesc… numarul meu de telefon este… va rog sa ma contactati…". Nu puteam sa trimit CV-ul decat prin fax, asa ca am sarit pe site-ul firmei de recrutare… undeva avea un link unde puteai sa iti uploadezi CV-ul, dar fara "in reference to…", fara nimic. Pur si simplu puneai un CV si gata.

Luni aveam programul deja facut:
1. Ma duc la Centre Local d’Emploi (CLE), si trimit din nou CV-ul pe fax de data asta.
2. Ma intorc acasa si o iau pe Danutza
3. Mergem impreuna la Spital ca sa aflam despre bebe…

Zis si facut.

M-am trezit de dimineata, am mancat ceva pe fuga, dupa care am plecat catre CLE. Aici Centrele Regionale de Munca sunt FOARTE diferite de cele din Romania (am ajuns in viata mea si prin romania la "Centrul local de Plasament al fortei de munca" cred ca se numeste asa ca stiu despre ce vorbesc). Pentru cei care nu au fost niciodata, in Romania este pur si simplu un Ghiseu la care iti raspunde o tanti acra pe sistem comunist, si o lista mare de locuri de munca disponibila intr-un avizier. Cam asta este tot.

In Canada, lucrurile stau complet altfel: Este un centru cam cat primul etaj al Bilblotecii Universitare din Bucuresti, sau cam cat Biblioteca ASE-ului. O sala larga, impartita in doua: jumatate este sala de asteptare (multe scaune aliniate pe randuri) iar cealalalta jumatete este plina cu calculatoare conectate la internet, si la o baza de date enorma de locuri de munca. De jur imprejurul acestei sali enorme se afla vreo 5 ghisee de informatii (binenteles la care te prezinti numai dupa ce iti tragi un numar de ordine, te asezi linistit pe scaun si te uiti la un panou electronic sa iti apara numarul… fara cozi, fara inbulzeala, fara… "domnisoara, dumneata nu stii sa stai la coada…" sau "eu eram in fata dumneavoastra…"), si vreo 20 de birouri cu usi. In spatele acelor usi asteapta un asa zis Agent d’emploi. Adica un nene sau o tanti, care te va indruma pe toata perioada vietii daca este nevoie in tot ceea ce se numeste cariera profesionala. Este o persoana care detine foarte multe informatii referitoare la piata de munca actuala si mai ales viitoare. Este o persoana care are rabdare, te asculta, invata totul despre tine din punct de vedere profesional, ca sa poata dupa aceea sa te indrume ce anume trebuie sa intreprinzi ca sa ajungi la tzelul pe care il visezi si pe care ti l-ai propus. O singura data am ajuns acolo, si am iesit cu bratele pline de pliante, de cartzulii, de brosuri toate ca sa te ajute sa iti gasesti un job pe masura asteptarilor tale. Iti pun la dispozitie cele mai recente site-uri de internet, cele mai uzuale tehnologii: calculatoare conectate la internet, fara limita de timp… daca ai nevoie poti sta o zi intreaga… imprimante la fel fara limite… poti printa oricate cv-uri si oferte cate iti doresti… fax si telefon gratuit… v-ati prins… orice… altceva…

Revenind la povestea mea… am ajuns la CLE, m-am asezat la un computer cu gandul sa imi "adaptez" CV-ul la cerintele postului pe care il vroiam si sa fac o scrisoare de intentie cel putin induiosatoare. Deja lucram de vreo jumatate de ora, cand imi suna mobilul… era doamna de la firma de recrutare, care ma suna in urma mesajului pe care il lasasem la robot.
In cateva minute m-a identificat. A cautat in baza de date CV-ul pe care il pusesem pe site, si am inceput interviul telefonic. M-a intrebat despre RTC, ce este si cu ce se ocupa, m-a intrebat despre postul de analist, ce faceam si ce fel de rapoarte si analize faceam. Parea ca stie destul de bine CV-ul, intrebari la obiect, scurte, dar care necesitau raspunsuri complexe. Interviul telefonic s-a desfasurat pe parcursul a 15 minute in franceza si in engleza. La sfarsit m-a invitat la un interviu la sediul lor. Interviul trebuie sa aiba loc maine dimineata… sper sa reusesc sa ma descurc si sa trec mai departe. Oricum faptul ca am reusit sa obtin un iterviu la un job pe care chiar mi-l doresc, m-a facut cel mai fericit om…

Am dat telefon imediat Danutzei, si i-am povestit. Nu am mai avut rabdare sa ajung pana acasa, asa ca i-am povestit tot la telefon. Dupa ce am inchis telefonul, m-am suit in masina si am venit acasa, ca sa plecam la doctor.

Am ajuns la medic. Aici imediat cum s-a facut ora 13.00 ne-a chemat in birou. Era biroul unei asistente. Nici nu cred ca era cadru medical. Biroul arata mai mult cu un birou de banca decat de spital. Nici un halat alb, nici manusi de cauciuc… nimic. Tipa care lucra acolo era pur si simplu ca o secretara. Ne-a facut fisele de inregistrare, am dat banii $10 pentru 3 poze la copil, si ne-a invitat in sala de asteptare. In 10 minute a venit o doamna doctor care ne-a invitat sa o urmam. Ne-a dus in cabinetul dansei, si a invitat-o pe Danutza sa se aseze pe masa. Langa masa erau vreo 3 scaune pentru public, iar in fata mesei si scaunului era un LCD mare care proiecta exact ceea ce vedea medicul pe monitorul ei. Asadar era un fel de cinematograf… doar floricelele mai lipseau.

fetitza

A inceput consultatia:
Primul lucru care ni l-a spus imediat ce a pus aparatul pe burta danutzei a fost: "este unul singur…"… aici mi s-au naruit visurile ca poate sunt gemeni. Mi-as fi dorit gemeni. Eu am crescut alaturi de varul meu, si stiu cat de bine este sa mai ai un fratior, asa ca daca erau doi, nu mai era nevoie de inca o sarcina… erau deja doi dintr-o lovitura, si de aceeasi varsta… mi-ar fi placut… in sfarsit… nu era totul chiar naruit… asteptam cu nerabdare sa imi arate cucul copilului si sa imi zica ca in filmele americane… "congratulation, it’s a boy".
A continuat sa ii masoare diverse chestii… oasele, craniul, organele, sa-i numere degete, etc. In timp ce facea diverse operatii, iti si spunea la ce se uita si daca este ok sau nu. Totul este ok. Avem un copil de 20 spt si 1 zi perfect sanatos pentru varsta lui, si care se va naste probabil pe 31 ianuarie 2010.
La sfarsit, inainte sa ne dea pozele, ne da si vestea: "Congratulation, it’s a….. GIRL"…

scumpi

Trebuie sa recunosc ca m-a cuprins un pic tristetea… abia acum inteleg ce simtea vara-miu… si el a trecut prin exact aceeasi poveste… nu era faptul ca eram trist sau supart ca nu e baiat, dar ma obisnuisem cu ideea ca e baiat. Chiar si Danutza inainte de ecografie zicea ca simte ca poate e baiat… si ramai asa cu o imagine ca nu ar putea sa fie altceva… Pe de alta parte eram extaziat de fericire… o fericire mai mult interioara decat exoderma… nu ma simteam ca in filme… sa sar in sus de fericire… ci simteam o caldura in suflet… o caldura nedefinita… o dragoste pentru cineva care inca nu este si nu pot sa o vad sau sa o simt, dar stiu ca va veni negresit…
Este o dragoste pregatita… un fel de bila de sentimente de iubire care inca o tin in suflet ferecata dar pregatita sa fie revarsata peste cineva cand va veni pe lume…

Astazi s-au intamplat doua lucruri pe care le asteptam de mult… o confirmare a faptului ca copilul nostru este sanatos si o raza de speranta profesionala, direct pentru mine… astazi a fost o zi mare… am sarbatorit cu prajitura… Sper din tot sufletul ca maine sa fac o figura buna la interviu… este o sansa inestimabila pentru debutul meu profesional… in acelasi timp… fetitza mea creste… sper sa fie mandra de taticu’ si sa nu o chinuie prea tare pa mamica cand iese…

fetitza2

Reclame

15-septembrie-2009 - Posted by | de-a mama si de-a tata, Despre viata noastra

Un comentariu »

  1. Arhiva Comentarii:

    Comentariu de la: zincabeiu [ Membru ]
    Ma bucur din toata inima.Da, si eu te vad tot ca pe tata de fata.Cumsecade, bun, cald,sigur pe tine( Danut, ceea ce mi-a placut intotdeauna la tine, a fost faptul ca emani siguranta,), protector.Vei fi tatal perfect.
    18/09/2009 @ 21:30:47

    Comentariu de la: andreea [ Membru ]
    Felicitari! Sa fiu sincera, eu te vedeam tati de fetita! Nu de alta, dar sunt mult mai simpatici taticii astia:)
    Pot sa iti spun de pe acum ca o sa fii mai topit de 2 ori dupa fetita(ca de, si grijile in ceea ce o priveste vor fi duble). Va pup pe toti trei, sa fiti sanatosi si peste ceva timp sa ii faceti si un fratior !
    Bafta la interviu!
    16/09/2009 @ 08:26:55

    Comentariu de la: grasu10 [ Membru ]
    Felicitari pentru noua membra a familiei! Sa dea Dumnezeu sa mearga totul lin de-acum incolo. Succes la interviu!
    15/09/2009 @ 14:33:50

    Comentariu de la: kdt_vip [ Membru ]
    Felicitari pentru canadianca! Sau canadiana? 🙂 Multa bafta la interviu, daca te lase la un calculator o sa fi ca si angajat 🙂
    15/09/2009 @ 08:47:08

    Comentariu de danutzii | 18-septembrie-2009 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: